ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3724/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5653 din 12 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, s-a respins cererea formulată de reclamantul R.D. în contradictoriu cu pârâta A.G.E.R.S.SRL ca inadmisibilă, reclamantul fiind obligat la plata sumei de 4340 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 11977 din 4 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, s-a admis cererea reclamantului R.D. și s-a luat act de retragerea acestuia din societatea SC A.G.E.R.S. SRL, iar prin Decizia comercială nr. 6444 din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pârâta SC A.G.E.R.S.

SRL a fost obligată la plata către reclamantul R.D. a sumei de 800.000 lei, reprezentând drepturi cuvenite ca urmare a retragerii din societate. Prin cererea formulată la data de 1 martie 2013 sub nr. 6313/3/2012 reclamantul R.D. a solicitat obligarea pârâtei SC A.G.E.R.S. SRL la plata sumei de 640.000 lei, cu titlu de actualizare drepturi ce se i se cuvin în urma retragerii din societatea pârâtă, calculate la suma de 800.000 lei de la data de 13 ianuarie 2003 și până la data plății efective, 21 octombrie 2011. Tribunalul a considerat că reclamantul nu mai poate pretinde alte drepturi cuvenite asociatului retras anterioare pronunțării hotărârii, întrucât părțile cu convenit prin Decizia nr. 644 din 21 decembrie 2010 cu privire la toate drepturile ce se cuvin asociatului retras.

S-a reținut totodată, că reclamantul mai poate pretinde doar actualizarea debitului stabilit prin Decizia nr. 644/2010 conform art. 371 2 alin. (3) C. proc. civ., în condițiile prevăzute de textul de lege și nu printr-o nouă cerere de chemare în judecată. R.D. a declarat apel împotriva acestei sentințe solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin Decizia nr. 358 din 22 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelantul R.D., împotriva sentinței civile nr. 5653 din 12 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 6313/3/2012, în contradictoriu cu intimata SC A.G.E.R.S.

SRL. A fost anulată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare, primei instanțe. Curtea a considerat că este greșită soluția instanței de a aprecia și a respinge ca inadmisibilă o cerere care îndeplinește condițiile de admisibilitate exhibate de codul de procedură civilă și prevăzute de principiile fundamentale ale dreptului procesual civil. În cauză nu s-a pus problema lipsei calității procesuale active, a prescripției dreptului material la acțiune, a autorității de lucru judecat a lipsei de interes ori a altei condiții intrinseci exercitării dreptului la acțiune pentru a acorda un fine de neprimire acestei cereri.

În acest context, respingerea de către instanța de fond ca inadmisibilă a cererii reclamantului fără a trece la analiza și cercetarea temeinicei dreptului subiectiv dedus judecății apare ca o încălcare a dreptului la un proces echitabil ce presupune supunerea chestiunii litigioase dezbaterii unui instanțe judecătorești care să tranșeze respectivul diferend printr-o hotărâre pe fond. Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă SC A.G.E.R.S. SRL solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și pe fond respingerea apelului declarat de R.D. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea criticilor se arată că decizia recurată este netemeinică și nelegală deoarece instanța a ignorat dispozițiile legale când a admis apelul declarat de intimatul-reclamant împotriva sentinței fondului considerând că o astfel de cerere de chemare în judecată este admisibilă. Recurenta susține că având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată care vizează obligații cu caracter comercial sunt incidente dispozițiile art. 43 C. com., care prevăd că datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua în care devin exigibile. Din interpretarea coroborată a art. 1088 alin. (2) C. civ. cu art. 43 C. com., rezultă că, creditorul nu ar trebui să îndeplinească nicio formalitate cerută de lege pentru a declanșa momentul curgerii daunelor interese întrucât acesta este de drept în întârziere.

Or, în cazul de față, datoria ca să fie purtătoare de dobânzi moratorii sau compensatorii trebuie să fie lichidă. Datoria pretinsă nu era lichidă la momentul 13 ianuarie 2003 dată față de care reclamantul pretinde actualizarea sumei de 800.000 lei care a fost stabilită ulterior prin Decizia nr. 644 din 21 decembrie 2010. Instanța de apel a trecut cu ușurință peste această împrejurare și a făcut o analiză superficială a condițiilor de exercițiu a dreptului la acțiune încălcând dispozițiile art. 43 C. com., întrucât cererea reclamantului are în vedere reactualizarea sumei de 800.000 lei achitată de societate începând cu 3 ianuarie 2003 deși această sumă a fost stabilită ca obligație de plată la o dată ulterioară și anume 21 decembrie 2010, momentul rămânerii definitive a deciziei nr. 644 care a stabilit aceste drepturi.

Prin această decizie s-a reținut în esență că reclamantul nu poate pretinde de la societatea pârâtă mai mult decât suma de 800.000 lei iar pretențiile formulate de reclamant direct în calea apelului privind actualizarea drepturilor cuvenite asociatului retras din societate începând cu 13 ianuarie 2003 sunt inadmisibile în temeiul art. 294 C. proc. civ. Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant R.D. o va respinge ca neîntemeiată, criticile formulate încadrându-se în motivul de recurs invocat. În ceea ce privește recursul, instanța constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.

Criticile formulate vizează aspecte de fond ale acțiunii pe care instanța de apel nu Ie-a analizat, aceasta admițând apelul și trimițând cauza spre rejudecare pe considerentul că cererea de chemare în judecată îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de codul de procedură civilă și principiile fundamentale ale dreptului procesual civil și că cererea poate fi analizată pe fond întrucât nu s-a pus problema lipsei calității procesuale active, a prescripției dreptului material la acțiune, a autorității de lucru judecat a lipsei de interes ori a altei condiții intrinseci exercitării dreptului la acțiune pentru a acorda un fine de neprimire acestei cereri. Față de aceste aspecte, Înalta Curte, reține că, criticile recurentei privind aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1088 C. civ.

și a art. 43 C. com. nu sunt fondate, raportat la considerentele și dispozitivul deciziei recurate, aceste aspecte constituind apărări pe fondul cauzei care vor fi avute în vedere în rejudecare. Raportat la cele reținute, Înalta Curte, constată că decizia atacată este legală și temeinică, ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată reclamant R.D. Respinge recursul declarat de recurenta-parată SC A.G.E.R.S. SRL în sentința nr. 7558 din 22 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București , secția a Vl-a civilă, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 25 noiembrie 2014.