ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1371/2009

Asupra contestației în anulare de față ; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantul C.J.M. a chemat în judecată pe pârâta N.E., solicitând excluderea acesteia din societatea SC E.P. SRL și să se ia act de hotărârea lui de a continua existența societății sub forma societății cu răspundere limitată cu asociat unic, cu modificarea în consecință a statutului. Pe cale reconvențională, pârâta N.E. a solicitat excluderea reclamantului din societatea SC E.P. SRL. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1655/C din 31 octombrie 2006 a respins cererea formulată de reclamant ca neîntemeiată; a respins cererea reconvențională formulată de pârâta N.E.

în contradictoriu cu reclamantul C.J.M. și SC E.P. SRL. Pentru soluționarea fondului, prima instanță a reținut că motivele invocate de către părți, rezultate din deteriorarea relațiilor personale, materializate printr-o hotărâre de divorț, nu pot atrage sancțiunea excluderii din societate , așa cum aceasta este prevăzută la art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată, care reglementează în mod expres și limitativ situațiile în care asociatul administrator poate fi exclus din societate , respectiv în cazul în care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora. Apelurile declarate de către reclamantul C.J.M.

și pârâta N.E. au fost soluționate de către Curtea de Apel Brașov care prin decizia nr. 97/Ap din 26 iunie 2007 a respins, ca nefondate ambele apeluri, menținând ca legală și temeinică sentința primei instanțe. Împotriva deciziei sus menționată, au declarat recurs atât reclamantele C.J.M. și SC E.P. SRL cât și pârâta N.E. Înalta Curte, a stabilit, după examinarea motivelor de recurs invocate de către reclamant, încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., că instanțele de fond au analizat judicios raporturile juridice și au considerat că niciunul nu poate fi încadrat în prevederile art. 222 din Legea nr. 31/1990. De asemenea, s-a reținut că decizia curții de apel nu conține motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

În ceea ce privește recursul pârâtei, Înalta Curte, a apreciat că acesta este fondat, în raport de interpretarea dată de către ambele instanțe, gravității neînțelegerilor dintre asociați, fără a avea în vedere că instituția retragerii sau excluderii din societate relevă scopul Legii nr. 31/1990 de salvare a unei entități juridice constituită intuitu personae . Prin decizia nr. 2845 din data de 14 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de pârâta N.E., a modificat decizia recurată și a admis apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței civile nr. 1655/C din 31 octombrie 2006 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ; a schimbat în parte sentința instanței de fond, în sensul că a admis cererea reconvențională a pârâtei, a dispus excluderea asociatului C.J.M.

din SC E.P. SRL CRISTIAN și a autorizat continuarea activității societății cu unic asociat N.E.; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței; a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamant; Împotriva deciziei nr. 2845 din 14 octombrie 2008 a formulat contestație în anulare reclamantul C.J.M. pentru motivul prevăzut de art. 318 teza I și II C. proc. civ. În argumentarea acestor motive, contestatorul a susținut că în mod eronat atât instanța de fond cât și instanța de apel au considerat că nu există motive pentru excluderea vreunui asociat din SC E.P. SRL. De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, fără a examina înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv raportul de expertiză contabilă nr. 2360/2006, hotărârea A.G.A.

din data de 27 septembrie 2005 a dispus excluderea reclamantului din societate în baza unui prejudiciu presupus cauzat de pârâta N.E. În continuare arată că societatea a fost verificată de către Poliția Economică și Administrația Financiară și nu s-a putut demonstra o fraudă a reclamantului și nici un prejudiciu adus societății. A mai arătat că instanța de recurs a dispus excluderea sa din societate, având în vedere un contract de comodat. Precizează că au fost încheiate două contracte de comodat, unul având ca obiect un autoturism, proprietatea unei persoane fizice din afara societății, în urma căruia societatea a avut de câștigat, nefiind privată de un autoturism cumpărat în scopul îndeplinirii obiectului de activitate; cel de al doilea contract de comodat a fost încheiat cu acordul ambilor asociați și administratori ai SC E.P.

SRL, statuat și în hotărârea A.G.A. din data de 27 septembrie 2005. Reținerea instanței de recurs, în sensul că societatea comercială a fost privată de veniturile din activitatea de panificație este eronată, întrucât acest domeniu a fost desființat anterior înstrăinării utilajelor. De asemenea, contestatorul a susținut că pârâta N.E. a beneficiat de pe urma așa zisei vânzări către societatea concurentă M.P.C. SRL, folosindu-se de semnătura socială, a tuturor utilajelor de patiserie și panificație. S.C. E.P. SRL nu a exclus din obiectul de activitate această activitate, însă nu o mai putea efectua, întrucât utilajele de panificație erau la domiciliul pârâtei. Cu privire al prețul serios al vânzării utilajelor, în mod greșit s-a reținut de către instanța de recurs că aceasta nu constituie o fraudă și un prejudiciu creat de pârâtă și tot greșit s-a reținut că reclamantul nu a adus aport financiar și că nu s-a implicat personal.

Contestația în anulare este nefondată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 318 teza II C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare dacă s-a omis din greșeală să se cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare. Analizând contestația în anulare potrivit acestor dispoziții enunțate, pe care reclamantul își întemeiază susținerile se constată că reclamantul invocă argumentele de fapt și de drept pe care Înalta Curte și-a întemeiat convingerea formată în pronunțarea soluției. Din considerentele deciziei pronunțată în recurs rezultă că toate motivele de recurs invocate de către reclamant, prevăzute de către art. 304 pct. 7, 8 și 9 au fost analizate și că instanța de control judiciar a avut în vedere faptul că nu se afla într-o cale devolutivă de atac pentru a se preocupa și de alte aspecte decât cele de nelegalitate.

Prin urmare, fiind pusă în discuție contradictorialitatea deciziei curții de apel și greșita interpretare a dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 31/1990, precum și interpretarea eronată a unor pretinse fapte frauduloase, Înalta Curte a analizat raporturile juridice dintre părți prin raportare la prevederile art. 222 din Legea nr. 31/1990. Nemulțumirea reclamantului în legătură cu dezlegarea dată de către instanța de recurs motivelor sale de modificare, nu constituie omisiune în sensul art. 318 teza II C. proc. civ. Cu alte cuvinte, în cadrul contestației în anulare nu se judecă acțiunea ci se verifică dacă judecata a omis cercetarea vreunui motiv. Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare și dacă dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Dispozițiile art. 318 C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială sunt de strictă interpretare și au în vedere numai greșeli materiale cu caracter procedural în legătură cu aspectele formale ale judecății pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. În cauză, motivele invocate de către contestator vizează greșeli în stabilirea situației de fapt sau asupra modului în care instanța de recurs a înțeles să interpreteze textele legale incidente în cauză. În speță, instanța de recurs a analizat condițiile cerute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, pentru excluderea din societatea reclamantă a reclamantului C.J.M., analiză care a determinat soluția admiterii recursului declarat de către pârâta N.E.

Cum, așa cum s-a arătat în cele ce preced, dispozițiile legale care reglementează această cale extraordinară de atac, nu permit părților să deschidă posibilitatea recursului la recurs, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C.J.M. împotriva deciziei nr. 2845 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.