ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1393/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1393/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 27 octombrie 2008, petentul C.J.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimații N.E. și SC E.P. SRL Cristian, să se dispună revizuirea deciziei nr. 2845 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 406/64/2007. Revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ., iar în motivare a susținut următoarele: - Instanța de recurs nu a analizat înscrisurile depuse la dosar, înscrisuri constând în: raportul de expertiză contabilă actele adiționale la statutul societății intimate – din care rezultă obiectul de activitate al acesteia, facturile fiscale emise și completate de intimată.
- Prin semnarea facturilor menționate de N.E. s-a folosit semnătura socială în folosul său și al societății concurente pentru vânzarea tuturor utilajelor de panificație și patiserie către societatea concurentă SC M.P. SRL. - În mod greșit s-a reținut că vânzarea utilajelor a fost una serioasă, fără a se lua în considerare aportul său financiar și implicarea personală în activitatea societății. - Contractele de comodat considerate de instanță ca fiind în dauna societății și care au stat la baza excluderii sale din societate nu au adus prejudicii societății. - Revizuentul mai susține că, după pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, a descoperit că partea potrivnică a ascuns conținutul procesului - verbal A.G.A., inducând astfel în eroare instanța atunci când a susținut că nu a fost de acord cu contractul de comodat lăsându-se falsa impresie că acesta a fost încheiat în dauna societății când, de fapt, contractul a avut la bază acordul ambelor părți.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatele au solicitat respingerea cererii de revizuire, susținând că aceasta este fără obiect, iar revizuentul nu poate justifica un interes, în contextul în care decizia ce face obiectul cererii a fost pusă în executare. Analizând actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că prin sentința nr. 1665 din 31 octombrie 2006, Tribunalul Brașov a respins acțiunea formulată de reclamantul C.J.M. prin care a solicitat excluderea din societatea SC E.P. SRL a pârâtei N.E. și încuviințarea funcționării societății cu asociat unic, precum și cererea reconvențională a pârâtei - reclamante prin care a solicitat excluderea reclamantului din aceeași societatea și funcționarea acesteia, în continuare cu asociat unic.
Apelurile declarate de reclamant și pârâtă împotriva sentinței au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Brașov prin decizia nr. 97 din 26 octombrie 2007, considerându-se – în esență – că, inabilitatea, neglijența sau dezinteresul manifestat de părți în derularea afacerii nu poate constitui fraudă, iar lipsa „affectio societatis” constituie o cauză de dizolvare a societății comerciale. Prin decizia nr. 2845 din 14 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta N.E. împotriva deciziei pe care a modificat-o, în sensul că a admis apelul declarat de aceeași parte și a schimbat, în parte, sentința instanței de fond, admițându-se cererea reconvențională a pârâtei.
Pe cale de consecință s-a dispus excluderea reclamantului din societatea SC E.P. SRL și a autorizat funcționare a acesteia cu asociat unic – N.E. Prin aceeași decizie s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței, iar recursul declarat de reclamantul C.J.M. împotriva aceleiași decizii a fost respins ca nefondat. Raportat la cazurile de revizuire invocate de petent în susținerea cererii sale, instanța constată că cererea este nefondată pentru următoarele considerente: Revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ.
conform cărora, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul (condiție îndeplinită de decizia ce face obiectul cererii de față), se poate cere în cazul în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau dacă nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, precum și în cazul în care după, darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanțe penale sau administrative pe care ea s-a întemeiat. Cu privire la cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc.
civ., se constată că revizuentul s-a limitat, în cuprinsul cererii, la indicarea generică a acestuia fără a lămuri care dintre cele trei ipoteze conținute de text și-ar găsi aplicabilitatea în cauză, iar argumentele aduse în susținere vizează chestiuni ce țin de stabilirea situației de fapt care, oricum nu reprezintă atributul instanței de recurs. În ce privește al doilea caz de revizuire și care vizează descoperirea unui înscris doveditor după darea hotărârii se constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, înscrisul nou trebuia să nu fi fost folosit în cauza în care s-a pronunțat hotărârea atacată, să aibă o forță probantă prin el însuși – fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă, să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită și să fie determinant – în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată. În cauză, revizuentul a indicat ca înscris doveditor procesul - verbal al A.G.A. din data de 27 septembrie 2005, act ce nu are o forță probantă prin el însuși astfel încât să poată atrage el singur schimbarea soluției date pe fondul cauzei. De asemenea, revizuentul nu a făcut dovada că pretinsul act descoperit după darea hotărârii ar fi fost reținut de partea adversă sau că s-ar fi aflat în imposibilitate de a-l prezenta dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Așa fiind, procesul - verbal al A.G.A. din 27 septembrie 2005 nu poate constitui înscris doveditor, apt să conducă la admiterea cererii de revizuire, motiv pentru care aceasta urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C.J.M., împotriva deciziei nr. 2845 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție , secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2009.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.