ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 165/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 186/2003 la Tribunalul Bistrița Năsăud, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul P.D. în calitate de asociat la SC F.L. SRL Matei a chemat în judecată pe pârâtul P.C.F. solicitând excluderea acestuia din societatea menționată. În motivarea cererii reclamantul a invocat încălcarea de către pârât a dispozițiilor art. 22 din actul constitutiv al societății și art. 217 din Legea nr. 31/1990; în sensul că a comis fraude în dauna societății. Prin precizare de acțiune și prin cerere reconvențională s-a mai cerut: - excluderea pârâtului din societate.

- încuviințarea ca părțile sociale obținute de pârât să revină reclamantului. - revocarea pârâtului din calitatea de reprezentant al societății la punctul de lucru din str. Liviu Rebreanu. - să se constate continuarea activității sub forma societății cu „răspundere limitată impersonală” - să se dispună efectuarea mențiunilor privind modificarea actului constitutiv la registrul comerțului. - să se constate drepturile și obligațiile pârâtului față de societate la data excluderii. Prin sentința civilă nr. 2187 din 2 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată și pe cale de consecință: - s-a dispus excluderea pârâtului din calitatea de asociat al SC F.L.

SRL și revocarea din calitatea de administrator și reprezentant al societății, inclusiv în ceea ce privește activitatea ce se desfășoară la punctul de lucru, restaurant, situat în Municipiul Bistrița. - s-a încuviințat ca părțile sociale deținute de pârât pentru aportul său la capitalul social, respectiv cele 10 părți sociale în valoare de 100.000 lei fiecare, să revină reclamantului, cu obligarea la plata contravalorii lor. - s-a constatat că SC F.L. SRL poate funcționa în continuare ca societate comercială cu răspundere limitată, având ca asociat unic pe reclamantul P.D., care deține în întregime cele 20 părți sociale, ce compun întregul capital social de 2.000.000 lei, în numerar. - s-a dispus efectuarea mențiunilor privind modificarea actului constitutiv la registrul comerțului.

- s-a dispus ca hotărârea irevocabilă de excludere să fie depusă de reclamant, în termen de 15 zile la registrul comerțului Județului Bistrița-Năsăud pentru a fi înscrisă și publicată în M. Of. al României, Partea a IV-a, la cererea SC F.L. SRL. - s-a obligat pârâtul la 388.574.000 lei cu titlu de despăgubiri către reclamantă. - s-a anulat ca netimbrat, capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1.088.600.000 lei. - s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională. - s-a obligat pârâtul la 6.000.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, că pârâtul reclamant, în calitatea sa de asociat și administrator la unul din punctele de lucru a societății a comis acte de fraudă, în sensul întocmirii evidențelor contabile duble cu scopul de a evita înregistrarea reală a veniturilor, însușindu-și o parte dintre acestea.

De asemenea, pârâtul a folosit personal fără contract de muncă și a vândut mărfuri fără forme legale creând societății un prejudiciu de 388.574.000 lei. Cererea reconvențională, prin care se solicita excluderea reclamantului, pe motiv că a avut relații neprincipiale cu pârâtul reclamant a fost respinsă, nereținându-se existența vreunei cauze de excludere prevăzută de Legea nr. 31/1990. În termen legal, împotriva sentinței, părțile au declarat apel. Reclamantul pârât P.D. nu și-a motivat apelul. Pârâtul reclamant, a invocat netemeinicia sentinței, invocând reținerea greșită a stării de fapt, pe care s-a fundamentat sentința, ceea ce a condus la aplicarea eronată a dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 31/1990.

A susținut că reclamantul nu are calitate procesuală activă iar pe fond a apreciat că atât excluderea cât și pretinsa daună produsă societății au fost deduse de instanță, pe baza unei expertize contabile greșite. Prejudiciul a fost stabilit arbitrar, nefiind dovedită nici-o legătură de cauzalitate între activitatea sa și pretinsa pierdere patrimonială suferită de reclamantul pârât. S-a mai invocat că instanța nu are abilitatea legală să dispună revocarea sa, aceasta fiind un atribuit exclusiv al asociaților. Examinând cererile de apel, secția comercială și de contencios administrativ de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 369 din 8 iunie 2004 le-au respins ca nefondate. S-a apreciat că reclamantul pârât P.D.

a introdus cererea de chemare în judecată în numele societății și deci are calitate procesuală activă. Obligarea pârâtului reclamant P.C.D. la repararea prejudiciului s-a făcut pe baza unei expertize contabile, prin care s-a stabilit judicios întinderea prejudiciului, probă necontestată de acesta. În atare situație prin prisma art. 218 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 corect s-a dispus excluderea pârâtului reclamant din societate. Cum pentru motive întemeiate s-a dispus excluderea, judicios s-a dispus și revocarea din funcția de administrator și reprezentant al societății. S-au apreciat ca nefondate și criticile privitoare la repartizare părților sociale deținute de pârât și la continuarea societății în forma solicitată de reclamant.

Instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 221 din Legea nr. 31/1990 constatând că societatea poate continua să funcționeze ca societate comercială cu răspundere limitată, având ca asociat unic pe reclamantul pârât P.D. care deține în întregime cele 20 părți sociale ce compun întregul capital social de 2.000.000 lei. Această situație a fost de fapt reglementată și prin actul constitutiv al societății potrivit art. 30 alin. (2). Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți. Recurentul reclamant a depus recursul la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pârâtul reclamant P.C.F., a declarat recurs împotriva deciziei criticând-o pentru nelegalitate, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 și 304 pct. 9 C. proc.

civ. În esență s-a invocat reținerea eronată a calității procesuale active a reclamantului pârât și aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind excluderea din societate, pentru motive de fraudare, ca urmare a unor concluzii eronate stabilite de expertiza tehnică efectuată în cauză. S-a invocat și inadmisibilitatea acțiunii nefiind realizată procedura prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. Cu privire la recursul reclamantului pârât, Înalta Curte, din oficiu a pus în discuție nulitatea acestuia în raport de prevederile art. 302 C. proc. civ. Potrivit acestui text „recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității”. Este de reținut în cauză că, recurentul P.D.

ca reprezentant al SC F.L. SRL Matei, a depus recursul direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, neconformându-se dispozițiilor legale menționate de a depune recursul la instanța care a pronunțat decizia respectiv la Curtea de Apel Cluj. Consecința încălcării normelor imperative prevăzute de art. 302 C. proc. civ., este aceea de a se admite excepția invocată din oficiu și de a se constata nul recursul reclamantului pârât. În ceea ce privește recursul pârâtului reclamant P.C.F. prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, urmează a se reține că este nefondat. Critica privind lipsa calității procesuale active a reclamantului a fost invocată și în apel, instanța înlăturând-o corect, pe motivul că acesta a acționat în calitatea sa de asociat al societății SC F.L.

SRL. Așa cum rezultă din lucrările cauzei, pe tot parcursul judecății la fond și în apel, a fost citată și societatea în cauză. Prin art. 10 și 12 din actul constitutiv al societății, s-a stabilit că administrarea și reprezentarea societății a aparținut ambilor asociați, deci și reclamantului pârât. Ori în această calitate s-a introdus cererea de chemare în judecată și în atare situație confirmând soluția respingerii excepției de către instanța de apel, urmează a nu se reține motivul de casare invocat. Instanțele au interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 217 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 în ceea ce privește stabilirea temeiului legal al excluderii pârâtului reclamant din societate și al revocării din funcția de administrator.

Frauda comisă a fost stabilită și cuantificată corect printr-o expertiză tehnică contabilă necontestată. Stabilirea condițiilor și a formei în care urmează să funcționeze societatea s-a făcut prin coroborarea dispozițiilor art. 30 din actul constitutiv cu cele prevăzute de art. 221 și 224 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990. Respingerea inadmisibilității acțiunii pe motivul nerealizării procedurii prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., s-a întemeiat în mod fundamental, pe faptul că cererea de despăgubiri este una accesorie cererii principale, prin care se solicită excluderea din societate, cerere neevaluabilă în bani, pentru care dispozițiile textului invocat, art. 720 1 C. proc. civ., nu prevede necesitatea realizării concilierii directe, anterior introducerii cererii de chemare în judecată.

În consecință, pentru considerentele ce preced Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul pârâtului reclamant P.C.F., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva deciziei nr. 369 din 8 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P.C.F., împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 ianuarie 2006.