ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3903/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC E.C.A. SRL Constanța a

chemat în judecată pe pârâtul F.I., solicitând excluderea acestuia din

societatea comercială, întrucât nu a adus aportul la capitalul social la care

s-a obligat și a fraudat societatea, întrebuințând bunurile în interes personal

și folosind semnătura socială fără consimțământul celorlalți asociați.

Prin cererea reconvențională,

pârâtul solicită excluderea celor doi asociați ai societății, întemeindu-și

acțiunea pe pierderile aduse de aceștia.

Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 990/Com din

20 aprilie 2001, a respins acțiunea și cererea reconvențională.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că nu se poate imputa pârâtului activități de administrare comise în

frauda societății cât timp el nu avea calitatea de administrator, iar

dispozițiile art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990 atrag răspunderea unei

persoane calificate, îndatoririle de evidență contabilă revenind fiecărui

asociat, după cum susținerile nedovedite nu pot conduce la temeinicia cererii

reconvenționale.

Curtea de Apel Constanța,

soluționând apelurile declarate de reclamantele SC E.C.A. SRL și M.E. și

pârâtul F.I., prin decizia civilă 984/Com din 20 noiembrie 2001, a admis apelul

reclamantei, a schimbat în parte sentința atacată, excluzând pe pârât din

societate, a respins celelalte apeluri și a menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

Instanța de apel a considerat că

necesitatea protejării societății și intereselor asociaților impune excluderea

asociatului care nu a plătit părțile sociale, situație echivalentă cu refuzul

de a vărsa aportul social, dar și imposibilitatea asociatului de a pretinde

despăgubiri ce se cuveneau societății comerciale.

În privința cererii reconvenționale,

instanța a reținut că aceasta se limitează la afirmații care nu pot fi

încadrate în una din situațiile prevăzute de art. 217 din Legea nr. 31/1990.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, părțile au declarat recurs.

Pârâtul și-a întemeiat critica

asupra hotărârii judecătorești atacate, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., susținând că, în mod greșit, s-a considerat că nu a adus aportul

social, cooptarea sa nefăcându-se prin majorare de capital social, ci prin

cesiunea unor părți sociale, iar activitatea societății a fost greșit

gestionată, încălcându-se dispozițiile legii contabilității.

Reclamantele au susținut că, prin

concluziile raportului de expertiză, s-a dovedit activitatea culpabilă a

asociatului pârât ce a prejudiciat societatea cu 20.000.000 lei. Totodată,

recurenții menționează că apelul pârâtului a fost depus peste termenul limită

stabilit de lege.

Recursul reclamantelor este

netimbrat.

Potrivit dispozițiilor art. 20 din

Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, cererile adresate

instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor de timbru care se plătesc anticipat,

sub sancțiunea anulării acestora.

Citate cu mențiunea achitării taxei

judiciare în sumă de 852.500 lei și a timbrului judiciar în sumă de 31.500 lei,

reclamantele nu au îndeplinit obligația cerută de lege.

Întrucât chestiunea taxei de timbru

este prealabilă, analiza hotărârii judecătorești atacate, în raport cu motivele

invocate sau pentru motive de ordine publică, nu mai este posibilă, așa încât

Curtea, în temeiul textelor de lege citate, va anula, ca netimbrat, recursul

reclamantelor.

Recursul pârâtului este fondat și va

fi admis pentru considerentele ce se vor expune.

Cesiunea acțiunilor reprezintă o

modalitate de transmitere a obligațiilor care respectă regulile stabilite de art.

1392 și urm. C. civ.

Fără importanță de titlul sub care

s-au transmis acțiunile (oneros sau gratuit) cesiunea a îndeplinit

formalitățile de acceptare de către societate – prin actul adițional din 18

noiembrie 1998 – dar și de publicitate – prin rezoluția nr. 50234 din 3

februarie 1999 a O.R.C. Constanța – pentru care, astfel, operațiunea a

îndeplinit condiția de opozabilitate.

Cesionarul devine acționar al

societății pentru valoarea nominală a acțiunilor, natura acestora rămânând

neschimbată, indiferent de prețul plătit.

În stadiul înființării societății

comerciale, aportul asociaților formează capitalul social, iar valoarea

patrimonială cu care orice asociat convine să contribuie la alcătuirea sau

majorarea acestuia, implică o obligație personală care, însă, poate fi

transmisă sau transformată, potrivit regulilor în materie reglementate de

dreptul comun.

Considerentele neachitării de către

cesionar a părților sociale, echivalente nevărsării capitalului social, sunt

greșite dacă se au în vedere cesiunea aportului asociatului M.Gh. către pârât.

Nici caracterul

intutitu personae

al contractului de societate cu răspundere limitată nu poate reprezenta o

motivație pertinentă, cât timp actul adițional din 18 noiembrie 1998, dar și

particularitățile împrumutate de la societățile pe acțiuni, exclud

neîndeplinirea elementului de ordin personal.

Prin cesiune nu s-a produs o

modificare a valorii capitalului social, iar titlul sub care aceasta s-a

încheiat nu interesează pe terți; efectele gratuității, poartă asupra

raportului dintre părți, cesionarii ulteriori succesivi sau creditorilor

cedentului, iar acestea au în vedere, în primul rând, obligația de garanție.

Cu privire la activitatea

desfășurată de ceilalți asociați în funcțiile lor de administratori,

caracterizată de pârât drept frauduloasă, instanța de apel a ajuns la o concluzie

judicioasă. Lipsa dovezilor, care să răstoarne prezumția bunei credințe sau

care să probeze exercitarea abuzivă a drepturilor, înlătură fundamentul cererii

de chemare în judecată.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei civile

nr. 984 din 20 decembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, pe care

o modifică, în sensul că respinge apelul reclamantelor pârâte M.E. și SC E.C.A.

SRL și menține restul dispozițiilor deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâtul

reclamant F.I. împotriva deciziei nr. 984 din 20 decembrie 2001 a Curții de

apel Constanța, secția comercială.

Modifică decizia atacată, în sensul

că respinge apelul reclamantei pârâte M.E. și menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Anulează recursul declarat de SC E.C.A.

SRL Constanța, prin reclamanta-pârâtă M.E., împotriva aceleiași decizii, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 14 octombrie 2003.