ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3903/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC E.C.A. SRL Constanța a chemat în judecată pe pârâtul F.I., solicitând excluderea acestuia din societatea comercială, întrucât nu a adus aportul la capitalul social la care s-a obligat și a fraudat societatea, întrebuințând bunurile în interes personal și folosind semnătura socială fără consimțământul celorlalți asociați. Prin cererea reconvențională, pârâtul solicită excluderea celor doi asociați ai societății, întemeindu-și acțiunea pe pierderile aduse de aceștia. Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 990/Com din 20 aprilie 2001, a respins acțiunea și cererea reconvențională.

Instanța de fond a reținut, în esență, că nu se poate imputa pârâtului activități de administrare comise în frauda societății cât timp el nu avea calitatea de administrator, iar dispozițiile art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990 atrag răspunderea unei persoane calificate, îndatoririle de evidență contabilă revenind fiecărui asociat, după cum susținerile nedovedite nu pot conduce la temeinicia cererii reconvenționale. Curtea de Apel Constanța, soluționând apelurile declarate de reclamantele SC E.C.A. SRL și M.E. și pârâtul F.I., prin decizia civilă 984/Com din 20 noiembrie 2001, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința atacată, excluzând pe pârât din societate, a respins celelalte apeluri și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a considerat că necesitatea protejării societății și intereselor asociaților impune excluderea asociatului care nu a plătit părțile sociale, situație echivalentă cu refuzul de a vărsa aportul social, dar și imposibilitatea asociatului de a pretinde despăgubiri ce se cuveneau societății comerciale. În privința cererii reconvenționale, instanța a reținut că aceasta se limitează la afirmații care nu pot fi încadrate în una din situațiile prevăzute de art. 217 din Legea nr. 31/1990. Împotriva deciziei astfel pronunțate, părțile au declarat recurs. Pârâtul și-a întemeiat critica asupra hotărârii judecătorești atacate, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că, în mod greșit, s-a considerat că nu a adus aportul social, cooptarea sa nefăcându-se prin majorare de capital social, ci prin cesiunea unor părți sociale, iar activitatea societății a fost greșit gestionată, încălcându-se dispozițiile legii contabilității.

Reclamantele au susținut că, prin concluziile raportului de expertiză, s-a dovedit activitatea culpabilă a asociatului pârât ce a prejudiciat societatea cu 20.000.000 lei. Totodată, recurenții menționează că apelul pârâtului a fost depus peste termenul limită stabilit de lege. Recursul reclamantelor este netimbrat. Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor de timbru care se plătesc anticipat, sub sancțiunea anulării acestora. Citate cu mențiunea achitării taxei judiciare în sumă de 852.500 lei și a timbrului judiciar în sumă de 31.500 lei, reclamantele nu au îndeplinit obligația cerută de lege.

Întrucât chestiunea taxei de timbru este prealabilă, analiza hotărârii judecătorești atacate, în raport cu motivele invocate sau pentru motive de ordine publică, nu mai este posibilă, așa încât Curtea, în temeiul textelor de lege citate, va anula, ca netimbrat, recursul reclamantelor. Recursul pârâtului este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune. Cesiunea acțiunilor reprezintă o modalitate de transmitere a obligațiilor care respectă regulile stabilite de art. 1392 și urm. C. civ. Fără importanță de titlul sub care s-au transmis acțiunile (oneros sau gratuit) cesiunea a îndeplinit formalitățile de acceptare de către societate – prin actul adițional din 18 noiembrie 1998 – dar și de publicitate – prin rezoluția nr. 50234 din 3 februarie 1999 a O.R.C.

Constanța – pentru care, astfel, operațiunea a îndeplinit condiția de opozabilitate. Cesionarul devine acționar al societății pentru valoarea nominală a acțiunilor, natura acestora rămânând neschimbată, indiferent de prețul plătit. În stadiul înființării societății comerciale, aportul asociaților formează capitalul social, iar valoarea patrimonială cu care orice asociat convine să contribuie la alcătuirea sau majorarea acestuia, implică o obligație personală care, însă, poate fi transmisă sau transformată, potrivit regulilor în materie reglementate de dreptul comun. Considerentele neachitării de către cesionar a părților sociale, echivalente nevărsării capitalului social, sunt greșite dacă se au în vedere cesiunea aportului asociatului M.Gh.

către pârât. Nici caracterul intutitu personae al contractului de societate cu răspundere limitată nu poate reprezenta o motivație pertinentă, cât timp actul adițional din 18 noiembrie 1998, dar și particularitățile împrumutate de la societățile pe acțiuni, exclud neîndeplinirea elementului de ordin personal. Prin cesiune nu s-a produs o modificare a valorii capitalului social, iar titlul sub care aceasta s-a încheiat nu interesează pe terți; efectele gratuității, poartă asupra raportului dintre părți, cesionarii ulteriori succesivi sau creditorilor cedentului, iar acestea au în vedere, în primul rând, obligația de garanție. Cu privire la activitatea desfășurată de ceilalți asociați în funcțiile lor de administratori, caracterizată de pârât drept frauduloasă, instanța de apel a ajuns la o concluzie judicioasă.

Lipsa dovezilor, care să răstoarne prezumția bunei credințe sau care să probeze exercitarea abuzivă a drepturilor, înlătură fundamentul cererii de chemare în judecată. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 984 din 20 decembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul reclamantelor pârâte M.E. și SC E.C.A. SRL și menține restul dispozițiilor deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâtul reclamant F.I. împotriva deciziei nr. 984 din 20 decembrie 2001 a Curții de apel Constanța, secția comercială. Modifică decizia atacată, în sensul că respinge apelul reclamantei pârâte M.E. și menține celelalte dispoziții ale deciziei. Anulează recursul declarat de SC E.C.A. SRL Constanța, prin reclamanta-pârâtă M.E., împotriva aceleiași decizii, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2003.