ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1457/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1457/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 1075 din 29

iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în Dosarul nr.

2239/1371/2008 s-a respins excepția vizând inadmisibilitatea cererilor

reconvenționale, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta

SC T.E. SRL Sângeorgiu de Mureș, în contradictoriu cu pârâții S.Ș.I. și N.L. ca

nefondată, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată și precizată de

pârâtul S.Ș.I. și pe cale de consecință:

S-a constatat că

pârâtul deține 2,0494050731 la sută din structura capitalului social al

reclamantei.

S-a autorizat

retragerea pârâtului din societatea reclamantă.

A obligat reclamanta

să-i plătească pârâtului, suma de 28.700 RON reprezentând cota sa parte din

capitalul social al reclamante.

A obligat reclamanta

să plătească pârâtului suma de 107.918 RON reprezentând cota din patrimoniul

reclamantei, solicitată de pârât.

A respins cererea

pârâtului vizând obligarea reclamantei la plata beneficiilor realizate pe toată

perioada de funcționare și până la retragerea din societate.

În baza art. 274

alin. (3) C. proc. civ. s-a diminuat onorariu de avocat de la suma de 5.380 RON

la suma de 2.000 RON.

S-a admis în parte

cererea pârâtului vizând plata cheltuielilor de judecată și în consecință a

obligat pe reclamantă să-i plătească acestui pârât (reclamant reconvențional)

suma de 17.985 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

S-a admis în parte

cererea reconvențională formulată și precizată de pârâtul N.L. și pe cale de

consecință:

S-a autorizat

retragerea pârâtului din societatea reclamantă.

A obligat reclamanta

să plătească pârâtului suma de 214,32 RON reprezentând contravaloarea părților

sale sociale deținute în structura capitalului și suma de 805,627 RON

reprezentând cota sa parte din patrimoniul societății reclamante.

A obligat reclamanta

să plătească acestui pârât suma de 4.000 RON cu titlul de cheltuieli de

judecată constând în onorariu de avocat.

A respins cererea

pârâtului vizând obligarea reclamantei la plata beneficiilor începând cu anul

2006 și până la data autorizării retragerii. A dispus continuarea funcționării

reclamantei cu asociații rămași. A dispus repartizarea cotei de capital social

ce a aparținut asociaților S.Ș.I. și N.L., asociaților rămași proporțional cu

cota de participare la capitalul social a fiecărui asociat rămas.

A dispus comunicarea

prezentei hotărâri la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

Mureș în vederea efectuării mențiunii în Registrul Comerțului și publicarea ei

în M. Of. al României Partea a Patra, pe cheltuiala părților.

În motivarea acestei

hotărâri s-a arătat că, în speță însă nu s-a putut reține că, faptele comise de

cei doi pârâți îmbracă forma actelor de concurență neloială față de reclamantă.

În această ordine de

idei instanța a precizat că potrivit certificatului constatator emis de Oficiul

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș pârâtul S.Ș.I. are

calitatea de asociat al reclamantei. Potrivit certificatului constatator emis

de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș același pârât

are calitatea de asociat și administrator al SC O.C. SRL, această societate

fiind înființată la data de 24 martie 2008. Este adevărat că ambele societăți

comerciale au același domeniu principal de activitate, respectiv - fabricarea

altor fire și cabluri electrice însă, instanța a reținut că cele 25 de persoane

care au lucrat la reclamantă iar apoi s-au încadrat la SC O.C. SRL, nu au fost

determinați de pârâtul de rând 1, mobilul transferului fiind salariul mai

atractiv oferit de către această din urmă societate.

Nici fapta vizând

prejudicierea societății reclamante de către pârâtul de rând 1, prin

neîncasarea creanțelor societății nu a putut fi reținută în sarcina acestuia.

Relevant în cauză în

sensul respingerii cererii de excludere a pârâtului S.Ș.I. este și faptul că

din susținerile reclamantei necontestate de către pârât acesta s-a pensionat la

data de 11 martie 2008 fiind descărcat de gestiune prin hotărârea A.G.A. din 28

februarie 2008.

În ce-l privește pe

pârâtul N.L. instanța a apreciat că nici în sarcina acestuia nu subzistă

motivul de excludere invocat de reclamantă, gradul de rudenie dintre acest

pârât asociat al reclamantei și administratorul SC O.C. SRL N.R.L., necreând

prezumția vreunor acte de concurență neloială.

Cu privire la acest pârât

s-a reținut că prin Decizia nr. 738 din 16 mai 2008, reclamanta a dispus

desfacerea contractului de muncă al acestuia. Astfel, pârâtul s-a angajat la o

societate comercială și într-un domeniu în care era specializat. Faptul că

acest pârât s-a angajat la societatea la care fiul său avea calitatea de

administrator nu denotă un act de concurență neloială, ci obținerea unei

eventuale facilități în găsirea rapidă a unui loc de muncă, în condițiile în

care și criza locurilor de muncă este de notorietate.

În ce privește

cererea reconvențională formulată de pârâtul S.Ș.I. întemeiată pe dispozițiile

art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, și având în vedere că pârâtul

a promovat la data de 19 ianuarie 2009 cererea prin care solicită retragerea

din societate, tribunalul a dat eficiență juridică dispozițiilor art. 226 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990/r.

În speță, pârâtul a

solicitat în numerar, cota sa parte din patrimoniul reclamantei, situație în

care prima instanță a încuviințat efectuarea unei expertize contabile și a unei

expertize tehnice în construcții.

Prin raportul de

expertiză contabilă întocmit de expert judiciar A.A.M. s-a stabilit că:

- pârâtului S.Ș.I. îi

revine suma de 28.701,02 RON cu titlul de cotă parte din capitalul social.

Această cotă a fost stabilită prin înmulțirea celor 1.607 părți sociale

deținute de acest pârât cu valoarea de 17,86 RON/parte socială stabilită de

expert;

- având în vedere că

prin precizarea de acțiune pârâtul a solicitat doar suma de 28.700 RON,

instanța în baza art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/r coroborat cu

principiul disponibilității părților, s-a apreciat că i se cuvine suma

solicitată.

În ce privește cota

sa parte din patrimoniul reclamantei, s-a reținut că, prin aceeași precizare a

cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat suma de 107.918 RON, calculând

suma prin înmulțirea cotei sale păți din capitalul social cu valoarea

imobilelor stabilită la suma de 5.264.300 RON, prin raportul de evaluare

întocmit de către reclamantă.

Din cuprinsul

concluziilor raportului de expertiză construcții efectuat de expert judiciar

B.G. și ulterior completat a rezultat că drepturile cuvenite pârâtului asociat

S.Ș.I. din patrimoniul propriu al reclamantei se cifrează la suma de 108.989,31

RON. Și în această situație, pârâtul prin precizarea cererii reconvenționale a

solicitat doar plata sumei de 107.918 RON, iar instanța conform principiului

disponibilității părților, instanța i-a acordat suma solicitată, respectiv în

sumă 107.918 RON cu titlul de cotă parte în numerar, din patrimoniul

reclamantei.

În ce privește

petitul cererii reconvenționale având ca obiect obligarea reclamantei la plata

beneficiilor ce i se cuvin obținute de societatea reclamantă pe toată durata de

funcționare și până la autorizarea cererii sale de retragere din societate

instanța l-a respins.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a avut în vedere că reclamantul reconvențional nu a

făcut dovada că de la data înființării societății reclamante s-ar fi acordat

dividende și că nu ar fi beneficiat de acestea.

În speță însă,

reclamanta a depus hotărârile A.G.A. din care a rezultat modul în care aceasta

a hotărât, repartizarea profitului net [art. 194 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 31/1990/r]. Din cuprinsul acestor hotărâri rezultă că profitul net nu s-a

repartizat sub formă de dividende, iar la adoptarea acestor hotărâri au fost

votate inclusiv de către pârât, așa încât prima instanță sub acest aspect a

constatat că cererea pârâtului este nefondată.

În ce privește

susținerile pârâtului privind lipsa unei hotărâri A.G.A. vizând excluderea sa

din societate au fost înlăturate, fiind infirmate de reclamantă prin depunerea

la dosar a Hotărârii A.G.A. nr. 3164/2008 prin care s-a hotărât excluderea

celor doi pârâți din societate.

În ce privește

cererea reconvențională formulată de pârâtul N.L.:

S-a reținut că

decizia de desfacerea a contractului de muncă al pârâtului a fost atacată în

justiție fiind anulată prin hotărâre judecătorească, iar din probele

administrate în cauză în raport de susținerile părțile autorizarea retragerii

din societate a acestui pârât se impune.

Din informațiile

transmise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș

rezultă că acest pârât deține în capitalul social al reclamantei, 12 părți

sociale echivalent cu 214,32 RON.

Din cuprinsul

completării raportului de expertiză întocmit de expert B.G. a rezultat că

acestui pârât i se cuvine suma de 808,14 RON reprezentând cota sa parte din

valoarea bunurilor imobile aflate în patrimoniul reclamantei.

Deși expertul a

stabilit sume mai mari decât cele solicitate și de acest pârât, instanța văzând

că pârâtul nu și-a precizat cererea în sensul majorării câtimii pretențiilor,

conform principiului disponibilității părților a acordat și acestui pârât doar

sumele solicitate prin precizarea de cerere reconvențională.

În ce privește

petitul vizând obligarea reclamantei la plata beneficiilor cuvenite acestui

pârât, pe anii 2006 - 2009, instanța l-a respins ca nefondat pentru aceleași

rațiuni de fapt și de drept pentru care a fost respins și acest petit formulat

de pârâtul S.Ș.I.

În raport de

dispozițiile art. 246 alin. (2) din Legea nr. 31/1990/r prima instanță a dispus

ca cele două cote de capital social, respectiv 2,0494050731% și 0,0153035849%

să fie repartizate celorlalți asociați rămași în societate proporțional cu

cotele lor de capital social, societatea reclamantă urmând să funcționeze în

continuare cu asociații rămași.

Au fost aplicate

corespunzător dispozițiile art. 276 C. proc. civ., respectiv pentru: pârâtul

S.Ș.I. a efectuat cheltuieli în sumă totală de 21.365 RON.

Din totalul acestei

sume instanța conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ. a obligat reclamanta

să-i plătească suma de 19.985 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

În ce privește

onorariul de avocat în sumă de 5.380 RON instanța în baza art. 274 alin. (3) C.

proc. civ. l-a diminuat la suma de 2.000 RON fiind nepotrivit de mare raportat

la munca prestată și durata.

În baza acelorași

dispoziții legale reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului N.L. suma

de 4.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată constând în onorariu de

avocat.

În ce privește

cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă s-a reținut că cererea

acesteia a fost respinsă în integralitatea ei deci și petitul vizând

cheltuielile de judecată, ca efect al aplicării art. 274 alin. (1) C. proc.

civ.

În ce privește

excepția vizând inadmisibilitatea cererilor reconvenționale motivată pe

neîndeplinirea de către reclamanții reconvenționali a procedurii prealabile

vizând concilierea directă reglementată de art. 720

1

C. proc. civ.,

instanța a respins-o ca nefondată dat fiind faptul că în speță sunt incidente

dispozițiile art. 720

5

C. proc. civ., care nu prevăd o asemenea

procedură prealabilă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel SC T.E. SRL, solicitând suspendarea efectelor

hotărârii primei instanțe (cerere cu privire la care a înțeles să renunțe la

judecată, fiind consemnată în cuprinsul încheierii de ședință din data de 12

martie 2012), schimbarea în tot a sentinței pronunțate de către instanța de

fond în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de

judecată.

Prin Decizia nr. 33/A

din 24 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins apelul declarat

de SC T.E. SRL Sângeorgiu de Mureș împotriva Sentinței nr. 1075 din 29 iunie

2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în Dosarul nr. 2239/1371/2008.

A fost obligată

apelanta SC T.E. SRL la plata către intimatul S.Ș.I. a sumei de 5.000 RON

cheltuieli de judecată și către intimatul N.L. a sumei de 2.000 RON cheltuieli

de judecată.

S-a reținut că în mod

corect a apreciat prima instanță faptul că actele săvârșite de către cei doi

pârâți-intimați nu constituie fapte de concurență neloială față de societatea

apelantă.

În ceea ce privește

prejudicierea societății prin fapta intimatului S.Ș.I. care nu ar fi încasat

creanțele societății, nici aceasta nu a putut fi dovedită în condițiile în care

A.G.A. din 28 februarie 2008 a hotărât descărcarea de gestiune a pârâtului,

fără a reține în sarcina acestuia vreun prejudiciu.

De asemenea, din

probele administrate în cauză a rezultat că intimatul s-a preocupat de

organizarea și conducerea activității contabile a societății apelante, iar la

data de 11 martie 2008 s-a pensionat după ce anterior fusese descărcat de

gestiune, prin Hotărârea A.G.A. din 28 februarie 2008.

În privința

intimatului N.L. a fost confirmată soluția primei instanțe de neconstatarea

unor fapte de concurență neloială în condițiile în care prin Decizia nr. 738

din 16 mai 2008 reclamanta a dispus desfacerea contractului de muncă,

împrejurare ce a determinat angajarea acestuia la societatea la care fiul său

avea calitatea de administrator fapt care nu denotă însă săvârșirea unor fapte

de concurență neloială.

În ceea ce privește

cererea reconvențională, aceasta are ca obiect autorizarea retragerii celor doi

asociați intimați din societate în condițiile art. 226 lit. c) din Legea nr.

31/1990/r.

În mod corect a

reținut prima instanță faptul că introducerea unei cereri de chemare în

judecată prin care li se impută intimaților săvârșirea unor fapte de concurență

neloială, afectează elementul affectio societatis în ceea ce-i privește pe cei

doi intimați, element care ține de esența contractului de societate.

În ceea ce privește

cererile pârâților-reclamanți reconvenționali de acordare a drepturilor

cuvenite în calitate de asociați retrași, pentru părțile sociale pe care le

dețin, instanța de apel a apreciat că asociații retrași au dreptul atât la cota

parte din capitalul social, cât și la cota parte din patrimoniul societății,

aceasta deoarece potrivit art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990/r, doar în

cazul excluderii unui asociat s-a prevăzut că acesta nu are dreptul la o parte

proporțională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să

reprezinte valoarea acesteia.

Cu privire la

cuantumul acestor sume, prin raportul de expertiză întocmit de expertul A.A.M.,

s-a stabilit că intimatului S.Ș.I. îi revine suma de 28.701,02 RON, iar prima

instanță i-a acordat suma de 28.700 RON, întrucât doar atât a solicitat.

În ceea ce privește

cota parte din patrimoniul apelantei, prin raportul de expertiză întocmit de

expertul B.G. s-a stabilit că drepturile cuvenite pârâtului cu acest titlu sunt

în cuantum de 108.989,31 RON, dar întrucât intimatul nu a solicitat decât

107.918 RON, prima instanță i-a acordat această sumă.

Celelalte solicitări

ale intimatului formulate prin cererea reconvențională au primit o soluție de

respingere în primă instanță, soluție care nu a fost criticată printr-un

posibil apel de către intimat.

Intimatului N.L.,

care potrivit informațiilor transmise de către Oficiul Registrului Comerțului

de pe lângă Tribunalul Mureș, deține 12 părți sociale, i s-a acordat de către

prima instanță în mod corect, suma de 214,32 RON (reprezentând cota sa parte

din capitalul social) și suma de 805.627 RON (reprezentând cota-parte din

valoarea bunurilor imobile aflate în patrimoniul societății). Stabilirea

cuantumului acestor sume s-a făcut în baza rapoartelor de expertiză.

În privința

cheltuielilor de judecată stabilite de către prima instanță,instanța de apel a

reținut că s-a făcut cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. privind diminuarea onorariului de avocat, iar cheltuielile de judecată au

fost corect stabilite față de soluția de respingere în totalitate a cererii

principale și de admitere în parte a cererii reconvenționale.

În temeiul art. 274

C. proc. civ., instanța de apel a obligat pe apelanta la plata cheltuielilor de

judecată către intimați, cheltuielile reprezentând onorariu avocațial, conform

chitanțelor depuse la dosar.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel, reclamanta a declarat recurs prin care, după prezentarea

situației de fapt, arată că în mod greșit prin admiterea cererii de retragere

din societate a acordat pârâților mai mult decât era legal și au fost

interpretate greșit actele depuse la dosarul cauzei cu referire la raportul de

expertiză efectuat în cauză.

Recurenta solicită

admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

După cum se poate

observa, recurenta în afara prezentării situației de fapt și cererile părților

din litigiu, susține într-o frază greșita acordare a drepturilor ce se cuveneau

pârâților din perspectiva calității și funcției avute în societatea reclamantă și

greșita interpretare a probelor administrate în cauză, cu referire la

concluziile raportului de expertiză.

Înalta Curte

examinând cererea de recurs constată că nu este motivată, simpla motivare

constituind o singură frază cu privire la greșita apreciere a instanței de apel

cu privire la acordarea drepturilor ce se cuveneau pârâților din perspectiva

calității și funcției avute în societatea reclamantă și greșita interpretare a

probelor administrate în cauză, cu referire la concluziile raportului de expertiză.

Prin urmare, în

recursul declarat în prezenta cauză, nu este motivate în drept din perspective

motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9

C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs.

În atare condiții, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

În consecință, Înalta

Curte urmează să aplice sancțiunea nulității cererii de recurs, conform art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

În temeiul art. 274

C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată

către intimații după cum urmează: 4.000 RON pentru intimatul-pârât N.L. și

6.000 RON cheltuieli de judecată pentru intimatul-pârât S.S.I. cheltuieli de

judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, conform actelor

justificative depuse la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de reclamanta SC T.E. SRL Sângeorgiu de Mureș

împotriva Deciziei nr. 33/A din 24 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel

Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta să

plătească intimatului-pârât S.Ș.I. suma de 6.000 RON cheltuieli de judecată în

recurs și intimatului-pârât N.L. suma de 4.000 RON cheltuieli de judecată în

recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS