ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.04.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1841/2013

HOTĂRÂRE
25.04.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1841/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 908 din 3 iunie 2011

Tribunalul Comercial Mureș a respins cererea de chemare în judecată înaintată

de reclamanta P.F., în contradictoriu cu pârâții A.A.A., D.G.D. și SC S. SRL,

având ca obiect excludere asociați și cererea reconvențională înaintată de

pârâții A.A.A. și D.G.D. în contradictoriu cu reclamanta P.F. și SC S. SRL.

Pentru a hotărî

astfel prima instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată

reclamanta P.F. a solicitat excluderea pârâților A.A.A. și D.G.D. din societatea

pârâtă SC S. SRL, revocarea pârâților din calitatea de administrator și

modificarea formei asociative a societății pârâte din societate comercială

pluripersonală în societate comercială unipersonală și înregistrarea în

registrul comerțului a acestor mențiuni, cu cheltuieli de judecată, invocând

prevederile art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990.

A reținut prima

instanță că nu orice neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a

îndatoririlor legale sau statutare ale administratorilor statutari poate duce

la pierderea calității acestora de asociați prin excludere pe temeiul art. 222

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 iar în speță, din probatoriul

administrat în cauză, nu rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul

de lege mai sus evocat.

Cu privire la cererea

reconvențională prima instanța a reținut că pârâții au solicitat constatarea

retragerii reclamantei din SC S. SRL și în subsidiar, excluderea din societatea

SC S. SRL și revocarea din funcția de administrator al acestei societăți.

Din probele

administrate instanța a constatat ca nu s-a realizat acordul unanim al

asociaților în legătură cu retragerea din societate a reclamantei P.F., astfel

că, nu este îndeplinită cerința legală prevăzută la art. 226 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 31/1990 și că nici în ceea ce privește petitul subsidiar pârâții

nu au făcut dovada încadrării în situațiile prevăzute expres de art. 222 alin.

(1) lit. a) - d) din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat apel atât reclamanta P.F., cât și pârâții A.A.A. și

D.G.D., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin Decizia nr. 54/A

din 2 iulie, 2012 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a respins apelurile formulate de reclamanta

P.F. și de pârâții A.A.A. și D.G.D.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că susținerile reclamantei, precum că cei

doi pârâți ar fi acționat atât în contra intereselor societății, cât și

împotriva intereselor acesteia nu pot fi reținute ca pertinente, atât timp cât

prin Actul constitutiv al societății au fost conferite puteri depline

pârâților, această stare de fapt fiind menținută de-a lungul timpului, deși

reclamanta avea posibilitatea să solicite atât reducerea puterilor acordate

inițial administratorilor, cât și revocarea vreunuia dintre aceștia.

În ceea ce privește

apelul pârâților instanța de apel a reținut că date fiind dispozițiile pct.

5.3. din Actul constitutiv, care cuprind norme de trimitere la Legea societară,

este de observat că cerința impusă de art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

31/1990 nu este realizată. În acest sens, se prevede că retragerea asociatului

din societățile cu răspundere limitată este posibilă doar cu acordul tuturor

asociaților, ipoteză legală care nu a fost realizată în cauză.

Totodată a reținut

instanța de apel că faptele imputate de pârâți reclamantei P.F., nu sunt

încadrabile în vreuna din cazurile prevăzute de art. 222 alin. (1) lit. a) - d)

din Legea nr. 31/1990 și, cu atât mai puțin în cazul indicat de pârâți în cererea

de apel, respectiv excluderea reclamantei.

Împotriva acestei

decizii au formulat recurs pârâții A.A.A. și D.G.D. invocând ca și motive de

nelegalitate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenții arată

că decizia atacată este lacunar și insuficient motivată, fapt ce echivalează cu

nemotivarea acesteia.

Cu privire la motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenții învederează că

decizia atacată a fost pronunțată cu greșita aplicare a prevederilor art. 226

alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată arătând, în esență, că în

speță există atât manifestarea de voință a reclamantei de retragere din

societate și renunțare la calitatea de administrator cât și acordul tuturor

celorlalți asociați cu privire la această retragere.

Înalta Curte, luând

în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1

din Legea nr. 146/1397, cu referire la art. 3 lit. e) alin. (1) și (2) din

aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de

judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor

art. 22 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în

cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată

ca netimbrată.

În speță, recurenții

au fost citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și timbrului

judiciar, potrivit dovezii aflate la dosarul cauzei.

Constatând că cererea

nu a fost timbrată anticipat și nici până la termenul stabilit de Curte, 25

aprilie 2013, și că în cauză nu operează scutirea legală de obligația

timbrării, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 cu referire la art. 9 din O.G nr.

32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrată a cererii de recurs

formulată de pârâții A.A.A. și D.G.D.

Anulează ca

netimbrată cererea de recurs formulată de pârâții A.A.A. și D.G.D. împotriva

Deciziei nr. 54/A din 2 iulie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-02-05
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 394/2013
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția comercială, reclamantul S.A. a chemat în judecată pe pârâții SC P. SRL și I.G., solicitând i
ÎCCJ 2012-01-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 57/2012
.G.A. Relațiile tensionate dintre părțile litigante care au avut calitatea de soți nu constituie motiv de excludere în sensul dispozițiilor art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990, text de lege aplicat greșit de prima instanță. Împotriva dec
ÎCCJ 2011-01-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 150/2011
rol. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că primul capăt de cerere, privind excluderea pârâtei având calitatea de asociat/administrator din societate putea fi formulat doar în raport cu dispozițiile art. 222 alin. (l) lit. d) din Legea nr.
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3505/2014
este vorba de un caz izolat ci de mai multe contracte. Instanța a constatat că sunt întrunite cerințele art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990, motiv pentru care a admis cererea principală și a dispus excluderea asociatului J.P.A.M. din cad
ÎCCJ 2013-04-04
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1457/2013
că reclamantul reconvențional nu a făcut dovada că de la data înființării societății reclamante s-ar fi acordat dividende și că nu ar fi beneficiat de acestea. În speță însă, reclamanta a depus hotărârile A.G.A. din care a rezultat modul în
Sursă