ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3717/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3717/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Pe parcursul judecării recursului
reclamanților P.I., domiciliat în Gherla, județul Cluj, P.M., P.P.M., P.A.D. și
P.I.D., toți domiciliați la aceiași adresă la care s-a făcut referire cu
privire la primul reclamant recurent, împotriva sentinței civile nr. 3254/C din
2 iulie 2002 a secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului
Cluj, prin încheierea de la 18 decembrie 2002, secția comercială și de
contencios administrativ a Curții de Apel Cluj a dispus suspendarea judecării
recursului până la soluționarea definitivă a dosarului nr. 128/2003 și până la
finalizarea cercetărilor penale efectuate împotriva lui P.I., măsură luată în
baza art. 244 pct. 1 și 2 C. proc. civ.
Prin sentința atacată cu recurs,
secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Cluj a respins
excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a respins, pe
fond, atât acțiunea principală a reclamanților, prin care au cerut să se
constate caracterul simulat al actului adițional la contractul de societate și
statutul SC N.C. SRL, act autentificat, sub nr. 670 din 20 decembrie 1999, de
notarul public D.G.I. din localitatea Gherla, să se constate nulitatea actului
de cesiune a părților sociale și dobândirea de către pârâtul R.P., domiciliat
în Australia, cu reședința în Gherla, județul Cluj, a calității de asociat și
administrator al SC N.C. SRL, actul fiind fictiv, să se dispună rectificarea
tuturor mențiunilor din actele constitutive ale SC N.C. SRL și a mențiunilor
din Registrul Comerțului, efectuate pe baza actului adițional, în scopul
restabilirii situației anterioare acestuia în privința asociaților, părților
sociale și a administratorului societății și obligarea pârâtului la plata
cheltuielilor de judecată, cât și acțiunea reconvențională a pârâtului, prin
care cerea să se dispună excluderea din societate a reclamanților P.I. și P.I.D.,
pentru înstrăinarea, fără consimțământul pârâtului-reclamant, care este acționar
majoritar și deține 51% din părțile sociale, a 12% din acțiunile societății, în
favoarea unor terți, diminuând nelegal patrimoniul acesteia și prejudiciind-o prin
vinderea acestora sub valoarea minimală, prin închirierea unor active ale
societății, pentru o chirie modică, către unele firme aflate la dispoziția lui P.I.,
prin efectuarea unor abuzuri în transportul de material lemnos și prin
întocmirea unor ștate de plată fictive.
Cererea de repunere pe rol a
judecării recursului, formulată de reclamanți, la 20 martie 2003, a fost respinsă
prin încheierea din 14 mai 2003, care face obiectul prezentului recurs, cu
motivarea că nu a intervenit nimic nou de la data când judecata a fost
suspendată, că urmărirea penală este încă în desfășurare, activitatea
infracțională, ce constituie obiectul ei, având strânsă legătură cu motivele
pentru care se solicită excluderea reclamanților din societate și că, în
dosarul nr. 128/2003 al Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ, nu s-a pronunțat încă o hotărâre irevocabilă.
Împotriva acestei încheieri,
reclamanții au declarat recurs, motivat pe o greșită aplicare a legii, constând
în aceea că reclamația penală, formulată împotriva lor, nu este întemeiată și
că ea privește numai pe una din părți, nefiind justificată măsura cu privire la
ceilalți.
Recursul este întemeiat, având în
vedere greșita aplicare a legii de către instanța a cărei hotărâre se atacă,
motiv care justifică soluția casării acesteia, conform art. 304 pct. 9 raportat
la art. 312 pct. 3 C. proc. pen.
Normele dreptului comercial au un
caracter special în raport cu normele dreptului civil din care s-a desprins,
rezultat din inadaptabilitatea funcțională a acestuia din urmă la ritmul
accelerat de dezvoltare a comerțului, ceea ce a făcut ca această ramură de
drept să cunoască reguli proprii, determinate de celeritate și de încredere în
efectuarea operațiilor comerciale.
Acestor principii li se subordonează
și interpretarea normelor dreptului civil, atunci când ele sunt aplicabile în
materie comercială.
În speță, măsura suspendării
cursului judecării litigiului este justificată pe două considerente.
Prima, constând în existența unui
alt litigiu (dos. 128/2003 al secției comerciale și de contencios administrativ
a Tribunalului Cluj) care privește nulitatea contractului de cesiune a unor
părți sociale de către P.I., către P.M., nu justifică suspendarea judecării
prezentului litigiu, în speță, fiind pronunțată sentința civilă nr. 1392/C din
8 aprilie 2003, sentință executorie, recursul, care este declarat în speță, nefiind
suspensiv de executare, potrivit art. 300 C. proc. civ.
Cea de a doua, care se referă la
declanșarea urmăririi penale împotriva reclamanților, nu justifică nici ea
măsura suspendării judecării cauzei.
Din adresa nr. 144484 din 21 noiembrie
2002, rezultă faptul că R.P. a sesizat organele de urmărire penală încă de la 7
martie 2002, susținând că reclamanții au comis infracțiuni de evaziune fiscală,
de dobândire de acțiuni la prețuri subevaluate și de folosire a creditului
societății în interes personal.
Toate aceste fapte nu au legătură cu
acțiunea reclamanților, care privesc fapte comise de pârâtul R.P.
Soluționarea urmăririi penale, care
durează de o perioadă îndelungată de timp, afectând celeritatea procesului
comercial, poate influența doar cererea reconvențională din dosar, care poate
fi dispusă fără a afecta soluționarea acțiunii principale.
În consecință, suspendarea judecării
cauzei nu este justificată, măsura urmând a fi infirmată prin casarea
încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol și prin
trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanții P.I., P.M., P.P.M., P.A.D. și P.I.D. împotriva încheierii din 14
mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,
pe care o casează și trimite cauza, la aceiași instanță, pentru continuarea
judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 30 septembrie 2003.