ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 932/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 aprilie 2014 pe rolul Tribunalului Specializat Mureș sub nr. x/2014, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând restituirea sumei de 377.175,17 RON, împrumutată în calitate de asociat al pârâtei.

Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de împrumut evocate de reclamanta-pârâtă prin acțiunea introductivă, cu excepția contractului nr. x din 05 iulie 2010 și a contractelor de împrumut nr. x/2012, precum și modificarea corespunzătoare a evidențelor contabile.

Prin sentința civilă nr. 81 din 26 iunie 2015, Tribunalul Specializat Mureș a hotărât următoarele:

"I. Admite în parte acțiunea judiciară evaluabilă în bani promovată de reclamanta asociat d-na A., cu domiciliul declarat în jud. Ilfov, dar cu domiciliul procesual ales în mun. București, Intrarea Costache Negri nr. 4, sector 5 - persoana însărcinată cu primirea corespondenței judiciare fiind d-na C., în contradictoriu cu pârâta Societatea "B." S.R.L., cu sediul profesional declarat în com. Daneș, sat Seleuș, str. x, nr. 299/A, hala, jud. Mureș reprezentată judiciar sub auspiciile dispozițiunilor art. 58 alin. (1) teza II C. proc. civ. (2010) de curator litis - d-na avocat definitiv D., cu sediul profesional declarat în mun. Tg. Mureș, județul Mureș, dar și statutar de asociatul dl. E., cu domiciliul indicat în jud. Ilfov, cu domiciliul procesual ales în mun. Sighișoara, str. x, nr. 33/A, jud. Mureș - persoana însărcinată cu primirea corespondenței judiciare fiind dl. avocat F. și, drept consecință:

Dispune de către societatea pârâtă împrumutată "B." S.R.L. Seleuș restituirea sumei totale de 366.233,67 RON în beneficiul reclamantei împrumutător d-na A., în temeiul contractului de linie de credit nr. 01/05.07.2010 în sumă de 288.252,5o RON, dar și a următoarelor convenții: contractului de împrumut nr. x/08.07.2011 în sumă de 2.200,oo RON, contractului de împrumut nr. x/01.08.2011 în sumă de 3.000,oo RON, contractului de împrumut nr. x/02.09.2011 în sumă de 3.000,oo RON, contractului de împrumut nr. x/21.09.2011 în sumă de 1.500,oo RON, contractului de împrumut nr. x/29.09.2011 în sumă de 1.500,oo RON, contractului de împrumut nr. x/10.10.2011 în sumă de 1.300,oo RON, contractului de împrumut nr. x/21.12.2011 în sumă de 1.500,oo RON, contractului de împrumut nr. x/28.12.2011 în sumă de 1.200,oo RON, contractului de împrumut nr. x/13.02.2012 în sumă de 15.000,oo RON, contractului de împrumut nr. x/25.02.2012 în sumă de 1.500,oo RON, contractului de împrumut nr. x/06.03.2012 în sumă de 243,8o RON, contractului de împrumut nr. x/07.03.2012 în sumă de 200,oo RON, contractului de împrumut nr. x/13.03.2012 în sumă de 1.500,oo RON, contractului de împrumut nr. x/24.03.2012 în sumă de 2.000,oo RON, contractului de împrumut nr. x/14.08.2012 în sumă de 1.000,oo RON, contractului de împrumut nr. x/01.09.2012 în sumă de 6.200,oo RON, contractului de împrumut nr. x/18.09.2012 în sumă de 4.200,oo RON, contractului de împrumut nr. x/24.10.2012 în sumă de 1.300,oo RON, contractului de împrumut nr. x/27.11.2012 în sumă de 3.900,oo RON, contractului de împrumut nr. x/23.01.2013 în sumă de 2.500,oo RON, contractului de împrumut nr. x/14.02.2013 în sumă de 1.500,oo RON, contractului de împrumut nr. x/06.03.2013 în sumă de 500,oo RON, contractului de împrumut nr. x/11.03.2013 în sumă de 500,oo RON, contractului de împrumut nr. x/22.03.2013 în sumă de 5.200,oo RON, contractului de împrumut nr. x/02.04.2013 în sumă de 1.200,oo RON, contractului de împrumut nr. x/25.04.2013 în sumă de 1.537,37 RON, contractului de împrumut nr. x/15.05.2013 în sumă de doar 2.100,oo RON, contractului de împrumut nr. x/16.05.2013 în sumă de 2.000,oo RON, contractului de împrumut nr. x/30.05.2013 în sumă de 1.000,oo RON, contractului de împrumut nr. x/10.06.2013 în sumă de 2.000,oo RON, contractului de împrumut nr. x/20.06.2013 în sumă de 1.500,oo RON, contractului de împrumut nr. x/28.06.2013 în sumă de 1.500,oo RON, contractului de împrumut nr. x/19.07.2013 în sumă de 1.500,oo RON și contractului de împrumut nr. x/23.07.2013 în sumă de 1.200,oo RON.

II. Admite în parte acțiunea reconvențională promovată de reclamanta reconvențional Societatea "B." S.R.L., cu sediul profesional declarat în com. Daneș, sat Seleuș, str. x, nr. 299/A, hala, jud. Mureș reprezentată statutar de asociatul dl. E., cu domiciliul indicat în jud. Ilfov, cu domiciliul procesual ales în mun. Sighișoara, str. x, nr. 33/A, jud. Mureș - persoana însărcinată cu primirea corespondenței judiciare fiind dl. avocat F., în contradictoriu cu pârâta reconvențional d-na A., cu domiciliul declarat în jud. Ilfov, dar cu domiciliul procesual ales în mun. București, Intrarea Costache Negri, nr. 4, sector 5 - persoana însărcinată cu primirea corespondenței judiciare fiind d-na C. și drept consecință:

În temeiul dispozițiunilor art. 1236 alin. (2) și ale art. 1238 alin. (2) ipoteza I C. civ. (2009) constată nulitatea absolută a contractului de împrumut nr. x/06.03.2013 încheiat între reclamanta pârât reconvențional d-na A. și pârâta reclamant reconvențional Societatea "B." S.R.L. Seleuș.

III. În temeiul dispozițiunilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ. (2010) admite în parte cererea judiciară accesorie promovată de pârâta reclamant reconvențional Societatea "B." S.R.L. Seleuș, în contradictoriu cu reclamanta pârât reconvențional d-na A. și, drept consecință:

Obligă reclamanta pârât reconvențional să restituie pârâtei reclamant reconvențional suma totală de 1.524,94 RON reprezentând speze judiciare avansate și dovedite în măsura primirii pretențiilor acesteia (14,79%), respectiv de 800,23 RON sub titlu de taxă judiciară de timbru, de 147,90 RON sub titlu de onorariu al avocatului ales și de 576,81 RON sub titlu de remunerație cuvenită d-lui expert ec. G..

IV. 1. În temeiul dispozițiunilor art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, suma de 54,71 RON reprezentând taxă judiciară de timbru avansată de stat în măsura pretențiilor nerecunoscute reclamantei, rămâne în sarcina statului.

Această dispoziție constituie titlu executoriu în temeiul dispozițiunilor art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

Dispune ex officio comunicarea acestui titlu executoriu autorității fiscale competente."

Împotriva sentinței sus-menționate au declarat apel atât reclamanta-pârâtă A., cât și pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L., ambele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea din 11 aprilie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a admis cererea formulată de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Specializat Mureș.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta-pârâtă A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Subsumat cazului de casare menționat, recurenta a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din același Cod, invocat ca temei de drept de către instanța de apel pentru suspendarea judecății cauzei.

În introducere, autoarea a expus parcursul procesual al cauzelor ce formează obiectul dosarelor nr. x/1014 și nr. y/2014

În acest sens, a arătat că prima cerere, dedusă judecății la 29 aprilie 2014, a fost cea pe care a promovat-o în calitate de reclamantă și care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureș sub nr. x/2014. A mai arătat că obiectul acestei acțiuni îl constituie pretenții, respectiv suma de 288.252.50 RON, reprezentând echivalentul în RON al 70.000 euro, pe care în calitate de asociat a acordat-o pârâtei S.C. B. S.R.L., potrivit contractului de creditare nr. 01 din 05 iulie 2010.

Ulterior, la 01 iulie 2014 coasociatul său H. a promovat pe rolul aceleiași instanțe o acțiune având același obiect, solicitând obligarea societății pârâte la restituirea împrumutului în sumă de 70.000 euro, pe care i l-a acordat în calitate de asociat. Această cerere a fost înregistrată sub nr. x/2014 și a fost admisă în parte prin sentința nr. 20 din 23 februarie 2015, pârâta S.C. B. S.R.L. fiind obligată în favoarea reclamantului la plata sumei de 306.952,50 RON.

A mai susținut recurenta că această soluție a rămas definitivă prin respingerea apelului, fiind și pusă în executare, astfel că suspendarea judecății în dosarul nr. x/2014 este de natură să o prejudicieze grav prin aceea că nu va mai avea posibilitatea să-și recupereze suma împrumutată.

În continuare, a menționat că litigiul ce formează obiectul dosarului nr. x/2014, până la a cărui soluționare definitivă a fost suspendată judecata dosarului nr. x/2014, a fost promovat tot de reclamantul H. împotriva sa și a pârâtei S.C. B. S.R.L.

Obiectul acestei pricini, a arătat recurenta, are ca obiect excluderea sa din societate și angajarea răspunderii sale în calitate de administrator.

Față de cele anterior expuse a susținut că cele două litigii nu au nicio legătură și că în mod eronat instanța de apel a dispus suspendarea judecății căii ordinare de atac pe care a exercitat-o împotriva hotărârii primei instanțe, în condițiile în care restituirea împrumutului acordat societății pârâte, în calitate de asociat, nu depinde de vreun drept care ar face obiectul judecății în dosarul nr. x/2014.

Astfel, a subliniat că dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. au fost greșit aplicate, în contextul în care textul legal permite instanței să suspende judecata unei cauze doar atunci când soluționarea acesteia depinde în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul altei judecăți.

Or, recurenta a apreciat că în speță nu se regăsește niciuna dintre premisele evocate, care să justifice soluția instanței de apel în sensul suspendării judecății cauzei.

În sprijinul acestei concluzii, autoarea a menționat și respingerea excepției conexității invocată în ambele dosare amintite, motivarea judecătorilor vizând chiar "lipsa legăturii dintre cele două pricini".

În finalul memoriului de recurs, recurenta a reiterat că este prejudiciată prin suspendarea judecării cauzei, având în vedere că asociatul H. a început executarea silită asupra tuturor bunurilor societății, în vederea recuperării creditului pe care l-a acordat societății, în valoare de 70.000 euro, similar celui a cărui recuperare o solicită.

În acest sens, a precizat că în dosarul execuțional nr. x/2015 al B.E.J. I. la 30 martie 2016 au fost scoase la licitație terenurile societății, iar bunurile mobile se află în posesia lui H..

În considerarea celor expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii din 11 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014 și repunerea cauzei pe rol.

Prin rezoluția de primire s-a constatat că cererea de recurs nu are atașate exemplar pentru comunicare, înscrisurile invocate în susținere, împuternicirea avocațială a J., a cărei ștampilă o poartă și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 RON, datorată conform dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.u.G. nr. 80/2013.

La 01 noiembrie 2016, recurenta a fost citată cu mențiunea complinirii lipsurilor mai sus arătate, astfel cum atestă dovada de înmânare aflată la dosar, iar aceasta s-a conformat, transmițând la dosar la 04 noiembrie 2016 înscrisurle menționate - dosar.

Cererea de recurs a fost comunicată la 25 noiembrie 2016 intimatei-pârâte, care la 29 decembrie 2016 a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 10 ianuarie 2017, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, iar aceasta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 28 martie 2017 raportul a fost comunicat părților, punându-li-se în vedere în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. că pot depune puncte de vedere la concluziile acestuia, fără însă ca vreuna dintre ele să uzeze de acest drept.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Autoarea căii de atac a indicat în memoriul de recurs motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În memoriul depus la dosar, recurenta a invocat greșita aplicare în speță a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere neîndeplinirea în speță a condițiilor statuate de norma legală.

Potrivit normei legale, instanța poate suspenda judecata atunci când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți

Față de dezvoltarea criticilor privind greșita aplicare a unei norme de drept procesual, respectiv a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța supremă impune concluzia că aceste critici nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care se referă la încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, dar că ele pot fi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin urmare prezentul recurs va fi analizat din perspectiva ultimului caz de casare menționat, care statuează admisibilitatea recursului îndreptat împotriva unei hotărâri prin care instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Recursul în speță este îndreptat împotriva incheierii din 11 aprilie 2016, pronunțată Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, prin care a fost suspendată judecata apelului declarat împotriva sentința civilă nr. 81 din 26 iunie 2015 a Tribunalului Specializat Mureș până la până la soluționarea definitivă a cauzei care formează obiectul dosarului nr. x/2014 a aceluiași tribunal.

Suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul desfășurării judecății și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariției unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor.

Recurenta a invocat greșita aplicare a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ., conform cărora instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

În esență, autoarea a susținut că soluționarea cauzei deduse judecății Curții de Apel Târgu-Mureș nu depinde de tranșarea litigiului aflat pe rolul Tribunalului Specializat Mureș.

Prevederile legale evocate reglementează un caz de suspendare facultativă a judecății, permițând instanței să aprecieze cu privire la necesitatea întreruperii vremelnice a cursului judecății.

După cum a evocat și Curtea Constituțională în decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2004, suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situațiile în care instanțele judecătorești ar pronunța hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți.

Analiza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. relevă condițiile impuse de legiuitor pentru încuviințarea măsurii suspendării facultative, respectiv existența a două litigii aflate pe rol, iar dezlegarea unui litigiu să depindă în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept ce constituie obiectul celui de-al doilea și care, o dată stabilit prin hotărâre definitivă, poate fi invocat cu puterea lucrului judecat în orice alt proces, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Așadar, este necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluția din proces să facă obiectul unei alte judecăți în curs de derulare, pe rolul unei instanțe judecătorești, cerință care nu este îndeplinită dacă acea procedură este ea însăși suspendată.

Pentru suspendarea judecății în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reglementare identică cu cea cuprinsă în art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, este necesar a se demonstra că soluționarea pricinii depinde de dreptul ce face obiectul unei alte judecăți, deci că se află într-un raport de interdependență.

În speță, litigiul în care s-a cerut suspendarea judecății are ca obiect cererea principală înregistrată la 29 aprilie 2014 pe rolul Tribunalului Specializat Mureș sub nr. x/2014, prin care reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat restituirea sumei de 377.175,17 RON, împrumutată în calitate de asociat al pârâtei.

De asemenea, are ca obiect și cererea reconvențională, prin care pârâta a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de împrumut evocate de reclamanta-pârâtă prin acțiunea introductivă, cu excepția contractului nr. x din 05 iulie 2010 și a contractelor de împrumut nr. x/2012, precum și modificarea corespunzătoare a evidențelor sale contabile.

Obiectul dosarului nr. x/2014 înregistrat la 7 iulie 2014 pe rolul Tribunalului Specializat Mureș, precizat la 29 septembrie 2014 și completat la 4 februarie 2015, rezidă în cererea reclamantului H., prin care acesta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și A., excluderea asociatei-administrator A. din societatea B. S.R.L., în temeiul art. 222 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 224 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, "pentru frauda comisă de asociatul-administrator în dauna societății", invocând și art. 1928 C. civ.

De asemenea, subsidiar admiterii capătului de cerere evocat anterior, reclamantul a solicitat, în temeiul art. 223 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, ca instanța să dispună asupra structurii capitalului social, respectiv, în sensul transmiterii către acesta a celor 32 de părți sociale deținute de pârâta A. și obligarea acesteia, în baza art. 1665 alin. (1) C. civ., la restituirea în patrimoniul societății pârâte a imobilului situat în com. Daneș, sat Seleuș, nr. 458, jud. Mureș, cu valoare de inventar în sumă de 117.788,40 RON, arătând că prețul menționat în contractul de vânzare-cumpărare este fictiv și nu a fost niciodată plătit. A mai cerut obligarea pârâtei la restituirea către societatea pârâtă a tuturor sumelor folosite de aceasta în interes personal fără drept din contul societății, estimate provizoriu la 10.000,00 RON, ce urmează a fi determinate printr-o expertiză financiar-contabilă, la restituirea sumei de 15.000,00 Euro în echivalentul în RON la data plății, reprezentând 50% din patrimoniul societății, așa cum rezultă din art. 4 din contractul de cesiune de părți sociale încheiat la 30 iunie 2010 între asociata pârâtă A., K., L., H. și M., cu chelituieli de judecată.

Totodată, reclamantul a solicitat instanței să anuleze bilanțurile contabile ale societății pârâte aferente anilor 2011- 2013, pentru a fi fost depuse de pârâta administrator A. prin asumarea răspunderii personale, fără aprobarea A.G.A., în dauna sa și a societății pârâte, prin stabilirea în mod ilegal a contului de profit și pierderi, partajarea discreționară a patrimoniul societății și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei A. la plata tuturor taxelor ce vor fi stabilite ca fiind datorate pentru rectificarea legală a bilanțurilor contabile ale societății.

Examinarea petitelor din dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Specializat Mureș, prin care reclamantul H. a solicitat excluderea pârâtei A. din societatea B. S.R.L. pentru fraudarea intereselor acesteia, precum și obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat, relevă că dreptul reclamantei A. la restituirea de către aceeași societate a creditelor pe care aceasta i le-a acordat în calitate de administrator, ce face obiectul dosarului nr. x/2014 al aceleiași instanțe, să atârne de soluția ce se va da în primul dosar menționat, în contextul în care dreptul acesteia la restituirea creditelor depinde de constatarea caracterului real sau fictiv al acestor contracte, iar acest aspect face obiectul dosarului nr. x/2014, în raport cu care s-a dispus suspendarea judecății. Astfel, analiza capetelor de cerere cu care instanțele au fost învestite în cele două dosare relevă interdependența acestora, contrar susținerilor recurentei, instanța de apel subliniind în mod judicios acest aspect.

Este de remarcat, totodată, că recurenta A. însăși, parte în ambele litigii a invocat, în temeiul art. 139 C. proc. civ., prin întâmpinarea depusă la 3 noiembrie 2014 în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Specializat Mureș, excepția conexității, solicitând conexarea acestuia la dosarul nr. x/2014 al aceleiași instanțe, susținând că legătura între cele două litigii este indubitabilă, în contextul în care ambele vizează neînțelegeri între părțile asociați în cadrul aceleiași societăți, S.C. B. S.R.L.

Legătura intrinsecă dintre cele două dosare rezultă și din împrejurarea că pârâta A. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat excluderea din societatea B. S.R.L. a pârâtului reconvențional H. și obligarea societății la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului din comuna Daneș, sat Seleuș, nr. 458, județul Mureș, începând cu luna decembrie 2012.

De asemenea, instanța supremă reține că în mod corect curtea de apel a apreciat că respingerea cererii de conexare prin încheierea din 4 mai 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Specializat Mureș, nu are relevanță în ceea ce privește suspendarea judecății în baza art. 413 alin. (1) C. proc. civ.. Fundamentul acestei concluzii rezultă chiar din motivarea încheierii evocate, în care s-a reținut expres că între cele două dosare există o strânsă legătură, constând în faptul că cele două litigii se poartă între aceleași părți, iar obiectul și cauza vizează reglementarea unor raporturi între societate și asociați ori între asociați, astfel că, din această perspectivă, ar fi îndeplinite condițiile pentru conexarea lor, iar argumentul care a determinat respingerea excepției conexității a vizat exclusiv buna administrare a justiției.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte constată că încheierea atacată este legală, că instanța de apel a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că motivul invocat de recurentă, calificat ca subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu se verifică, astfel încât, în temeiul art. 493 alin. (6) și al art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta-pârâtă A. împotriva încheierii din 11 aprilie 2016, pronunțată Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2017.