ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3724/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 5653 din 12 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul

București, secția a Vl-a civilă, s-a respins cererea formulată de reclamantul

R.D. în contradictoriu cu pârâta A.G.E.R.S.SRL ca inadmisibilă, reclamantul

fiind obligat la plata sumei de 4340 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a

reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 11977 din 4 octombrie 2002

pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, s-a admis cererea reclamantului

R.D. și s-a luat act de retragerea acestuia din societatea SC A.G.E.R.S. SRL,

iar prin Decizia comercială nr. 6444 din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, pârâta SC A.G.E.R.S. SRL a fost obligată la

plata către reclamantul R.D. a sumei de 800.000 lei, reprezentând drepturi

cuvenite ca urmare a retragerii din societate.

Prin cererea formulată la data de 1 martie 2013 sub nr.

6313/3/2012 reclamantul R.D. a solicitat obligarea pârâtei SC A.G.E.R.S. SRL la

plata sumei de 640.000 lei, cu titlu de actualizare drepturi ce se i se cuvin

în urma retragerii din societatea pârâtă, calculate la suma de 800.000 lei de

la data de 13 ianuarie 2003 și până la data plății efective, 21 octombrie 2011.

Tribunalul a considerat că reclamantul nu mai poate pretinde

alte drepturi cuvenite asociatului retras anterioare pronunțării hotărârii,

întrucât părțile cu convenit prin Decizia nr. 644 din 21 decembrie 2010 cu

privire la toate drepturile ce se cuvin asociatului retras. S-a reținut totodată,

că reclamantul mai poate pretinde doar actualizarea debitului stabilit prin Decizia

nr. 644/2010 conform art. 371

2

alin. (3) C. proc. civ., în

condițiile prevăzute de textul de lege și nu printr-o nouă cerere de chemare în

judecată.

R.D. a declarat apel împotriva acestei sentințe

solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin Decizia nr. 358 din 22 mai 2014 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a fost admis apelul declarat de

apelantul R.D., împotriva sentinței civile nr. 5653 din 12 septembrie 2013,

pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 6313/3/2012,

în contradictoriu cu intimata SC A.G.E.R.S. SRL. A fost anulată sentința

atacată și trimisă cauza spre rejudecare, primei instanțe.

Curtea a considerat că este greșită soluția instanței de a

aprecia și a respinge ca inadmisibilă o cerere care îndeplinește condițiile de

admisibilitate exhibate de codul de procedură civilă și prevăzute de

principiile fundamentale ale dreptului procesual civil.

În cauză nu s-a pus problema lipsei calității procesuale

active, a prescripției dreptului material la acțiune, a autorității de lucru

judecat a lipsei de interes ori a altei condiții intrinseci exercitării

dreptului la acțiune pentru a acorda un fine de neprimire acestei cereri.

În acest context, respingerea de către instanța de fond ca

inadmisibilă a cererii reclamantului fără a trece la analiza și cercetarea

temeinicei dreptului subiectiv dedus judecății apare ca o încălcare a dreptului

la un proces echitabil ce presupune supunerea chestiunii litigioase dezbaterii

unui instanțe judecătorești care să tranșeze respectivul diferend printr-o

hotărâre pe fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

recurenta-pârâtă SC A.G.E.R.S. SRL solicitând admiterea recursului, modificarea

deciziei recurate și pe fond respingerea apelului declarat de R.D. și

menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În dezvoltarea criticilor se arată că decizia recurată este

netemeinică și nelegală deoarece instanța a ignorat dispozițiile legale când a

admis apelul declarat de intimatul-reclamant împotriva sentinței fondului

considerând că o astfel de cerere de chemare în judecată este admisibilă.

Recurenta susține că având în vedere obiectul cererii

de chemare în judecată care vizează obligații cu caracter comercial sunt

incidente dispozițiile art. 43 C. com., care prevăd că datoriile comerciale

lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua în care devin

exigibile. Din interpretarea coroborată a art. 1088 alin. (2) C. civ. cu art. 43

C. com., rezultă că, creditorul nu ar trebui să îndeplinească nicio formalitate

cerută de lege pentru a declanșa momentul curgerii daunelor interese întrucât

acesta este de drept în întârziere. Or, în cazul de față, datoria ca să fie

purtătoare de dobânzi moratorii sau compensatorii trebuie să fie lichidă.

Datoria pretinsă nu era lichidă la momentul 13 ianuarie 2003 dată față de care

reclamantul pretinde actualizarea sumei de 800.000 lei care a fost stabilită

ulterior prin Decizia nr. 644 din 21 decembrie 2010.

Instanța de apel a trecut cu ușurință peste această

împrejurare și a făcut o analiză superficială a condițiilor de exercițiu a

dreptului la acțiune încălcând dispozițiile art. 43 C. com., întrucât cererea

reclamantului are în vedere reactualizarea sumei de 800.000 lei achitată de

societate începând cu 3 ianuarie 2003 deși această sumă a fost stabilită ca

obligație de plată la o dată ulterioară și anume 21 decembrie 2010, momentul

rămânerii definitive a deciziei nr. 644 care a stabilit aceste drepturi. Prin

această decizie s-a reținut în esență că reclamantul nu poate pretinde de la

societatea pârâtă mai mult decât suma de 800.000 lei iar pretențiile formulate

de reclamant direct în calea apelului privind actualizarea drepturilor cuvenite

asociatului retras din societate începând cu 13 ianuarie 2003 sunt inadmisibile

în temeiul art. 294 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 137

C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant

R.D. o va respinge ca neîntemeiată, criticile formulate încadrându-se în

motivul de recurs invocat.

În ceea ce privește recursul, instanța constată că acesta

este nefondat pentru considerentele ce succed.

Criticile formulate vizează aspecte de fond ale acțiunii pe

care instanța de apel nu Ie-a analizat, aceasta admițând apelul și trimițând

cauza spre rejudecare pe considerentul că cererea de chemare în judecată

îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de codul de procedură

civilă și principiile fundamentale ale dreptului procesual civil și că cererea

poate fi analizată pe fond întrucât nu s-a pus problema lipsei calității

procesuale active, a prescripției dreptului material la acțiune, a autorității

de lucru judecat a lipsei de interes ori a altei condiții intrinseci

exercitării dreptului la acțiune pentru a acorda un fine de neprimire acestei

cereri.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte, reține că,

criticile recurentei privind aplicarea greșită a legii, respectiv a

dispozițiilor art. 1088 C. civ. și a art. 43 C. com. nu sunt fondate, raportat

la considerentele și dispozitivul deciziei recurate, aceste aspecte constituind

apărări pe fondul cauzei care vor fi avute în vedere în rejudecare.

Raportat la cele reținute, Înalta Curte, constată că

decizia atacată este legală și temeinică, ca atare, în temeiul art. 312 alin.

(1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția nulității recursului invocată reclamant R.D.

Respinge

recursul declarat de recurenta-parată SC A.G.E.R.S.

SRL

în sentința nr. 7558 din 22 mai 2014 pronunțată de

Curtea de Apel București , secția a Vl-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi, 25 noiembrie 2014.