ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1281/2010

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții L.E.V. și L.A., au chemat în

judecată pe pârâții H.E.F. și H.A. solicitând, în temeiul art. 222 lit. d) din Legea

nr. 31/1990 excluderea acestora din SC E.F.G. SRL, întrucât în calitate de

administrator pârâta H.E.F. a întocmit acte de falsificare a contractelor de

împrumut, nu a permis accesul reclamanților în sediul societății, a reziliat

contractul de comodat încheiat pentru spațiul folosit ca sediul social și a

efectuat în frauda societății acte de comerț într-o firmă cu obiect de

activitate identic.

Prin cerere reconvențională și cerere conexă

pârâții au solicitat excluderea din societate a reclamanților și să se constate

că aceștia nu mai au calitate de asociați ai SC E.F.G. SRL odată cu declarația

dată la 4 decembrie 2006 prin care și-au manifestat voința de a se retrage din

societate și să se stabilească drepturile acestora de participare la beneficii

și prejudicii, până la data retragerii.

Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 996 din

29 octombrie2008, a respins acțiunea și cererea reconvențională, ca nefondate.

Instanța de fond a reținut în esență că

prevederile art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 au în vedere

excluderea din societate a administratorului care comite fraudă în dauna

societății sau se folosește de semnătura socială sau de capitalul social în

interes propriu, însă neînțelegerile intervenite între asociați nu sunt de

natură a face aplicabile dispozițiile legale menționate, nedovedindu-se frauda

în dauna societății.

Î

n privința cererii reconvenționale și

acțiunii conexe, instanța a reținut că nu au fost dovedite cauzele care să

conducă la excluderea asociaților din societate, neînțelegerile dintre părți,

care au și calitate de rude, nefiind de natura celor enumerate de art. 222 din Legea

nr. 31/1990.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 94

din 11 iunie 2009 a respins ca nefondate apelurile declarate, considerând că

neînțelegerile dintre părți nu au fost de natură să concluzioneze asupra

fraudării societăți sau relei credințe în executarea calității de administrator

sau

asociat, ci a reprezentat modalitatea în care fiecare

să-și exercite drepturile rezultate din calitatea de administrator sau asociat.

Î

n privința calității procesuale active a

reclamanților L., s-a considerat că hotărârea adunării generale nesemnată de

aceștia nu poate produce efecte.

Î

mpotriva deciziei astfel pronunțată, părțile

au declarat recurs.

Reclamanții L.A. și L.E.V. critică decizia

atacată considerând că instanțele au făcut o greșită aplicare și interpretare a

dispozițiilor art. 222 lit. c) și d) din Legea nr. 31/1990, norma supletivă

care nu poate fi interpretată limitativ. Gravele neînțelegeri dintre asociați

au condus la imposibilitatea desfășurării activității societății iar

administrarea acesteia, în fapt, de către pârâtul H.A., fără aprobarea AGA este

o situație care conduce la excluderea din societate.

Î

n recursul pârâților H. critică decizia

atacată, susținând că în mod greșit s-a soluționat excepția lipsei calități

procesuale active a reclamanților L., greșit nu a fost sancționată

nepronunțarea, la fond, asupra cererii reconvenționale și greșit respingere a

motivelor de respingere a cererii conexe.

Detaliind situațiile de fapt care au condus

la neînțelegerile asociaților, care de altfel exced analizei în recurs,

recurenții susțin că prin procesul verbal din 4 decembrie 2006 reclamanții au

declarat expres că se retrag din societate astfel încât aceștia nu mai au

calitate de asociați și nici calitate procesuală activă, art. 222 lit. b) din

Legea nr. 31/1990 stabilind că retragerea se poate face cu acordul tuturor

asociaților. Astfel, instanțele greșit au respins cererea reconvențională.

Recursul reclamanților L. este netimbrat și

va fi anulat.

Dispozițiile art. 1 și art. 20 din Legea nr.

146/1997 stabilesc obligația timbrării anticipate a cererilor și acțiunilor

adresate instanțelor judecătorești sub sancțiunea anulării acestora.

Citați cu mențiunea timbrării recursului, la

termenele din 2 februarie 2010 și 20 aprilie 2010, recurenții nu au îndeplinit

obligația cerută de lege pentru legala sesizare a instanței, astfel încât

motivele invocate nu mai pot fi analizate.

Recursul pârâților-reclamanți H. este

nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Contractele civile, în general, și cele

comerciale, în special sunt dominate de principiul consensualismului,

caracterizat printre altele

prin simetria încheierii și desființării lor.

Astfel, dacă un acord de voință își produce efectele pentru asocierea într-o

societate comercială, tot un acord de voință poate conduce (alături de

celelalte cazuri prescrise de lege) la retragerea din societate.

Prin împuternicirea dată cabinetului

individual de avocat din 30 noiembrie 2006, reclamanții Lefter au mandatat

avocatul să ia orice decizie privind ordinea de zi stabilită în convocare (

fila 48 dosar fond).

Procesul verbal al A.G.E.A. din 4 decembrie

2006 a constatat ordinea de zi ca fiind: discutarea lipsei sediului social,

mutarea societății, posibilitatea continuării sau nu a societății și discutarea

posibilități cesionării de către asociații Lefter a părților sociale deținute

de aceștia.

In raport de această ordine de zi și de

mandatul avocatului, instanțele au respins excepția lipsei calității procesuale

active.

Mandatul avocatului a fost depășit pe de o

parte, iar pe de altă parte procesul verbal al A.G.E.A. nu hotărăște asupra

retragerii din societate a asociaților L. ci numai asupra posibilității ca

oricare asociat să fie abilitat să solicite dizolvarea sau lichidarea SC E.F.G.

SRL (fila 46 dosar fond).

Astfel, nu se poate susține pertinent că

hotărârea A.G.E.A. nu a fost atacată, întrucât aceasta nu a stabilit retragerea

vreunui asociat din societate; și nici nu au fost îndeplinite condițiile art. 226

lit. b) din Legea nr. 31/1990, întrucât mandatul avocatului a fost exercitat

dincolo de împuternicirea acordată.

Critica relativă la nepronunțarea asupra

cererii reconvenționale este nefondată, tribunalul prin sentința nr. 996/2008

respingând atât acțiunea cât și cererea reconvențională și acțiunea conexă.

Instanțele de fond nu au respins ca inadmisibilă cererea reconvențională, ci ca

nefondată, considerând că nu s-a făcut dovada manifestării exprese de voință a

asociaților de a se retrage din societate. în această măsură, instanțele nu mai

puteau analiza capetele de cerere adiacente referitoare la structura

participării la capătul social și stabilirea drepturilor la beneficii și a

prevederilor societății.

In privința acțiunii conexe, atât instanța de

fond cât și cea de apel au motivat în conformitate cu prevederile legale,

limitele în care se poate cere excluderea unui asociat dintr-o societate cu

răspundere

limitată, neînțelegerile grave conducând la

dizolvarea societăți, nu la excluderea asociaților.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 20

din Legea nr. 146/1997 recursul reclamanților L.E.V. și L.A. va fi anulat ca

netimbrat ir în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul pârâților

reclamanți H.E.F. și H.A. împotriva aceleiași decizii - nr. 94/2009 pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de reclamanții L.A., L.E.V. împotriva deciziei nr. 94 din 11

iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursul pârâților H.E.F., H.A.

declarat împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.