ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1529/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1529/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 1 octombrie 2019
Asupra recursurilor de față, constataă și reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a civilă la 24 decembrie 2009 sub nr. x/2009, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 1.186.552 RON reprezentând prejudiciu suferit și beneficiu nerealizat în urma derulării raporturilor contractuale de antrepriză din 10 noiembrie 2006, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 3377 din 16 martie 2012, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1.186.522 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 25.931,22 RON.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L., care a fost admis prin decizia civilă nr. 439/2013 din 12 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în sensul schimbării sentinței atacate, cu consecința admiterii în parte a acțiunii.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 715.304,52 RON și a sumei de 21.219,05 RON reprezentând cheltuieli de judecată la fond, iar intimata-reclamantă a fost obligată la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 7.416,59 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
La 24 decembrie 2013, respectiv 6 ianuarie 2014, recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. București și recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. București- prin administrator special C. și prin administrator judiciar D. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 439/2013 din 12 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Prin încheierea de ședință din 24 iunie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis excepția netimbrării recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. București.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursurilor, având în vedere că prin sentința civilă nr. 3734 din 4 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2014, a fost deschisă procedura insolvenței în forma generală împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L. București.
În baza referatului din 12 iunie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fixat termen de judecată la 1 octombrie 2019, în vederea efectuării verificărilor prevăzute de art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 1375 din 17 decembrie 2015, în sensul cercetării dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea judecării recursurilor.
În temeiul dispozițiilor art. 316, raportaqt la art. 298 și la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a luat în examinare aspectul excepția netimbrării recursului declarat de recurenta-reclamantă, precum și excepția de perimare a recursului promovat de recurenta-pârâtă, invocate din oficiu și a reținut următoarele:
Recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4412 RON și 5 RON timbru judiciar, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosarul de recurs, obligație pe care în mod nejustificat partea nu și-a îndeplinit-o.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se achită și se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.
Conform prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, coroborate cu art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și nici timbrul judiciar, cererea va fi anulată ca netimbrată sau insuficient timbrată, după caz.
Înalta curte constată că recursul recurentei-reclamante nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul din 27 iunie 2014, când instanța a admis excepția netimbrării recursului declarat de această parte.
Prin urmare, reținând că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999 al Ministrului Justiției și dispozițiilor art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 și să anuleze ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A.
Cu privire la excepția de perimare a recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. București - prin administrator special C. și prin administrator judiciar D., Înalta Curte a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (3) C. proc. civ., în materie comercială termenul este de 6 luni.
Înalta Curte apreciază că dispozițiile art. 248 alin. (3) C. proc. civ. au fost abrogate prin Legea nr. 71/2011, ele continuă să își producă efectele în cauză în conformitate cu dispozițiile art. 223 din legea nr. 71/2011, litigiul fiind pornit la 24 decembrie 2009.
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicare generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.
În speță, se constată că litigiul a fost suspendat în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 prin încheierea din 27 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L., măsură menținută prin încheierea din 13 februarie 2015.
Dosarul de insolvență care a determinat suspendarea judecării recursurilor a fost soluționat, fiind închisă procedura insolvenței debitoarei S.C. B. S.R.L. prin sentința nr. 2048 din 30 martie 2018, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2014, sentința devenind definitivă prin neapelare la 29 mai 2018, astfel cum rezultă din adresa Tribunalului București, secția a VII-a civilă, aflată la dosar.
Înalta Curte constată că, în speță, condițiile perimării, așa cum se desprind din dispozițiile art. 248 alin. (1)și (3) C. proc. civ., sunt îndeplinite.
Astfel, prin sentința pronunțată la 30 martie 2018 de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, s-a închis procedura insolvenței împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L., soluție rămasă definitivă prin neapelare la 29 mai 2018, de la această dată și până la 1 octombrie 2019, momentul luării în examinare a excepției perimării, trecând un termen mai mare de 6 luni.
Prin urmare, constatând că litigiul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 249 - 251 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), raportat la art. 248 alin. (1) și (3) și la art. 252 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. București împotriva deciziei civile nr. 439/2013 din 12 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Constată perimat recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. București prin administrator special C. și prin administrator judiciar D. împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2019.