ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 39/2019

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 29 iunie 2016 sub nr. de dosar x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanței să constate următoarele:

- în Convenția de credit nr. x/08.08.2007 sunt stipulate clauze abuzive și anume:

- clauza prevăzută la pct. 4.1 cu privire la comisionul de acordare în procent de 2,5% din valoarea creditului, respectiv comisionul de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului;

- clauza prevăzută la pct. 4.3 cu privire la dreptul pârâtei de a modifica unilateral dobânda și comisioanele bancare;

- să se dispună anularea acestor clauze, repunerea părților în situația anterioară și în consecință:

- obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal de la reclamantă, reprezentând "comision de acordare" și "comision de administrare", precum și sumele reprezentând:

1) în principal:

diferența dintre dobânda percepută efectiv de către pârâtă și dobânda ce ar fi trebuit raportată la indicele de referință "libor", având în vedere marja fixă de la data încheierii contractului de credit (marja fixă = dobânda de achiziție de la încheierii contractului - indicele libor de la data contractării), actualizată cu dobânda legală, aplicată asupra fiecărei plăti nedatorate pârâtei, de la data plății și până la data restituirii efective a fiecărei sume;

2) în subsidiar:

diferența dintre dobânda percepută efectiv de către pârâtă și dobânda stabilită la data încheierii contractului de credit, actualizată cu dobânda legală aplicată asupra fiecărei plăti nedatorate pârâtei, de la data plății și până la data restituirii efective a fiecărei sume.

Prin Sentința civilă nr. 5733/2016 din 25 noiembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, a fost admisă în parte cererea formulată de A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și s-a constatat că au natură abuzivă prevederile din Contractul de credit nr. x/08.08.2007 care stabilesc:

S-a dispus înlăturarea acestora din contractul de credit.

Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumelor achitate de aceasta cu titlu de comision de acordare 2,5% din credit, respectiv suma de 326,75 CHF, comision de administrare lunară de 0,3%, precum și diferența de dobândă între cea stabilită inițial de 7,95% și cea percepută efectiv prin modificarea dobânzii asupra cărora se vor calcula dobânzi legale de la data plății efectuate de reclamantă și până la plata de către pârâtă a sumelor cuprinse în hotărâre.

S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la definirea dobânzii.

Pârâta a fost obligată la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 196/A/2018 din 5 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș Litigii cu Profesioniștii a fost respins apelul declarat de pârâta-apelantă B. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 5733/2016 din 25 noiembrie 2016, ca nefondat. A fost obligată apelanta la plata sumei de 1.800 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, către intimată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. B. S.A.

Prin Decizia nr. 1668/R din 21 septembrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 15 octombrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș Litigii cu Profesioniștii, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 și publicată în M. Of. nr. 965/14.11.2018:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în M. Of. nr. 582/20.07.2017, revine curților de apel."

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Specializat Mureș Litigii cu Profesioniștii, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Târgu Mureș, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva Deciziei nr. 196/A/2018 din 5 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș Litigii cu Profesioniștii, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2019.

GGC - NN