ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5022/2018

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29.02.2016 pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, secția Civilă, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. și C. S.A. - Sucursala Târgu Mureș, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul abuziv al clauzelor de la art. 1.2, 5.1 și 1.3 lit. a) din contractul de credit nr. x încheiat la 23.01.2008 și la art. I pct. 1 din actul adițional la contract și să dispună repunerea părților în situația anterioară.

Prin sentința nr. 5753/25.11.2016, Judecătoria Târgu Mureș, secția Civilă a admis în parte acțiunea, a constatat caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 5.1 (în ceea ce privește modificarea marjei fixe prin decizia băncii) și la art. 1.3 lit. a) din contractul de credit nr. x/23.01.2008 și a dispus eliminarea acestora din contract; a fost obligată pârâta să restituie reclamanților sumele care depășesc marja fixă de 4,3% pe an, începând cu data încheierii contractului până la data acceptării tacite a actului adițional prevăzut de O.U.G. nr. 50/2010, precum și suma percepută cu titlu de comision de acordare, a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 2.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, A., B. și C. S.A. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 94/A/27.02.2018, Tribunalul Specializat Mureș - Litigii cu Profesioniștii a admis apelul declarat de A. și B., a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a constatat caracterul abuziv al clauzei inserate la art. I. pct. 1 din actul adițional din 17.09.2010 la contractul de credit nr. x/23.01.2008, prin care s-a stabilit o marjă a băncii de 6,3%, a obligat pârâta C. S.A. să restituie reclamanților sumele încasate în plus cu titlu de dobândă, ce depășesc marja băncii de 4,3%, de la data încheierii actului adițional la contractul de credit până la momentul încetării perceperii acestor sume, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data încasării sumelor până la data plății efective și să plătească reclamanților suma de 4.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate și a respins cererea apelanților de obligare a intimatei C. S.A. la plata cheltuielilor de judecată în apel; apelul declarat de C. S.A. a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, recurenții-reclamanți A. și B. și recurenta-pârâtă C. S.A. au declarat recurs.

Recursurile au fost depuse la Tribunalul Specializat Mureș și au fost înaintate spre soluționare Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care, prin decizia nr. 1689/R/26.09.2018, și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursurile au fost declarate împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON și deciziei de completare a acesteia.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională.

Curtea Constituțională a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speță, hotărârea prin care au fost soluționate apelurile a fost pronunțată la 27.02.2018, ulterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

De aceea, în condițiile în care decizia atacată a fost pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, competența de soluționare a recursurilor aparține Curții de Apel Târgu Mureș, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenții-reclamanți A. și B. și de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei nr. 94/A/27.02.2018, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș - Litigii cu Profesioniștii, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.