ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 165/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată sub nr. 186/2003 la Tribunalul Bistrița Năsăud, secția comercială

și de contencios administrativ, reclamantul P.D. în calitate de asociat la SC F.L.

SRL Matei a chemat în judecată pe pârâtul P.C.F. solicitând excluderea acestuia

din societatea menționată.

În motivarea cererii reclamantul a

invocat încălcarea de către pârât a dispozițiilor art. 22 din actul constitutiv

al societății și art. 217 din Legea nr. 31/1990; în sensul că a comis fraude în

dauna societății.

Prin precizare de acțiune și prin

cerere reconvențională s-a mai cerut:

- excluderea pârâtului din societate.

- încuviințarea ca părțile sociale

obținute de pârât să revină reclamantului.

- revocarea pârâtului din calitatea

de reprezentant al societății la punctul de lucru din str. Liviu Rebreanu.

- să se constate continuarea

activității sub forma societății cu „răspundere limitată impersonală”

- să se dispună efectuarea

mențiunilor privind modificarea actului constitutiv la registrul comerțului.

- să se constate drepturile și

obligațiile pârâtului față de societate la data excluderii.

Prin sentința civilă nr. 2187 din 2

decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a admis în parte

cererea de chemare în judecată și pe cale de consecință:

- s-a dispus excluderea pârâtului

din calitatea de asociat al SC F.L. SRL și revocarea din calitatea de

administrator și reprezentant al societății, inclusiv în ceea ce privește

activitatea ce se desfășoară la punctul de lucru, restaurant, situat în

Municipiul Bistrița.

- s-a încuviințat ca părțile sociale

deținute de pârât pentru aportul său la capitalul social, respectiv cele 10

părți sociale în valoare de 100.000 lei fiecare, să revină reclamantului, cu

obligarea la plata contravalorii lor.

- s-a constatat că SC F.L. SRL poate

funcționa în continuare ca societate comercială cu răspundere limitată, având

ca asociat unic pe reclamantul P.D., care deține în întregime cele 20 părți

sociale, ce compun întregul capital social de 2.000.000 lei, în numerar.

- s-a dispus efectuarea mențiunilor

privind modificarea actului constitutiv la registrul comerțului.

- s-a dispus ca hotărârea

irevocabilă de excludere să fie depusă de reclamant, în termen de 15 zile la registrul

comerțului Județului Bistrița-Năsăud pentru a fi înscrisă și publicată în M.

Of. al României, Partea a IV-a, la cererea SC F.L. SRL.

- s-a obligat pârâtul la 388.574.000

lei cu titlu de despăgubiri către reclamantă.

- s-a anulat ca netimbrat, capătul

de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1.088.600.000 lei.

- s-a respins ca neîntemeiată

cererea reconvențională.

- s-a obligat pârâtul la 6.000.000

lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, că pârâtul reclamant, în calitatea sa de asociat și

administrator la unul din punctele de lucru a societății a comis acte de

fraudă, în sensul întocmirii evidențelor contabile duble cu scopul de a evita

înregistrarea reală a veniturilor, însușindu-și o parte dintre acestea.

De asemenea, pârâtul a folosit

personal fără contract de muncă și a vândut mărfuri fără forme legale creând

societății un prejudiciu de 388.574.000 lei.

Cererea reconvențională, prin care

se solicita excluderea reclamantului, pe motiv că a avut relații neprincipiale

cu pârâtul reclamant a fost respinsă, nereținându-se existența vreunei cauze de

excludere prevăzută de Legea nr. 31/1990.

În termen legal, împotriva

sentinței, părțile au declarat apel.

Reclamantul pârât P.D. nu și-a

motivat apelul.

Pârâtul reclamant, a invocat

netemeinicia sentinței, invocând reținerea greșită a stării de fapt, pe care

s-a fundamentat sentința, ceea ce a condus la aplicarea eronată a dispozițiilor

legale prevăzute de Legea nr. 31/1990.

A susținut că reclamantul nu are

calitate procesuală activă iar pe fond a apreciat că atât excluderea cât și

pretinsa daună produsă societății au fost deduse de instanță, pe baza unei

expertize contabile greșite.

Prejudiciul a fost stabilit

arbitrar, nefiind dovedită nici-o legătură de cauzalitate între activitatea sa

și pretinsa pierdere patrimonială suferită de reclamantul pârât.

S-a mai invocat că instanța nu are

abilitatea legală să dispună revocarea sa, aceasta fiind un atribuit exclusiv

al asociaților.

Examinând cererile de apel, secția

comercială și de contencios administrativ de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin

decizia civilă nr. 369 din 8 iunie 2004 le-au respins ca nefondate.

S-a apreciat că reclamantul pârât P.D.

a introdus cererea de chemare în judecată în numele societății și deci are

calitate procesuală activă.

Obligarea pârâtului reclamant P.C.D.

la repararea prejudiciului s-a făcut pe baza unei expertize contabile, prin

care s-a stabilit judicios întinderea prejudiciului, probă necontestată de

acesta.

În atare situație prin prisma art. 218

alin. (1) din Legea nr. 31/1990 corect s-a dispus excluderea pârâtului

reclamant din societate. Cum pentru motive întemeiate s-a dispus excluderea,

judicios s-a dispus și revocarea din funcția de administrator și reprezentant

al societății.

S-au apreciat ca nefondate și

criticile privitoare la repartizare părților sociale deținute de pârât și la

continuarea societății în forma solicitată de reclamant.

Instanța de fond a făcut o aplicare

corectă a dispozițiilor art. 221 din Legea nr. 31/1990 constatând că societatea

poate continua să funcționeze ca societate comercială cu răspundere limitată,

având ca asociat unic pe reclamantul pârât P.D. care deține în întregime cele

20 părți sociale ce compun întregul capital social de 2.000.000 lei.

Această situație a fost de fapt

reglementată și prin actul constitutiv al societății potrivit art. 30 alin.

(2).

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs ambele părți.

Recurentul reclamant a depus

recursul la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pârâtul reclamant P.C.F., a declarat

recurs împotriva deciziei criticând-o pentru nelegalitate, invocând motivele de

casare prevăzute de art. 304 pct. 6 și 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență s-a invocat reținerea

eronată a calității procesuale active a reclamantului pârât și aplicarea

greșită a dispozițiilor legale privind excluderea din societate, pentru motive

de fraudare, ca urmare a unor concluzii eronate stabilite de expertiza tehnică

efectuată în cauză.

S-a invocat și inadmisibilitatea

acțiunii nefiind realizată procedura prevăzută de art. 720

1

C. proc.

civ.

Cu privire la recursul reclamantului

pârât, Înalta Curte, din oficiu a pus în discuție nulitatea acestuia în raport

de prevederile art. 302 C. proc. civ.

Potrivit acestui text „recursul se

depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității”.

Este de reținut în cauză că,

recurentul P.D. ca reprezentant al SC F.L. SRL Matei, a depus recursul direct

la Înalta Curte de Casație și Justiție, neconformându-se dispozițiilor legale

menționate de a depune recursul la instanța care a pronunțat decizia respectiv

la Curtea de Apel Cluj.

Consecința încălcării normelor

imperative prevăzute de art. 302 C. proc. civ., este aceea de a se admite

excepția invocată din oficiu și de a se constata nul recursul reclamantului

pârât.

În ceea ce privește recursul

pârâtului reclamant P.C.F. prin prisma criticilor de nelegalitate invocate,

urmează a se reține că este nefondat.

Critica privind lipsa calității

procesuale active a reclamantului a fost invocată și în apel, instanța

înlăturând-o corect, pe motivul că acesta a acționat în calitatea sa de asociat

al societății SC F.L. SRL.

Așa cum rezultă din lucrările

cauzei, pe tot parcursul judecății la fond și în apel, a fost citată și

societatea în cauză.

Prin art. 10 și 12 din actul

constitutiv al societății, s-a stabilit că administrarea și reprezentarea

societății a aparținut ambilor asociați, deci și reclamantului pârât.

Ori în această calitate s-a introdus

cererea de chemare în judecată și în atare situație confirmând soluția

respingerii excepției de către instanța de apel, urmează a nu se reține motivul

de casare invocat.

Instanțele au interpretat și aplicat

corect dispozițiile art. 217 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 în ceea ce

privește stabilirea temeiului legal al excluderii pârâtului reclamant din

societate și al revocării din funcția de administrator.

Frauda comisă a fost stabilită și

cuantificată corect printr-o expertiză tehnică contabilă necontestată.

Stabilirea condițiilor și a formei

în care urmează să funcționeze societatea s-a făcut prin coroborarea

dispozițiilor art. 30 din actul constitutiv cu cele prevăzute de art. 221 și

224 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990.

Respingerea inadmisibilității

acțiunii pe motivul nerealizării procedurii prevăzută de art. 720

1

C.

proc. civ., s-a întemeiat în mod fundamental, pe faptul că cererea de

despăgubiri este una accesorie cererii principale, prin care se solicită

excluderea din societate, cerere neevaluabilă în bani, pentru care dispozițiile

textului invocat, art. 720

1

C. proc. civ., nu prevede necesitatea

realizării concilierii directe, anterior introducerii cererii de chemare în

judecată.

În consecință, pentru considerentele

ce preced Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge

recursul pârâtului reclamant P.C.F., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamantul P.D. împotriva deciziei nr. 369 din 8 iunie 2004 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâtul P.C.F., împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 19 ianuarie 2006.