ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2961/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, sub nr. 4516/40/2009 din 2 noiembrie 2009, reclamantele A.F. și C.(A.)N.C.,

în calitate de asociate la SC F. SRL Botoșani, au chemat în judecată pe pârâtul

A.G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună excluderea

acestuia din societate, în baza dispozițiilor art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

pentru existența unor grave neînțelegeri.

Prin încheierea de

ședință din 16 decembrie 2010, tribunalul a apreciat că excepția autorității de

lucru judecat a sentinței civile nr. 722 din 16 iulie 2008 invocată de pârât nu

este dată în raport de cererea pendinte, câtă vreme aceasta din urmă nu se

bazează pe art. 222 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, ci pe o

interpretare extinsă a dispozițiilor legale.

Prin sentința nr. 1761

din 20 decembrie 2010, Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus excluderea din SC F. SRL

Botoșani, a asociatului – pârât A.G. reținând, în esență, că situația

conflictuală dintre soții divorțați a fost transferată în interiorul

societății, asociatul net minoritar A.G. perturbând echilibrul societar, prin

introducerea de plângeri penale ce s-au dovedit neîntemeiate, conduite

șicanatorii în adunarea generală a societății ori introducerea de repetate

acțiuni societare, apreciindu-se că acesta nu a manifestat „

affectio

societatis

” și că pârâtul nu deține decât 5 % din părțile sociale ale

societății, soluția excluderii sale din societate fiind considerată ca singura

care poate reface echilibrul societății, pentru a putea funcționa în

continuare.

Împotriva acestei

sentințe și a încheierii din 21 ianuarie 2010, a declarat apel pârâtul A.G.,

criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 26

din 11 martie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis

apelul declarat de

pârâtul

A.G.,

împotriva încheierii din 21 ianuarie 2010 și a

sentinței nr. 1761 din 20 decembrie 2010, ambele pronunțate de Tribunalul

Botoșani,secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul

nr. 4516/40/2009 și a schimbat în totalitate sentința apelată, în sensul că a

respins acțiunea, ca nefondată și a obligat reclamantele să plătească pârâtului

suma de 620,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din ambele faze

procesuale.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că temeiul juridic invocat de reclamantele A.F.

și C.(A.)N.C. în promovarea cererii de chemare în judecată a pârâtului A.G.,

reiterat în fața instanței de apel îl constituie art. 222 alin. (1) din Legea

nr. 31/1990 republicată, excluderea fiind aplicată ca o sancțiune în cazuri de

strictă interpretare, exclusiv și limitativ prevăzute de lege, care nu pot fi

asimilate unor situații reglementate de legiuitor într-o manieră diferită și în

special pe ideea de culpă a asociatului în executarea obligațiilor legale

aferente calității de asociat.

Instanța de fond și-a

fundamentat soluția de excludere a asociatului - pârât doar prin prisma crizei

interne survenită în urma neînțelegerilor dintre asociați, ori acest

considerent deschide calea dizolvării societății conform dispozițiilor art. 227

alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 și nu poate fi interpretat, prin

analogie, în aplicarea dispozițiilor art. 222 din lege.

Astfel, dispariția

elementului intențional

affectio societatis

, manifestat prin

dezinteresul pentru calitatea de asociat, lipsa de activitate în cadrul

societății, ori atitudinea ostilă a asociatului, nu se încadrează în condițiile

cerute de lege pentru a opera excluderea din societate.

Pe de altă parte, s-a

mai reținut faptul că pârâtul are calitatea de asociat minoritar, or

împrejurarea că a subscris la capitalul social cu 5 % fără a aduce o sumă de

bani nu poate constitui motiv de excludere, de vreme ce, nu a fost îndeplinită

condiția punerii în întârziere, stipulată expres, în condițiile art. 1079 C.

civ.

Împotriva acestei

hotărâri au formulat, în termenul legal, recurs reclamantele întemeiat pe

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Au arătat că instanța

de apel a procedat nelegal la recalificarea căii de atac din recurs în apel

deoarece această situație este permisă numai atunci când prima instanță a

indicat o cale de ataca care nu este prevăzută de lege pentru acea hotărâre, nu

și atunci când partea nu respectă nici legea nici dispozițiile date de prima

instanță, deși ambele sunt identice cu privire la calea de atac pe care trebuia

să o exercite pârâtul și nu a făcut-o.

Așa fiind, pârâtul

trebuia decăzut din dreptul de a mai exercita orice cale de atac și neprocedând

astfel, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 129 din Constituție, art.

282 alin. (1) C. proc. civ., art. 103 alin. (1) C. proc. civ. și art. 137 C.

proc. civ.

De asemenea, prin

discutarea căii de atac ca fiind apel abia la termenul din 11 martie 2011,

apelul trebuia respins, ca tardiv formulate.

Pe fond, au arătat că

potrivit probelor între părți există neînțelegeri grave care fac imposibilă

continuarea activității împreună, dar că dizolvarea societății nu este o

soluție nici legală nici echitabilă față de poziția pârâtului în societate.

Pârâtul a formulat

întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

În privința motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că recurentele

- reclamante au invocat acest motiv, hotărârea putând fi modificată în situația

în care aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde

motive contradictorii ori străine de natura pricinii dar recurentele -

reclamante nu au dezvoltat nicio critică concretă și nici nu se poate reține

vreo nelegalitate, în realitate toate criticile din cererea de recurs subsumându-se

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În privința acestor

critici, legat de decăderea intimatului – pârât din exercițiul căii de atac a

apelului, respectiv de tardivitatea declarării apelului, și aceste excepții au

fost corect rezolvate de către instanța de apel.

Astfel, potrivit art.

84 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei

căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.

În cauză, partea și-a

intitulat, într-adevăr, calea de atac ca fiind „recurs” dar instanța, față de

dispozițiile legale precitate, a procedat corect raportat la obiectul și

dispozițiile art. 282 C. proc. civ. recalificând calea de atac în apel,

supunând, totodată, în discuția contradictorie a părților acest aspect cu

respectarea dreptului la apărare al părților și al contradictorialității.

Față de această

situație, nu se poate pune în discuție, deci, decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac și nici tardivitatea, termenul de apel începând să curgă

de la data înregistrării cererii la instanță și nu de la data încheierii prin

care instanța a recalificat calea de atac, față de dispozițiile art. 84 C.

proc. civ., care consideră valabilă o astfel de cerere, iar raportat la art. 284

alin. (1) C. proc. civ., termenul de 15 zile a fost respectat în cauză.

Referitor la fondul

cauzei, instanța a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 222 din

Legea nr. 31/1990 R, ce reglementează cazurile de excludere neregăsite în

cauză, instanța de apel constatând corect că motivele invocate de recurentele –

pârâte nu sunt motive de excludere, ci de dizolvare a societății, ceea ce nu a

făcut obiectul judecății.

Așa fiind, în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantele A.F. și C.(A.)N.C. împotriva deciziei nr. 26

din 11 martie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

5 octombrie 2011.