Decizia nr. 258/2019 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

Constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale cuprinse în art. 1 alin. (2), art. 5 alin. (1) lit. a), art. 6 alin. (1) (așa cum a fost el stabilit până la intrarea în vigoare a Actului adițional nr. 1/29.01.2010), art. 6 alin. (1) lit. a) așa cum a fost el modificat prin intermediul art. 1.2. al Actului adițional nr. x, parag. final al alin. (4) din art. 6, art. 8 alin. (1), art. 2 al Actului adițional nr. x, Art. 2 al Actului adițional nr. x/29.01.2010, Clauza prevăzută în parag. final al Actului adițional nr. x din data de 29.01.2010 și Art. I alin. (2.2.) al Actului adițional comunicat în data de 02.09.2010 și pe cale de consecință să se constatate nulitatea absolută a acestor clauze;

Ca o consecință a caracterului abuziv al clauzelor privind majorarea/modificarea ratei dobânzii a solicitat instanței să se constate că reclamantului urmează a i se aplica rata fixă prevăzută în contract până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010 (marjă fixă + libor la 3 luni);

Stabilirea (înghețarea) cursului de schimb CHF - leu la cursul de schimb de 2,2225 RON/CHF valabil la data de 13.06.2008, data semnării contractului de credit, curs care să fie valabil pe toată perioada de derulare a acestuia;

Obligarea pârâtei să restituie sumele plătite nedatorat de către reclamant, cu titlul de dobândă sau de comisioane, în temeiul clauzelor contractuale abuzive, cu privire la care a fost solicitată constatarea nulității prin prezenta acțiune, de la data încasării acestora și până la data încetării perceperii lor;

Obligarea pârâtei la plata de dobânzi-legale pentru sumele achitate în plus în mod nedatorat de reclamant, cu titlu de dobândă, comisioane și diferența de curs valutar către pârâtă, cu începere de la data la care au fost făcute aceste plăți și până la restituirea lor efectivă;

Obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată. În drept s-au invocat dispozițiile art. 194 și urm C. proc. civ., art. 451 C. proc. civ., art. 969 vechiul C. civ., Legea nr. 193/2000, Legea nr. 190/1999, Legea nr. 296/2004, Norma BNR 17/2003, Directiva Europeană 17/2004, O.U.G. nr. 50/2010. Prin Sentința civilă nr. 1149/13.05.2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat Cluj, excepție invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii precizate către Judecătoria Cluj-Napoca. Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentința civilă nr. 7476/2016 din 7 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de pârâtă. A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. SA, membră a C., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj. A constatat conflictul negativ de competență. A suspendat din oficiu judecata și a înaintat dosarul Curții de Apel Cluj pentru soluționarea conflictului de competență. Prin Sentința civilă nr. 53/15.09.2016, pronunțată în Dosar nr. x/2016 de către Curtea de Apel Cluj, s-a stabilit competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. SA - membră a grupului C. - Suc. Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj. Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 30.09.2016. Prin Sentința civilă nr. 2599 din 16.12.2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Cluj s-a respins excepția lipsei de obiect a cererii, excepție invocată de pârâtă. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta societatea B. SA, membră a Grupului C., prin reprezentant legal D. în calitate de director divizia juridică, și pe cale de consecință: s-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a următoarelor clauze din contractul de credit bancar nr. x din data de 13.06.2008 încheiat de părți: art. 5 pct. 1 lit. a) privind comisionul de administrare; art. 6 pct. 1 parțial în ceea ce privește numai "dobânda de referință a băncii" art. 6 pct. 4 parag. final. S-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a următoarelor clauze din Actul adițional nr. x/29.01.2010 la contractul de credit bancar nr. x/13.06.2008 încheiat de părți: art. 1.2. cu referire la art. 6 alin. (1) lit. a), parțial, numai în ceea ce privește "dobânda de bază a băncii" și modalitatea sa de calcul; precum și mențiunea din ultimul paragraf din Actul adițional referitor la renunțarea de către împrumutat/debitor/garant la orice drept de a supune înțelegerea vreunei instanțe sau autoritate. S-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a următoarei clauze din Actul adițional fără număr din data de 02.09.2010, la contractul de credit bancar nr. x/13.06.2008, respectiv cea din art. I.2.2., parțial, privitor la marja băncii în cuantum de 7,965%. S-a constatat că dobânda contractuală variabilă aplicabilă contractului părților se compune din indicele LIBOR la 3 luni plus o marjă fixă de 5,1550%, dobânda fiind revizuibilă în funcție de evoluția indicelui LIBOR. A fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele încasate în baza clauzelor contractuale abuzive, respectiv comisionul de administrare și diferența de dobândă contractuală care trebuia percepută de pârâtă începând cu a șaptea lună contractuală și dobânda efectiv percepută de pârâtă, sume la care se va adăuga dobânda legală începând cu data fiecărei plăți și până la data restituirii efective a debitului principal. S-au respins ca neîntemeiate restul cererilor reclamantului. S-a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel A. solicitând admiterea apelului, cu consecința schimbării în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii petitului privind stabilirea (înghețarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului de credit, curs care să fie valabil pe toată perioada de derulare a acestuia și restituirea sumelor achitate de către apelanți, rezultate din diferența de curs valutar dintre cursul valabil la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul valabil la data semnării contractului, cu plata dobânzii legale la sumele achitate; precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul apel. Prin Decizia civilă nr. 110/2018 din 26 februarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 2599 pronunțată la data de 16.12.2016 de Tribunalul Specializat Cluj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: A stabilizat cursul de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit, pe toată durata acestuia, la cursul valabil la momentul semnării contractului de credit. A obligat pârâta să restituie reclamantului suma achitată ce reprezintă diferența de curs valutar dintre cursul valabil la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul valabil la data semnării contractului. A obligat pârâta să plătească reclamantului dobânda legală calculată asupra sumei reprezentând diferențe de curs valutar achitate în plus, calculată de la data încasării sumelor de către pârâtă și până la plata integrală a debitului principal reprezentând diferențe de curs valutar achitate în plus. A păstrat restul dispozițiilor sentinței atacate. A obligat intimata să plătească apelantului suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată în apel. Împotriva Deciziei civile nr. 110/2018 din 26 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, pârâta B. SA - membră a grupului C. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ. Recurenta-pârâtă a susținut, în sinteză, că instanța de apel a modificat în mod greșit raporturile contractuale dintre părți, încălcând astfel principiul libertății contractuale și al autonomiei de voința, depășind atributele puterii judecătorești [art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.]. De asemenea, a arătat că instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. [fiind incident astfel motivul de recurs cuprins la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.]. A mai susținut că instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 1 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, cu aplicarea greșita a prevederilor art. 1578 C. civ. din 1864 [art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.]. Față de aceste motive, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, casarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de A. împotriva Sentinței civile nr. 2599/19.12.2016 pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj și respingerea în totalitate a pretențiilor intimatului reclamant formulate prin cererea de chemare în judecată; cu cheltuieli de judecată. Prin întâmpinarea transmisă la 10 august 2018 (plic dosarul de recurs) și înregistrată la dosar la 14 august 2018, intimatul-reclamant a invocat, în principal, excepția lipsei calității de reprezentant a persoanelor care au semnat recursul, solicitând admiterea excepției, cu consecința constatării nulității recursului raportat la faptul că acesta este semnat de persoane care nu au calitatea de reprezentant legal al recurentei; excepția insuficientei timbrări a recursului, solicitând admiterea acesteia și anularea recursului ca insuficient timbrat. Totodată a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil întrucât nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. XVIII din Legea nr. 2/2013 (astfel cum a fost aceasta modificată prin O.U.G. nr. 62/2015), forma în vigoare la data introducerii acțiunii de către reclamant; respingerea recursului ca inadmisibil cu privire la petitul "respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamant", cererea fiind formulată omisso medio. În subsidiar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință păstrarea ca legală a deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată în recurs. Recurenta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. Prin încheierea din 15 noiembrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar față de acesta, la data de 07 decembrie 2018, intimatul-reclamant a depus punct de vedere prin care a arătat că solicită, în principal, anularea cererii de recurs ca insuficient timbrată sau ca netimbrată, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca inadmisibil față de valoarea pretențiilor contestate, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Excepția netimbrării reprezintă modalitatea procesuală prin care instanța ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii. Aceasta are natura unei excepții de procedură, absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanță. Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. Totodată, conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal. Dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii (...)", iar alin. (3) din același cod stipulează că "(...) cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Prin C. proc. civ., legiuitorul a instituit procedura de filtrare a recursurilor cu scopul impunerii părților unor exigențe în declararea recursurilor, exigențe care privesc printre altele și cerințe de formă, cum este și cea privitoare la timbraj. Înalta Curte constată că, prin adresa comunicată recurentei la 29 iunie 2018, aflată la dosar recurs, acesteia i s-a pus în vedere, sub sancțiunea anulării cererii, să complinească lipsurile constatate de instanță cu privire la achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 1799,12 RON, însă aceasta nu s-a conformat acestei obligații. De asemenea, în cauza de față, din perspectiva cerinței de formă referitoare la timbraj, prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raportorul a constatat că cererea de recurs nu îndeplinește condițiile de formă stabilite sub sancțiunea nulității, respectiv la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru. Se reține că raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu îndeplinește condițiile de formă stabilite sub sancțiunea nulității, a fost comunicat recurentei, ocazie cu care i s-a pus în vedere că are posibilitatea formulării unui punct de vedere la raport. Cu toate că recurentei i s-a adus la cunoștință că are obligația achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 1799,12 RON, așa cum rezultă din dovezile aflate la dosar recurs, și, de asemenea, i s-a comunicat raportul asupra admisibilității în principiu a recursului prin care s-a reținut, printre altele, că cererea de recurs nu îndeplinește condițiile de formă stabilite sub sancțiunea nulității, aceasta nu a înțeles să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru. Astfel, Înalta Curte, constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurenta nu s-a conformat obligației ce-i revenea în privința achitării taxei de timbru în valoare de 1.799,12 RON. Reținând că, în speță, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală. Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula recursul declarat de pârâta B. SA - membră a grupului C., ca netimbrat.