ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 57/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Târgu Mureș, sub nr. 1124/1371/2008, reclamanta

B.D.E.

, a chemat în judecată pe pârâții

B.G. și SC A. SRL, solicitând

instanței următoarele:

- să constate că pârâtul B.G., în

calitate de administrator și asociat al SC A. SRL a încălcat prevederile

contractului de societate, capitolul VII pct. 7.2, precum și dispozițiile art.

nr. 222 din Legea nr. 31/1990;

- să dispună încetarea mandatului de

administrator al pârâtului B.G.;

- excluderea acestuia din SC A. SRL;

- să dispună cu privire la structura

participării la capitalul social al reclamantei.

Prin sentința nr. 2937 din 5 octombrie

2010, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, a fost admisă acțiunea

formulată de reclamanta B.D. și în consecință s-a dispus excluderea pârâtului

B.G. din SC A. SRL; s-a constatat încetat mandatul de administrator al

pârâtului la societate și s-a dispus asupra structurii participării la

capitalul social în sensul că reclamanta va deține în întregime capitalul

social în limita rămasă de 8.420 lei.

Sentința menționată a fost schimbată

în tot prin decizia nr. 41/ A din 6 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Târgu Mureș, prin care a fost admis apelul declarat de pârâtul B.G., iar

acțiunea reclamantei B.D. a fost respinsă.

În motivarea deciziei pronunțate,

instanța de apel a reținut că reclamanta B.D. și pârâtul B.G. au calitatea de

asociați, cu cote de participare de 50 % fiecare din capitalul social al SC A.

SRL.

Dispozițiile art. 222 din Legea nr.

31/1990 reglementează situațiile în care pot fi excluși asociații din

societate, instanța de fond dispunând greșit excluderea asociatului B.G. în

temeiul dispozițiilor art. 222 pct. d din Legea nr. 31/1990 în condițiile în

care nu s-a făcut dovada unei fraude în dauna societății sau faptul că asociatul

s-a servit de semnătura societății sau de capitalul social în folosul său sau

al altuia.

Expertiza contabilă efectuată în cauză

a evidențiat greșeli în activitatea de ținere a contabilității dar aceste

aspecte țin de gestionarea societății nefiind un motiv de excludere prin prisma

exigențelor dispozițiilor art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Instanța de fond a făcut o confuzie

între răspunderea administratorului și consecințele modului de îndeplinire a

obligațiilor ce rezultă din contractul de mandat cu răspunderea asociatului,

care, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 222 lit. d) presupune

dovedirea fraudei și a prejudiciului adus societății, aspecte nedovedite în

cauză.

Reclamanta a imputat pârâtului faptul

că nu a convocat adunarea generală a asociaților, în perioada 2005-2008, dar

omite dispozițiile art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora

asociatul ce deține cel puțin ¼ din capitalul social, va putea cere

convocarea adunării generale.

În baza dispozițiilor legale citate,

reclamanta care deține ½ din capitalul social al SC A. SRL avea

posibilitatea de a face demersurile legale vizând convocare A.G.A.

Relațiile tensionate dintre părțile

litigante care au avut calitatea de soți nu constituie motiv de excludere în

sensul dispozițiilor art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990, text de lege

aplicat greșit de prima instanță.

Împotriva deciziei nr. 41/ A din 6

iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, a declarat recurs

reclamanta B.D.E., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul B.G.

împotriva sentinței comerciale nr. 2937 din 5 octombrie 2010, această hotărâre

fiind legală și temeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta arată,

în esență, că instanța de apel a reținut greșit faptul că nu s-a făcut dovada

vreunei situații din cele prevăzute la art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990,

existând contrarietate între considerentele și dispozitivul hotărârii, în

condițiile în care se reține că pârâtul în calitate de administrator este

vinovat de fapte ce angajează răspunderea.

Greșit instanța de apel face trimitere

la Decizia nr. 132/2011 a Înaltei Curți Casație și Justiție deoarece în decizia

menționată motivele de excludere se referă la dispozițiile art. 222 lit. a) nu

la art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990.

Instanța de apel nu motivează soluția

pronunțată în ceea ce privește revocarea administratorului societății, fără să

țină cont că prin cererea de chemare în judecată s-a cerut și revocarea

pârâtului B.G. din funcția de administrator al SC A. SRL.

Hotărârea pronunțată în apel este

lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care

instanța de apel nu face nicio apreciere asupra probelor administrate din care

rezultă că a fost diminuat capitalul social al societății și fără să existe o

hotărâre A.G.A. au fost înstrăinate bunuri unor terțe persoane.

S-a dovedit că societatea a efectuat

un împrumut bancar pentru achiziționarea unui microbuz marca P., societatea

restituind împrumutul și dobânzile aferente dar administratorul B.G. nu a

înregistrat autoturismul în evidențele contabile, cauzând o fraudă de 5.500

dolari S.U.A.

Nu au fost apreciate în mod corect

probele administrate de către instanța de apel și nu au fost analizate faptele

săvârșite de asociatul B.G. din care rezultă că s-a diminuat patrimoniul

societății, fiind tulburată desfășurarea normală a societății prin folosirea în

interes propriu a bunurilor.

În mod greșit nu au fost avute în

vedere facturile false întocmite de administrator în numele societății SC L.S.

SRL, societate radiată de O.R.C. din anul 1999.

Faptele pârâtului asociat, care, în

calitate de administrator a dispus înregistrarea în contabilitate a unor acte

fictive de vânzări, de cumpărări, a folosit în nume propriu bunurile

societății, nu a depus la organele fiscale bilanțurile, au avut ca scop

obținerea unor avantaje personale.

În mod greșit, reține instanța de apel

că faptele pârâtului nu se circumscriu dispozițiilor art. 222 pct. d din Legea

nr. 31/1990 cât timp se face dovada clară că prin operațiunile fictive

efectuate a fost găsit vinovat de organele fiscale.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin

care solicită, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată, în

limitele controlului de legalitate și criticile formulate, se constată că

recursul este nefondat.

Dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., invocate de recurentă, vizează nemotivarea hotărârii judecătorești atunci

când nu se arată motivele pe care se sprijină dar și atunci când hotărârea

cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii dar decizia

recurată cuprinde motivele de fapt și drept pe care se sprijină, conform

cerințelor prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Nu se poate

reține susținerea recurentei vizând contradicțiile dintre considerente și

dispozitiv în condițiile în care instanța, având în vedere concluziile

raportului de expertiză efectuat în fața primei instanțe, a reținut că faptele

enumerate în raport țin de răspunderea administratorului (art. 73 din Legea nr.

31/1990) nefiind motive de excludere în condițiile art. 222 lit. d) din același

act normativ.

Instanța de apel a analizat pe larg

fiecare faptă reținută de prima instanță, în sarcina intimatului pârât,

argumentând de ce nu sunt aplicabile dispozițiile art. 222 lit. d) din Legea

nr. 31/1990.

Instanța s-a pronunțat în limitele

investirii în raport de dispozițiile art. 295 C. proc. civ., iar criticile

vizând nemotivarea capătului de cerere privind revocarea din funcția de

administrator nu pot fi reținute în condițiile în care instanța de fond s-a

pronunțat doar pe cererea de excludere a pârâtului, consecințele excluderii

fiind prevăzute de art. 223 alin. (3) – (4) din Legea nr. 31/1990.

Reclamanta nu a formulat apel

împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, instanța de apel

pronunțându-se în limitele cererii de apel cu respectarea dispozițiilor art.

295 C. proc. civ.

Nici incidența dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi reținută, instanța de apel interpretând și

aplicând corect dispozițiile legale.

Astfel, dispozițiile art. 222 lit. d)

din Legea nr. 31/1990 vizează excluderea unui asociat care are și calitatea de

administrator și care, în exercitarea atribuțiilor a comis o fraudă în dauna

societății sau a folosit capitalul social sub semnătura socială, în folosul său

sau al altuia. Dispozițiile legale arătate survin în situația încălcării

atribuțiilor prevăzute de art. 75 – art. 82 din Legea nr. 31/1990, iar instanța

de apel dând eficiență textului de lege a constatat corect că faptele săvârșite

de intimatul pârât nu se încadrează în dispozițiile art. 222 lit. d) din

același act normativ.

Cazurile de excludere sunt enumerate

strict și limitativ de art. 222 din Legea nr. 31/1990 iar faptele intimatului

pârât vizând administrarea defectuoasă a societății nu atrage sancțiunea

excluderii ci alte forme de răspundere prevăzute de Legea nr. 31/1990.

Actele noi, respectiv facturile și

chitanțele anexate în recurs nu înlătură concluzia instanței de apel în sensul

că faptele intimatului pârât țin de administrarea defectuoasă a societății,

nefiind întrunite elementele constitutive ale faptelor enumerate de art. 222

lit. d) din Legea nr. 31/1990.

Criticile vizând probatoriul

administrat în cauză, reprezintă motive de netemeinicie și nu de nelegalitate,

ce nu pot fi valorificate pe calea recursului ținând cont că dispozițiile art.

304 pct. 10 – pct. 11 au fost abrogate.

Față de considerentele expuse, se

constată că în cauză nu pot fi reținute motivele de recurs întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. civ., motiv pentru care Înalta Curte, în

temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta B.D.E. împotriva deciziei nr. 41/ A din 6 iunie

2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta B.D.E. împotriva deciziei nr. 41/ A din 6 iunie 2011 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 ianuarie 2012.