ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5306/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5306/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 11 decembrie 2018
Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 3 iunie 2015 sub nr. x/2015 și precizată la 21 octombrie 2015, reclamanții A. și B. au chemat-o în judecată pe pârâta C. S.A. (actuală D. S.A.), solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:
să constate nulitatea absolută a clauzelor de la art. 3 pct. 3.1 lit. a) teza a III-a, lit. b) și c) din contractul de credit nr. x din 2 octombrie 2008, art. 1.1, art. 1.2 și art. 1 pct. 1.4 lit. g) din actul adițional nr. x din 3 mai 2010, art. 1.2.1 și art. 1.2.2 din actul adițional din 20 septembrie 2010;
să desființeze clauzele indicate anterior;
să constate ca abuzivă și nedatorată orice dobândă care excede nivelului dobânzii convenit inițial de 7,45 % pe an;
să o oblige pe pârâtă la restituirea către reclamanți a sumelor achitate în plus cu titlu de dobândă peste nivelul de 7,45% pe an, începând cu 2 octombrie 2008 și până la 16 septembrie 2013, când au încetat raporturile contractuale;
să o oblige pe pârâtă la restituirea către reclamanți a sumei de 1.792,16 euro, achitată cu titlu de comision de administrare, începând cu data încheierii contractului de credit și până la data încheierii actului adițional nr. x din 3 mai 2010;
să o oblige pe pârâtă la restituirea către reclamanți a sumei de 487 euro, percepută cu titlu de comision de rambursare anticipată;
să o oblige pe pârâtă la plata dobânzii legale aferente sumelor percepute în mod abuziv, de la data perceperii și până la data restituirii;
să o oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, art. 453 și art. 1092 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 2567/2015 din 27 octombrie 2015, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș la 4 decembrie 2015 sub același număr de dosar.
Prin sentința civilă nr. 5028/2016 din 21 octombrie 2016, Judecătoria Târgu Mureș a admis în parte acțiunea formulată și precizată; a constatat nulitatea absolută a clauzei stipulate la art. 3.1 lit. a) teza a III-a din contractul de credit nr. x din 2 octombrie 2008 privind dreptul pârâtei de a modifica rata dobânzii convenită de părți de 7,45% pe an în funcție de evoluția financiară a pieței financiare; a constatat nulitatea absolută a clauzei stipulate la art. 3.1. lit. b) din același contract cu privire la comisionul de administrare; a obligat-o pe pârâtă la restituirea sumelor achitate până la 3 mai 2010, cu titlu de dobândă, ce depășesc procentul convenit inițial de 7,45% pe an, cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii; a obligat-o pe pârâtă la restituirea sumei de 1.792,16 euro, percepută cu titlu de comision de administrare, cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii; a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a clauzelor stipulate la art. 1.1 și art. 1.2 din actul adițional nr. x din 3 mai 2010, art. 1.2.1 și art. 1.2.2 din actul adițional din 20 septembrie 2010 și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra sumelor pentru care s-a dispus restituirea aferente perioadei anterioare introducerii acțiunii; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200,04 RON.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâta, prin care au formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia nr. 290/A/2017 din 7 iunie 2017, Tribunalul Specializat Mureș a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului Mureș, secția Civilă.
Prin decizia civilă nr. 903/2017 din 7 noiembrie 2017, Tribunalul Mureș, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului Specializat Mureș; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă în vederea soluționării conflictului.
Prin sentința civilă nr. 167/CF din 14 decembrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a stabilit competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureș la 17 ianuarie 2018 sub nr. x/2015*.
Prin decizia nr. 202/A/2018 din 5 aprilie 2018, Tribunalul Specializat Mureș a admis apelul declarat apelanții-reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 5028/2016 din 21 octombrie 2016, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că: a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 1.2 din actul adițional nr. x din 3 mai 2010 la contractul de credit nr. x din 2 octombrie 2008, privind marja Băncii de 9% și dobânda curentă de 9,64% și art. 1.2.2 din actul adițional nr. x din 20 septembrie 2010, privind marja Băncii de 9% și dobânda curentă de 9,76%; a obligat-o pe pârâtă la restituirea sumelor încasate cu titlu de dobânzi peste procentul de 7,45% pe an și a dobânzii legale calculate de la data încasării acestor sume și până la data restituirii; a obligat-o pe pârâtă la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare și a dobânzii legale calculate de la data încasării acestor sume și până la data restituirii; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate; a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâta D. S.A. împotriva aceleiași sentințe; a respins cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată din apel.
Împotriva acestei decizii, pârâta D. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 1858/R din 23 octombrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 2 noiembrie 2018.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.
Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.
Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 202/A/2018 din 5 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș.
Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalul Specializat Mureș este Curtea de Apel Târgu Mureș, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 202/A/2018 din 5 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2018.