ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 602/2017

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, secția civilă, sub nr. x/2011, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumelor datorate reclamantei în cuantum de 1.013.745,91 RON (echivalentul a 235.142,40 Euro), reprezentând diferența între totalul sumelor achitate de către reclamantă către pârâtă și valoarea contractelor de vânzare-cumpărare efectiv încheiate între părți; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru suma datorată reclamantei; instituirea sechestrului asigurător asupra averii mobile a pârâtei S.C. B. S.R.L. și a popririi asiguratorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate pârâtei de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, pentru sumele datorate de către debitoare reclamantei.

Prin sentința comercială nr. 3198 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și, totodată, s-a dispus restituirea către reclamanta S.C. A. S.R.L. a ordinului de plată nr. x din 17 octombrie 2011, prin care a fost consemnată cauțiunea în cuantum de 30.412 RON.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2011. 3.1 Prin încheierea din 1 noiembrie 2012 a Tribunalului București, s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2012 al aceleiași instanțe la dosarul nr. x/2011. 3.2 Prin sentința civilă nr. 16737 din 8 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost respinsă ca inadmisibilă excepția necompetenței teritoriale invocate de reclamanta S.C. A. S.R.L.. A fost admisă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant cu privire la cererea principală și s-a dispus anularea cererii principale a reclamantei S.C. A. S.R.L., ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant. A fost admisă excepția insuficientei timbrări a cererii conexe și s-a dispus anularea acesteia ca insuficient timbrată. Totodată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a fost obligată la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată către pârâtă. 3.3 Prin decizia civilă nr. 211 din 29 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admis apelul reclamantei S.C. A. S.R.L., a fost anulată în parte sentința civilă nr. 16737 din 8 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în sensul că a fost respinsă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant cu privire la cererea principală, a fost admisă excepția insuficientei timbrări a cererii conexe și au fost anulate capetele de cerere nr. x și 4 din cererea conexă. Totodată, cauza a fost trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii principale și a capetelor din cererea conexă care nu au fost anulate ca netimbrate. 3.4 Recursul formulat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 1465 din 10 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Prin aceeași decizie, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.720 RON către reclamanta A. S.R.L..

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 30 mai 2014, sub același număr de dosar, x/2011 4.1 Prin sentința civilă nr. 6481 din 30 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a respins cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. și capetele 2, 3 și 6 din cererea conexă formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiate. Reclamanta S.C. A. S.R.L. a fost obligată la plata către pârâta S.C. B. S.R.L. a sumei de 15.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. În argumentarea acestei soluții, s-a reținut în esență că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. civ. cu privire la plata nedatorată și că plățile în valoare de 235.142,40 Euro efectuate de reclamantă în contul pârâtei nu au fost făcute din eroare, ci în baza convenției nr. 15 din 14 decembrie 2007, cu titlu de avans. Astfel, s-a apreciat că obligația de restituire a avansului are ca temei contractul și nu plata nedatorată, reclamanta având la îndemână o acțiune întemeiată pe convențiile părților, conform art. 969 C. civ.

Apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 6481 din 30 decembrie 2014 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă a fost admis de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1184/A din 23 iunie 2016. Sentința apelată a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., iar pârâta S.C. B. S.R.L. a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 1.013.745,91 RON cu titlu de plată nedatorată și a sumei de 66.889,7 RON reprezentând dobânzi. Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate în prima instanță. Au fost menținute, în rest, dispozițiile sentinței apelate. În argumentarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în esență că, în conformitate cu art. 84 raportat la art. 129 C. proc. civ., deși acțiunea este fundamentată scriptic pe dispozițiile art. 992 C. civ., litigiul trebuia să fie soluționat pe temei contractual, fiind excesiv a i se imputa reclamantei neindicarea între temeiurile de drept și a art. 969 C. civ., de vreme ce se poate întrevedea incidența altui tip de răspundere. Astfel, urmare analizei pe fond a cererii reclamantei, instanța de apel a dispus admiterea în parte a acesteia și obligarea pârâtei la plata sumei de 1.013.745,91 RON (echivalent al sumei de 235.135,04 Euro), la care se adaugă dobânda legală de 66.889,7 RON (cuantum necontestat de pârâta intimată), aceasta fiind suma achitată de reclamanta A. S.R.L. ca avans pentru achiziționare de terenuri agricole, în temeiul convenției părților din data de 14 decembrie 2007, astfel cum rezultă din anexa la actul adițional nr. x din 15 iunie 2009, din înscrisurile aflate în dosar, precum și din raportul de expertiză contabilă.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerea sentinței instanței de fond. Recurenta-pârâtă a subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5), art. 132 și art. 294 C. proc. civ., precum și încălcarea principiilor contradictorialității, disponibilității, rolului activ al judecătorului și dreptul la un proces echitabil. S-a susținut de către recurentă că, instanța de apel, prin hotărârea pronunțată, a admis apelul reclamantei și a schimbat sentința instanței de fond cu motivarea că acțiunea reclamantei ar fi în fapt o acțiune întemeiată pe răspunderea contractuală, obligând-o pe recurenta-pârâtă, prin dispozitiv, la plata sumei de 1.013.745,91 RON cu titlu de plată nedatorată. În argumentarea acestei soluții, instanța de apel a apreciat că, în virtutea rolului activ, poate încadra temeiul juridic indicat de reclamantă ca fiind art. 969 C. civ., răspundere contractuală, însă fără a pune această modificare a cauzei acțiunii în discuția părților, anterior pronunțării hotărârii. În opinia recurentei-pârâte, prin modificarea efectuată de instanța de apel asupra temeiului juridic al acțiunii, odată cu pronunțarea hotărârii, s-au încălcat dispozițiile art. 132 și art. 294 C. proc. civ. Interdicția prevăzută de legiuitor de a nu se modifica cauza acțiunii în calea de atac a apelului este aplicabilă inclusiv judecătorului, care în virtutea rolului activ nu mai poate califica temeiul juridic al acțiunii, peste disponibilitatea pârâtei. Rațiunea acestei interdicții rezidă în faptul că, în caz contrar, pârâtul nu mai are parte de un proces echitabil, fiindu-i încălcat dreptul la apărare și, totodată, privat de o cale de atac. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., s-a arătat că instanța de apel nu a solicitat reclamantei nicio explicație referitoare la motivarea în drept a cererii și nici nu a pus, din oficiu, în dezbaterea părților modificarea temeiului juridic de drept al acțiunii. Instanța de apel a procedat la modificarea temeiului juridic al acțiunii din art. 992 C. civ. (plată nedatorată) în art. 969 C. civ. (răspundere contractuală), raportându-se la rolul activ al judecătorului în vederea aflării adevărului instituit de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Or, prin modificarea temeiului acțiunii, operată direct prin hotărâre, instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității, cel al disponibilității și dreptul la un proces echitabil. În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., s-a arătat că motivele contradictorii și străine de natura pricinii sunt reprezentate întocmai de modificarea efectuată de instanță în privința temeiului juridic al acțiunii, în sensul că în cuprinsul considerentelor a calificat acțiunea ca fiind o răspundere contractuală, pentru ca în dispozitiv să dispună obligarea pârâtei la o sumă de bani reprezentând o plată nedatorată. Față de considerentele expuse, s-a solicitat admiterea recursului.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, susținându-se în esență că această calificare a acțiunii a avut în vedere, în mod întemeiat, nu natura termenilor folosiți, ci motivele de fapt ale cererii și scopul legitim efectiv urmărit prin promovarea acțiunii.

Înalta Curte constată că recursul pârâtei este fondat pentru considerentele ce urmează: Criticile recurentei-pârâte S.C. B. S.R.L. subsumate motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5), art. 132 și art. 294 C. proc. civ., a principiului contradictorialității și cel al disponibilității, a rolului activ al judecătorului și a dreptului la un proces echitabil, precum contradicția dintre considerente în raport cu dispozitivul, sunt întemeiate. Prin decizia pronunțată ce face obiectul prezentului recurs, Curtea de Apel București a examinat criticile reclamantei, reținând, în esență, că se poate aprecia că acțiunea promovată este una în răspundere contractuală întemeiată pe dispozițiile art. 969 C. civ., pentru ca în dispozitiv să dispună obligarea pârâtei la restituirea unei sume de bani cu titlu de plată nedatorată, în raport cu dispozițiile art. 992 C. civ. Procedând în acest sens, instanța de apel a schimbat cauza acțiunii, modificând temeiul juridic al acțiunii din art. 992 C. civ. în art. 969 C. civ., cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5), art. 132 și art. 294 C. proc. civ., principiul contradictorialității, cel al disponibilității, rolul activ al instanței și dreptul la un proces echitabil. Dispozițiile art. 294 C. proc. civ. stabilesc că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. În cauză, din lucrările dosarului rezultă că, reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect restituirea unei sume de bani reprezentând plată nedatorată, întemeiată pe dispozițiile art. 992 C. civ., potrivit precizării acțiunii de la dosarul Tribunalului Călărași, formulată ca răspuns la apărările din întâmpinarea pârâtei S.C. B. S.R.L.. Reclamanta S.C. A. S.R.L. a beneficiat de o apărare calificată și a furnizat ca unic temei prevederile art. 992 C. civ., iar descrierea raportului juridic încheiat între părți și succesiunea faptelor a fost realizată doar în descrierea stării de fapt și nu a reprezentat un temei alternativ al acțiunii. De altfel, chiar în etapa apelului, temeiul juridic a fost menținut de reclamantă, rezultând că instanța de apel a schimbat cauza acțiunii în apel, contrar dispozițiilor art. 294 C. proc. civ. Chiar și în condițiile necesității lămuririi cauzei specifice a cererii în apel, instanța de apel nu putea proceda fără dezbateri contradictorii în privința reconfigurării temeiului acțiunii reclamantei. Or, fără a pune în discuția părților acest aspect, instanța de apel a procedat la modificarea temeiului juridic direct prin decizie, cu încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, prin raportare la prevederile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia instanța are obligația de a pune în discuția părților orice împrejurări de fapt și de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare. Totodată, având în vedere argumentele consemnate de instanța de apel subsumate răspunderii civile contractuale în considerentele deciziei atacate și soluția din dispozitiv referitoare la obligația de plată fondată pe faptul juridic licit, plată nedatorată, se constată că sunt întemeiate și criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., sub aspectul neconcordanței motivelor cu soluția din dispozitiv. Este util de subliniat că o hotărâre trebuie să respecte exigențele art. 6 paragraf 1 CEDO, întrucât, conform jurisprudenței CEDO, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse analizei, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Prin urmare, constatând că se confirmă motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., urmează să admită recursul pârâtei, să caseze decizia atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.