ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1457/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 1075 din 29 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în Dosarul nr. 2239/1371/2008 s-a respins excepția vizând inadmisibilitatea cererilor reconvenționale, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC T.E. SRL Sângeorgiu de Mureș, în contradictoriu cu pârâții S.Ș.I. și N.L. ca nefondată, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată și precizată de pârâtul S.Ș.I. și pe cale de consecință: S-a constatat că pârâtul deține 2,0494050731 la sută din structura capitalului social al reclamantei. S-a autorizat retragerea pârâtului din societatea reclamantă.

A obligat reclamanta să-i plătească pârâtului, suma de 28.700 RON reprezentând cota sa parte din capitalul social al reclamante. A obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 107.918 RON reprezentând cota din patrimoniul reclamantei, solicitată de pârât. A respins cererea pârâtului vizând obligarea reclamantei la plata beneficiilor realizate pe toată perioada de funcționare și până la retragerea din societate. În baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ. s-a diminuat onorariu de avocat de la suma de 5.380 RON la suma de 2.000 RON. S-a admis în parte cererea pârâtului vizând plata cheltuielilor de judecată și în consecință a obligat pe reclamantă să-i plătească acestui pârât (reclamant reconvențional) suma de 17.985 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

S-a admis în parte cererea reconvențională formulată și precizată de pârâtul N.L. și pe cale de consecință: S-a autorizat retragerea pârâtului din societatea reclamantă. A obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 214,32 RON reprezentând contravaloarea părților sale sociale deținute în structura capitalului și suma de 805,627 RON reprezentând cota sa parte din patrimoniul societății reclamante. A obligat reclamanta să plătească acestui pârât suma de 4.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat. A respins cererea pârâtului vizând obligarea reclamantei la plata beneficiilor începând cu anul 2006 și până la data autorizării retragerii. A dispus continuarea funcționării reclamantei cu asociații rămași.

A dispus repartizarea cotei de capital social ce a aparținut asociaților S.Ș.I. și N.L., asociaților rămași proporțional cu cota de participare la capitalul social a fiecărui asociat rămas. A dispus comunicarea prezentei hotărâri la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș în vederea efectuării mențiunii în Registrul Comerțului și publicarea ei în M. Of. al României Partea a Patra, pe cheltuiala părților. În motivarea acestei hotărâri s-a arătat că, în speță însă nu s-a putut reține că, faptele comise de cei doi pârâți îmbracă forma actelor de concurență neloială față de reclamantă. În această ordine de idei instanța a precizat că potrivit certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș pârâtul S.Ș.I.

are calitatea de asociat al reclamantei. Potrivit certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș același pârât are calitatea de asociat și administrator al SC O.C. SRL, această societate fiind înființată la data de 24 martie 2008. Este adevărat că ambele societăți comerciale au același domeniu principal de activitate, respectiv - fabricarea altor fire și cabluri electrice însă, instanța a reținut că cele 25 de persoane care au lucrat la reclamantă iar apoi s-au încadrat la SC O.C. SRL, nu au fost determinați de pârâtul de rând 1, mobilul transferului fiind salariul mai atractiv oferit de către această din urmă societate. Nici fapta vizând prejudicierea societății reclamante de către pârâtul de rând 1, prin neîncasarea creanțelor societății nu a putut fi reținută în sarcina acestuia.

Relevant în cauză în sensul respingerii cererii de excludere a pârâtului S.Ș.I. este și faptul că din susținerile reclamantei necontestate de către pârât acesta s-a pensionat la data de 11 martie 2008 fiind descărcat de gestiune prin hotărârea A.G.A. din 28 februarie 2008. În ce-l privește pe pârâtul N.L. instanța a apreciat că nici în sarcina acestuia nu subzistă motivul de excludere invocat de reclamantă, gradul de rudenie dintre acest pârât asociat al reclamantei și administratorul SC O.C. SRL N.R.L., necreând prezumția vreunor acte de concurență neloială. Cu privire la acest pârât s-a reținut că prin Decizia nr. 738 din 16 mai 2008, reclamanta a dispus desfacerea contractului de muncă al acestuia.

Astfel, pârâtul s-a angajat la o societate comercială și într-un domeniu în care era specializat. Faptul că acest pârât s-a angajat la societatea la care fiul său avea calitatea de administrator nu denotă un act de concurență neloială, ci obținerea unei eventuale facilități în găsirea rapidă a unui loc de muncă, în condițiile în care și criza locurilor de muncă este de notorietate. În ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul S.Ș.I. întemeiată pe dispozițiile art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, și având în vedere că pârâtul a promovat la data de 19 ianuarie 2009 cererea prin care solicită retragerea din societate, tribunalul a dat eficiență juridică dispozițiilor art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/r.

În speță, pârâtul a solicitat în numerar, cota sa parte din patrimoniul reclamantei, situație în care prima instanță a încuviințat efectuarea unei expertize contabile și a unei expertize tehnice în construcții. Prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert judiciar A.A.M. s-a stabilit că: - pârâtului S.Ș.I. îi revine suma de 28.701,02 RON cu titlul de cotă parte din capitalul social. Această cotă a fost stabilită prin înmulțirea celor 1.607 părți sociale deținute de acest pârât cu valoarea de 17,86 RON/parte socială stabilită de expert; - având în vedere că prin precizarea de acțiune pârâtul a solicitat doar suma de 28.700 RON, instanța în baza art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/r coroborat cu principiul disponibilității părților, s-a apreciat că i se cuvine suma solicitată.

În ce privește cota sa parte din patrimoniul reclamantei, s-a reținut că, prin aceeași precizare a cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat suma de 107.918 RON, calculând suma prin înmulțirea cotei sale păți din capitalul social cu valoarea imobilelor stabilită la suma de 5.264.300 RON, prin raportul de evaluare întocmit de către reclamantă. Din cuprinsul concluziilor raportului de expertiză construcții efectuat de expert judiciar B.G. și ulterior completat a rezultat că drepturile cuvenite pârâtului asociat S.Ș.I. din patrimoniul propriu al reclamantei se cifrează la suma de 108.989,31 RON. Și în această situație, pârâtul prin precizarea cererii reconvenționale a solicitat doar plata sumei de 107.918 RON, iar instanța conform principiului disponibilității părților, instanța i-a acordat suma solicitată, respectiv în sumă 107.918 RON cu titlul de cotă parte în numerar, din patrimoniul reclamantei.

În ce privește petitul cererii reconvenționale având ca obiect obligarea reclamantei la plata beneficiilor ce i se cuvin obținute de societatea reclamantă pe toată durata de funcționare și până la autorizarea cererii sale de retragere din societate instanța l-a respins. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere că reclamantul reconvențional nu a făcut dovada că de la data înființării societății reclamante s-ar fi acordat dividende și că nu ar fi beneficiat de acestea. În speță însă, reclamanta a depus hotărârile A.G.A. din care a rezultat modul în care aceasta a hotărât, repartizarea profitului net [art. 194 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990/r]. Din cuprinsul acestor hotărâri rezultă că profitul net nu s-a repartizat sub formă de dividende, iar la adoptarea acestor hotărâri au fost votate inclusiv de către pârât, așa încât prima instanță sub acest aspect a constatat că cererea pârâtului este nefondată.

În ce privește susținerile pârâtului privind lipsa unei hotărâri A.G.A. vizând excluderea sa din societate au fost înlăturate, fiind infirmate de reclamantă prin depunerea la dosar a Hotărârii A.G.A. nr. 3164/2008 prin care s-a hotărât excluderea celor doi pârâți din societate. În ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul N.L.: S-a reținut că decizia de desfacerea a contractului de muncă al pârâtului a fost atacată în justiție fiind anulată prin hotărâre judecătorească, iar din probele administrate în cauză în raport de susținerile părțile autorizarea retragerii din societate a acestui pârât se impune. Din informațiile transmise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș rezultă că acest pârât deține în capitalul social al reclamantei, 12 părți sociale echivalent cu 214,32 RON.

Din cuprinsul completării raportului de expertiză întocmit de expert B.G. a rezultat că acestui pârât i se cuvine suma de 808,14 RON reprezentând cota sa parte din valoarea bunurilor imobile aflate în patrimoniul reclamantei. Deși expertul a stabilit sume mai mari decât cele solicitate și de acest pârât, instanța văzând că pârâtul nu și-a precizat cererea în sensul majorării câtimii pretențiilor, conform principiului disponibilității părților a acordat și acestui pârât doar sumele solicitate prin precizarea de cerere reconvențională. În ce privește petitul vizând obligarea reclamantei la plata beneficiilor cuvenite acestui pârât, pe anii 2006 - 2009, instanța l-a respins ca nefondat pentru aceleași rațiuni de fapt și de drept pentru care a fost respins și acest petit formulat de pârâtul S.Ș.I.

În raport de dispozițiile art. 246 alin. (2) din Legea nr. 31/1990/r prima instanță a dispus ca cele două cote de capital social, respectiv 2,0494050731% și 0,0153035849% să fie repartizate celorlalți asociați rămași în societate proporțional cu cotele lor de capital social, societatea reclamantă urmând să funcționeze în continuare cu asociații rămași. Au fost aplicate corespunzător dispozițiile art. 276 C. proc. civ., respectiv pentru: pârâtul S.Ș.I. a efectuat cheltuieli în sumă totală de 21.365 RON. Din totalul acestei sume instanța conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ. a obligat reclamanta să-i plătească suma de 19.985 RON cu titlul de cheltuieli de judecată. În ce privește onorariul de avocat în sumă de 5.380 RON instanța în baza art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. l-a diminuat la suma de 2.000 RON fiind nepotrivit de mare raportat la munca prestată și durata. În baza acelorași dispoziții legale reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului N.L. suma de 4.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat. În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă s-a reținut că cererea acesteia a fost respinsă în integralitatea ei deci și petitul vizând cheltuielile de judecată, ca efect al aplicării art. 274 alin. (1) C. proc. civ. În ce privește excepția vizând inadmisibilitatea cererilor reconvenționale motivată pe neîndeplinirea de către reclamanții reconvenționali a procedurii prealabile vizând concilierea directă reglementată de art. 720 1 C. proc.

civ., instanța a respins-o ca nefondată dat fiind faptul că în speță sunt incidente dispozițiile art. 720 5 C. proc. civ., care nu prevăd o asemenea procedură prealabilă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel SC T.E. SRL, solicitând suspendarea efectelor hotărârii primei instanțe (cerere cu privire la care a înțeles să renunțe la judecată, fiind consemnată în cuprinsul încheierii de ședință din data de 12 martie 2012), schimbarea în tot a sentinței pronunțate de către instanța de fond în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Prin Decizia nr. 33/A din 24 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins apelul declarat de SC T.E.

SRL Sângeorgiu de Mureș împotriva Sentinței nr. 1075 din 29 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în Dosarul nr. 2239/1371/2008. A fost obligată apelanta SC T.E. SRL la plata către intimatul S.Ș.I. a sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată și către intimatul N.L. a sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată. S-a reținut că în mod corect a apreciat prima instanță faptul că actele săvârșite de către cei doi pârâți-intimați nu constituie fapte de concurență neloială față de societatea apelantă. În ceea ce privește prejudicierea societății prin fapta intimatului S.Ș.I. care nu ar fi încasat creanțele societății, nici aceasta nu a putut fi dovedită în condițiile în care A.G.A. din 28 februarie 2008 a hotărât descărcarea de gestiune a pârâtului, fără a reține în sarcina acestuia vreun prejudiciu.

De asemenea, din probele administrate în cauză a rezultat că intimatul s-a preocupat de organizarea și conducerea activității contabile a societății apelante, iar la data de 11 martie 2008 s-a pensionat după ce anterior fusese descărcat de gestiune, prin Hotărârea A.G.A. din 28 februarie 2008. În privința intimatului N.L. a fost confirmată soluția primei instanțe de neconstatarea unor fapte de concurență neloială în condițiile în care prin Decizia nr. 738 din 16 mai 2008 reclamanta a dispus desfacerea contractului de muncă, împrejurare ce a determinat angajarea acestuia la societatea la care fiul său avea calitatea de administrator fapt care nu denotă însă săvârșirea unor fapte de concurență neloială.

În ceea ce privește cererea reconvențională, aceasta are ca obiect autorizarea retragerii celor doi asociați intimați din societate în condițiile art. 226 lit. c) din Legea nr. 31/1990/r. În mod corect a reținut prima instanță faptul că introducerea unei cereri de chemare în judecată prin care li se impută intimaților săvârșirea unor fapte de concurență neloială, afectează elementul affectio societatis în ceea ce-i privește pe cei doi intimați, element care ține de esența contractului de societate.

În ceea ce privește cererile pârâților-reclamanți reconvenționali de acordare a drepturilor cuvenite în calitate de asociați retrași, pentru părțile sociale pe care le dețin, instanța de apel a apreciat că asociații retrași au dreptul atât la cota parte din capitalul social, cât și la cota parte din patrimoniul societății, aceasta deoarece potrivit art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990/r, doar în cazul excluderii unui asociat s-a prevăzut că acesta nu are dreptul la o parte proporțională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia. Cu privire la cuantumul acestor sume, prin raportul de expertiză întocmit de expertul A.A.M., s-a stabilit că intimatului S.Ș.I.

îi revine suma de 28.701,02 RON, iar prima instanță i-a acordat suma de 28.700 RON, întrucât doar atât a solicitat. În ceea ce privește cota parte din patrimoniul apelantei, prin raportul de expertiză întocmit de expertul B.G. s-a stabilit că drepturile cuvenite pârâtului cu acest titlu sunt în cuantum de 108.989,31 RON, dar întrucât intimatul nu a solicitat decât 107.918 RON, prima instanță i-a acordat această sumă. Celelalte solicitări ale intimatului formulate prin cererea reconvențională au primit o soluție de respingere în primă instanță, soluție care nu a fost criticată printr-un posibil apel de către intimat.

Intimatului N.L., care potrivit informațiilor transmise de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș, deține 12 părți sociale, i s-a acordat de către prima instanță în mod corect, suma de 214,32 RON (reprezentând cota sa parte din capitalul social) și suma de 805.627 RON (reprezentând cota-parte din valoarea bunurilor imobile aflate în patrimoniul societății). Stabilirea cuantumului acestor sume s-a făcut în baza rapoartelor de expertiză. În privința cheltuielilor de judecată stabilite de către prima instanță,instanța de apel a reținut că s-a făcut cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. privind diminuarea onorariului de avocat, iar cheltuielile de judecată au fost corect stabilite față de soluția de respingere în totalitate a cererii principale și de admitere în parte a cererii reconvenționale.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța de apel a obligat pe apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimați, cheltuielile reprezentând onorariu avocațial, conform chitanțelor depuse la dosar. Împotriva deciziei pronunțată în apel, reclamanta a declarat recurs prin care, după prezentarea situației de fapt, arată că în mod greșit prin admiterea cererii de retragere din societate a acordat pârâților mai mult decât era legal și au fost interpretate greșit actele depuse la dosarul cauzei cu referire la raportul de expertiză efectuat în cauză. Recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

După cum se poate observa, recurenta în afara prezentării situației de fapt și cererile părților din litigiu, susține într-o frază greșita acordare a drepturilor ce se cuveneau pârâților din perspectiva calității și funcției avute în societatea reclamantă și greșita interpretare a probelor administrate în cauză, cu referire la concluziile raportului de expertiză. Înalta Curte examinând cererea de recurs constată că nu este motivată, simpla motivare constituind o singură frază cu privire la greșita apreciere a instanței de apel cu privire la acordarea drepturilor ce se cuveneau pârâților din perspectiva calității și funcției avute în societatea reclamantă și greșita interpretare a probelor administrate în cauză, cu referire la concluziile raportului de expertiză.

Prin urmare, în recursul declarat în prezenta cauză, nu este motivate în drept din perspective motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs. În atare condiții, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. În consecință, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea nulității cererii de recurs, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimații după cum urmează: 4.000 RON pentru intimatul-pârât N.L. și 6.000 RON cheltuieli de judecată pentru intimatul-pârât S.S.I. cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, conform actelor justificative depuse la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC T.E. SRL Sângeorgiu de Mureș împotriva Deciziei nr. 33/A din 24 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta să plătească intimatului-pârât S.Ș.I. suma de 6.000 RON cheltuieli de judecată în recurs și intimatului-pârât N.L. suma de 4.000 RON cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS