ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3160/2011

Ședința publică din 18 octombrie 2011

Prin cererea adresată Tribunalului

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.L.

– în calitate de asociat și administrator la SC L. SRL - Breaza a solicitat ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună excluderea asociatului,

respectiv a pârâtului P.V., din societatea SC L. SRL - Breaza.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că prin încheierea nr. 5095 din 01 octombrie 2008 a Tribunalului Suceava

a fost înregistrată societatea SC L. SRL - Breaza, calitatea de asociați având

ea și soțul său, respectiv pârâtul P.V., ea deținând și funcția de administrator.

Astfel, de la înființarea societății

împreună cu soțul său au desfășurat activitățile înscrise în actul constitutiv,

că datorită posibilităților materiale reduse, ea a plecat în străinătate,

perioadă în care relațiile dintre părți s-au deteriorat, fapt ce a dus la

promovarea acțiunii de divorț.

Reclamanta a mai arătat că pârâtul, folosindu-se

de faptul că ea a fost plecată, a folosit veniturile societății în interes

personal, că a dispărut încrederea reciprocă și că, urmare a consumului excesiv

de alcool, atitudinea pârâtului este de distrugere a societății și nu de

dezvoltare a ei.

A mai precizat că a încercat

convocarea unei adunări generale a asociaților, prin care să se hotărască suspendarea

activității societății pe o perioadă de timp, lucru care nu a fost posibil

deoarece pârâtul a refuzat să adopte această soluție.

În drept reclamanta a invocat art. 221

din Legea nr. 31/1990.

Tribunalul Suceava, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5503 din 13 decembrie 2010,

a respins cererea, ca nefondată, reținând următoarele:

Potrivit art. 222 din Legea nr. 31/1990:

„Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu

răspundere limitată:

a) asociatul care, pus în întârziere,

nu aduce aportul la care s-a obligat;

b) asociatul cu răspundere nelimitată

în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;

c) asociatul cu răspundere nelimitată

care se amestecă fără drept în administrație ori contravine dispozițiilor art. 80

și art. 82;

d) asociatul administrator care comite

fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de

capitalul social în folosul lui sau al altora.

Dispozițiile acestui articol se aplică

și comanditaților în societatea în comandită pe acțiuni”.

Tribunalul a apreciat că niciuna din

aceste împrejurări care pot atrage excluderea unui asociat nu au fost dovedite

de reclamantă și că dispozițiile art. 221 din Legea nr. 31/1990, invocate de

reclamantă, nu au legătură cu excluderea unui asociat.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În susținerea apelului, recurenta a

reiterat aspectele din cererea introductivă de instanță.

Analizând apelul, după administrarea

probelor solicitate de reclamantă, respectiv examinarea înscrisurilor depuse și

audierea martorilor, Curtea a constatat că este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Temeiurile de drept invocate de

reclamantă, respectiv dispozițiile art. 222 alin. (1) lit. c) și d) din Legea

nr. 31/1990, raportate la situația de fapt prezentată de reclamantă, nu sunt în

măsură să ducă la admiterea apelului cu consecința schimbării soluției

pronunțate de instanța de fond.

În acest sens, este susceptibil de

excluderea din societate, conform dispozițiilor art. 222 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 31/1990, asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără

drept în administrație ori contravine dispozițiilor art. 80 și art. 82 din

lege.

Așa cum s-a reținut în jurisprudență

(vezi Curtea Supremă de Justiție, decizia nr. 3871/2003, decizia nr. 1352/2002),

cazurile de excludere din societate, reglementate de dispozițiile art. 222 din

Legea nr. 31/190, sunt de strictă interpretare, neputând fi admise a fi

interpretate prin extindere la alte împrejurări ce fac imposibilă continuarea

activității persoanei juridice.

În speță nu este aplicabil cazul de

excludere prevăzut la art. 222 lit. c) din Legea nr. 31/1990, întrucât pârâtul

nu are calitatea de asociat administrator, iar reclamanta nu a probat că a întreprins

demersuri în vederea acordării eventualelor beneficii obținute de pârât în urma

asigurării funcționării SC L. SRL.

De asemenea, art. 222 lit. d) din

Legea nr. 31/1990, sancționează cu excluderea din societate pe asociatul

administrator ce comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura

socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora, însă pârâtul P.V.

nu are calitatea de administrator, așa cum reiese din actul constitutiv al SC

L. SRL (vezi filele 8-12 dosar) și din încheierea nr. 5095 din 01 octombrie 2008

dată de judecătorul delegat la Oficiul Național al Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava (fila 6 dosar

fond), astfel că acestuia nu îi sunt aplicabile aceste dispoziții.

De altfel, reclamanta P.L. și P.V.

sunt foști soți, iar neînțelegerile dintre aceștia pot constitui motiv de

dizolvare a societății, conform dispozițiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea

nr. 31/1990, legiuitorul nelăsând o cale de alegere la îndemâna asociatului,

între a opta pentru excluderea din societate și dizolvarea societății,

prevăzând expres motivele ce pot duce la excluderea din societate, cât și pe

cele de dizolvare.

În raport de aceste considerente,

Curtea de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal,

prin decizia nr. 24 din 11 martie 2011, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în cadrul termenului legal reclamanta P.L., prin care a solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei recurată și pe fondul cauzei

admiterea acțiunii.

Prin criticile formulate recurenta a

susținut că instanța de apel în mod greșit a respins apelul, motivând că

dispozițiile art. 222 lit. c) nu sunt aplicabile, prevederile acestui articol

fiind aplicabile asociatului și nu asociatului administrator.

În continuare, recurenta a susținut că

instanța de apel în mod greșit nu a analizat probatoriul administrat în cauză,

respectiv nu s-a pronunțat asupra probei cu interogatoriul pârâtului , fără a

se face aplicarea art. 225 C. proc. civ. De asemenea, instanța greșit a

interpretat acordarea eventualelor beneficii și situația legată de plecarea sa

în străinătate.

În concluzie, solicită să se ia în

considerare și atitudinea dezinteresată a pârâtului, care nu a formulat

întâmpinare în cauză.

Înalta Curte, analizând criticile

formulate în raport de limitele conferite de art. 304 C. proc. civ., constată

că recursul este nefondat.

Prealabil examinării criticilor

invocate, Înalta Curte reamintește că recursul este cale extraordinară de atac,

care poate fi exercitată pentru motivele prevăzute limitativ de art. 304 C.

proc. civ. Prin prisma acestei precizări, se constată că recurenta a invocat

critici, care nu au fost încadrate în motive de nelegalitate, astfel încât

Înalta Curte urmează a analiza critica privind aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 222 lit. c) din Legea nr. 31/1990, care se poate circumscrie

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile

recurentei referitoare la interpretarea corectă a probelor existente la dosarul

cauzei, acestea nu pot face obiect al controlului de legalitate de către

instanța de recurs.

În ceea ce privește critica recurentei

privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 31/1990,

Înalta Curte constată că reținerile instanței de apel sunt corecte, în sensul

că aceste dispoziții sunt de strictă interpretare, neputând fi admise a fi

interpretate prin extindere la alte împrejurări ce fac imposibilă continuarea

activității persoanei juridice.

Astfel, în speță nu este aplicabil

cazul de excludere prevăzut la art. 222 lit. c) din Legea nr. 31/1990, întrucât

textul de lege instituie această sancțiune în privința asociatului –

administrator cu răspundere nelimitată, iar în lipsa unei dispoziții exprese

stipulate în actul constitutiv nu se poate dispune excluderea din societatea cu

răspundere nelimitată a asociatului neadministrator.

În raport de aceste considerente, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.(P)L. împotriva deciziei nr. 24

din 11 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2011.