ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1393/2009

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 octombrie 2008,

petentul C.J.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimații N.E. și SC E.P. SRL

Cristian, să se dispună revizuirea deciziei nr. 2845 din 14 octombrie 2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în

dosarul nr. 406/64/2007.

Revizuentul și-a întemeiat

cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ., iar în motivare a

susținut următoarele:

- Instanța de recurs nu a

analizat înscrisurile depuse la dosar, înscrisuri constând în: raportul de

expertiză contabilă actele adiționale la statutul societății intimate – din

care rezultă obiectul de activitate al acesteia, facturile fiscale emise și

completate de intimată.

- Prin semnarea facturilor

menționate de N.E. s-a folosit semnătura socială în folosul său și al

societății concurente pentru vânzarea tuturor utilajelor de panificație și

patiserie către societatea concurentă SC M.P. SRL.

- În mod greșit s-a reținut

că vânzarea utilajelor a fost una serioasă, fără a se lua în considerare

aportul său financiar și implicarea personală în activitatea societății.

- Contractele de comodat

considerate de instanță ca fiind în dauna societății și care au stat la baza

excluderii sale din societate nu au adus prejudicii societății.

- Revizuentul mai susține

că, după pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, a descoperit că

partea potrivnică a ascuns conținutul procesului - verbal A.G.A., inducând

astfel în eroare instanța atunci când a susținut că nu a fost de acord cu

contractul de comodat lăsându-se falsa impresie că acesta a fost încheiat în

dauna societății când, de fapt, contractul a avut la bază acordul ambelor

părți.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimatele au solicitat respingerea cererii de revizuire, susținând că

aceasta este fără obiect, iar revizuentul nu poate justifica un interes, în

contextul în care decizia ce face obiectul cererii a fost pusă în executare.

Analizând actele și

lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că prin sentința nr. 1665 din 31

octombrie 2006, Tribunalul Brașov a respins acțiunea formulată de reclamantul C.J.M.

prin care a solicitat excluderea din societatea SC E.P. SRL a pârâtei N.E. și

încuviințarea funcționării societății cu asociat unic, precum și cererea

reconvențională a pârâtei - reclamante prin care a solicitat excluderea

reclamantului din aceeași societatea și funcționarea acesteia, în continuare cu

asociat unic.

Apelurile declarate de

reclamant și pârâtă împotriva sentinței au fost respinse ca nefondate de Curtea

de Apel Brașov prin decizia nr. 97 din 26 octombrie 2007, considerându-se – în

esență – că, inabilitatea, neglijența sau dezinteresul manifestat de părți în

derularea afacerii nu poate constitui fraudă, iar lipsa „affectio societatis”

constituie o cauză de dizolvare a societății comerciale.

Prin decizia nr. 2845 din 14

octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat

de pârâta N.E. împotriva deciziei pe care a modificat-o, în sensul că a admis

apelul declarat de aceeași parte și a schimbat, în parte, sentința instanței de

fond, admițându-se cererea reconvențională a pârâtei. Pe cale de consecință s-a

dispus excluderea reclamantului din societatea SC E.P. SRL și a autorizat

funcționare a acesteia cu asociat unic – N.E.

Prin aceeași decizie s-au

menținut celelalte dispoziții ale sentinței, iar recursul declarat de

reclamantul C.J.M. împotriva aceleiași decizii a fost respins ca nefondat.

Raportat la cazurile de

revizuire invocate de petent în susținerea cererii sale, instanța constată că

cererea este nefondată pentru următoarele considerente:

Revizuentul și-a întemeiat

cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ. conform cărora,

revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul (condiție

îndeplinită de decizia ce face obiectul cererii de față), se poate cere în

cazul în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau

dacă nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a

cerut, precum și în cazul în care după, darea hotărârii, s-au descoperit

înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a

revizuit hotărârea unei instanțe penale sau administrative pe care ea s-a

întemeiat.

Cu privire la cazul de

revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se constată că

revizuentul s-a limitat, în cuprinsul cererii, la indicarea generică a acestuia

fără a lămuri care dintre cele trei ipoteze conținute de text și-ar găsi

aplicabilitatea în cauză, iar argumentele aduse în susținere vizează chestiuni

ce țin de stabilirea situației de fapt care, oricum nu reprezintă atributul

instanței de recurs.

În ce privește al doilea caz

de revizuire și care vizează descoperirea unui înscris doveditor după darea

hotărârii se constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art.

322 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, înscrisul nou

trebuia să nu fi fost folosit în cauza în care s-a pronunțat hotărârea atacată,

să aibă o forță probantă prin el însuși – fără să fie nevoie de a fi confirmat

prin alte mijloace de probă, să fi existat la data când a fost pronunțată

hotărârea ce se cere a fi revizuită și să fie determinant – în sensul că, dacă

ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi

fost alta decât cea pronunțată.

În cauză, revizuentul a

indicat ca înscris doveditor procesul - verbal al A.G.A. din data de 27

septembrie 2005, act ce nu are o forță probantă prin el însuși astfel încât să

poată atrage el singur schimbarea soluției date pe fondul cauzei.

De asemenea, revizuentul nu

a făcut dovada că pretinsul act descoperit după darea hotărârii ar fi fost

reținut de partea adversă sau că s-ar fi aflat în imposibilitate de a-l prezenta

dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Așa fiind, procesul - verbal

al A.G.A. din 27 septembrie 2005 nu poate constitui înscris doveditor, apt să

conducă la admiterea cererii de revizuire, motiv pentru care aceasta urmează a

fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuentul C.J.M., împotriva deciziei nr. 2845 din 14

octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție , secția comercială,

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2009.