ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.06.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3138/2010

HOTĂRÂRE
15.06.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3138/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 514 din 28 octombrie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Cluj, respingând acțiunea

reclamantei SC S.C. SRL Cluj față de această pârâtă și

a respins, de asemenea, acțiunea formulată de aceeași

reclamantă, în contradictoriu cu A.N.A.F. și A.F.P. Cluj Napoca.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut, sub aspectul situației de fapt, că, în

urma controlului efectuat la SC S.C. SRL Cluj s-a constatat că societatea

nu a colectat corespunzător T.V.A. aferent achiziționării

autoturismelor, datorând în acest sens suma de 2.103.056 lei și

majorări de 196.371 lei, motiv pentru care a fost emisă decizia nr. 567/2008,

iar în urma contestării acesteia a fost emisă decizia nr. 312 din 26

septembrie 2008, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză și

prin care s-a apreciat corecta aplicare a dispozițiilor Legii nr. 571/2003,

cu ocazia soluționării contestației administrative.

Pe cale de consecință,

având în vedere dispozițiile art. 152

2

precum și pe cele

ale art. 126, 141 și 145, din acest act normativ, instanța a

reținut că, pentru aplicarea regimului special de taxe este

necesară întrunirea anumitor condiții, respectiv livrarea să se

facă în cadrul comunității, achiziția să fie

făcută de la un furnizor expres prevăzut de lege

menționată în sensul unei persoane neimpozabile sau impozabilă în

măsura în care livrarea efectuată este scutită, condiții

care, așa cum rezultă din actele dosarului, nu au fost îndeplinite,

astfel că, nefiind vorba de o operațiune scutită, nu îi este

aplicabil regimul special de taxe, în speță nefiind incidente

prevederile art. 152

2

alin. (7) privind posibilitatea de a opta

asupra regimurilor de taxare.

În raport de aceste considerente s-a

apreciat că reținerile organelor fiscale nu pot fi considerate

greșite.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC S.C. SRL Cluj, criticând-o ca nelegală

și netemeinică.

În motivarea recursului formulat,

recurenta - reclamantă a susținut, în esență, că în

mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată

acțiunea formulată având ca obiect contestarea deciziei de impunere nr.

567 din 2 iulie 2008 prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații

suplimentare de plată reprezentând T.V.A. în sumă de 2.103.056 lei

și penalități de întârziere în cuantum de 196.371 lei, precum

și decizia nr. 312 din 26 septembrie 2008 prin care i-a fost respinsă

contestația formulată, de către D.G.F.P. Cluj.

Consideră recurenta că

instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile art. 152

2

second-hand achiziționate din interiorul Comunității Europene.

Astfel, recurenta - reclamantă

apreciază că operațiunile de achiziție efectuate îndeplinesc

condiția prevăzută de art. 152

2

alin. (2) lit. b) C.

fisc., fiind vorba de livrări scutite de taxă, în conformitate cu

legea germană privind impozitele, mențiunea fiind făcută pe

toate facturile emise de către furnizori, iar potrivit Directivei

Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoare

adăugată (2006/112/(CE) a cărei transpunere s-a realizat în

codul fiscal, enumera operațiuni a căror scutire de T.V.A. este

obligatorie [(art. 132 și 135 alin. (1)] și operațiunile cu

privire la care este interzisă scutirea de plată a T.V.A. [( art. 135

alin. (2)].

Astfel, susține recurenta

faptul că deși operațiunea efectuată de către aceasta

nu este încadrată în mod expres în niciuna dintre cele două categorii

enunțate anterior nu înseamnă că nu este efectuată în

conformitate cu Tratatul U.E., întrucât aplicarea dispozițiilor Tratatului

de către Statele membre nu poate fi de natură să împieteze

asupra drepturilor contribuabililor, îngrădindu-le în mod nejustificat.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata D.G.F.P. a județului

Cluj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului

formulat și menținerea ca legală și temeinică a

sentinței pronunțate de instanța de fond susținând în

esență că interpretarea dispozițiilor art. 152

2

alin.

(7) din Legea nr. 571/2003 de către recurentă este greșită,

aceasta neavând dreptul să aplice regimul special de taxare.

Analizând sentința atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză

este nefondat.

Instanța de fond a reținut

în mod corect situația de fapt, apreciind pe baza probelor administrate

că actele contestate de reclamantă sunt legale, iar sumele stabilite

prin decizia de impunere respectiv obligații suplimentare de plată

reprezentând T.V.A. cât și penalități de întârziere sunt

datorate de către reclamantă, fiind legal stabilite.

Susținerile recurentei - reclamante

vizează în principal interpretarea dispozițiilor art. 152

2

în mod greșit că pentru bunurile second-hand achiziționate este

aplicabil regimul normal de taxare, respectiv calcularea T.V.A. la prețul

de vânzare și nu regimul special.

Potrivit dispozițiilor art. 152

2

alin. (2) din Legea nr. 571/2003 „Persoana impozabilă revânzătoare va

aplica regimul special pentru livrările de bunuri second-hand, opere de

artă, obiecte de colecție și antichități, altele decât

operele de artă livrate de autorii sau succesorii de drept ai acestora,

pentru care există obligația colectării, bunuri pe care le-a achiziționat

din interiorul Comunității, de la unul din următorii furnizori:

a) o persoană

neimpozabilă;

b) o persoană impozabilă, în

măsura în care livrarea efectuată de respectiva persoană

impozabilă este scutită de taxă conform art. 141 alin. (2) lit.

g);

c) o întreprindere mică, în

măsura în care achiziția respectivă se referă la bunuri de

capital;

d) o persoană impozabilă

revânzătoare, în măsura în care livrarea de către aceasta a fost

supusă taxei în regim special”.

Recurenta - reclamantă

susține în mod eronat că regimul special prevăzut de

dispozițiile legale mai sus menționate îi era aplicabile întrucât din

probatoriul administrat în cauză nu rezultă că furnizorii de la

care a achiziționat bunurile second-hand se încadrează în prevederile

art. 152

2

alin. (2) din Legea nr. 571/2003 [(respectiv art. 152

2

alin. (2) lit. b) din interpretarea dispozițiilor legale invocate,

rezultând că regimul special se poate aplica doar în situația în care

respectivele bunuri ar fi fost achiziționate de la o persoană impozabilă

și în măsura în care livrarea de automobile efectuată de

respectiva persoană impozabilă ar fi fost, „scutită de

taxă, conform dispozițiilor art. 141 alin. (2) lit. g)]”.

În ceea ce privește

susținerile recurentei referitoare la aplicarea dispozițiilor

Directivei 2006/112/CE și posibilitatea statelor membre de a scuti de

taxă și alte operațiuni, în afară de cele exceptate

potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (2), Înalta Curte constată

că sunt nefondate și vor fi respinse întrucât, cazurile precum

și condițiile în care persoana impozabilă poate opta pentru

aplicarea regimului special sunt reglementate de dispozițiile art. 152

2

din Legea nr. 571/2003 – C. fisc., recurenta - reclamantă nu a dovedit însă

îndeplinirea condițiilor legale pentru aplicarea regimului special de

taxare.

Având în vedere toate aceste

considerente, Înalta Curte constată că hotărârea

pronunțată de instanța de fond este legală și

temeinică, neexistând motive pentru modificarea sau casarea acesteia

și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge recursul formulat, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de SC S.C.

SRL Cluj împotriva sentinței civile nr. 514 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-02-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 777/2013
) a Județului Cluj a arătat că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică pe baza probatoriului existent la dosar și a prevederilor legale în vigoare în privința TVA. Examinând cauza din perspectiva normelor legale incident
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84773)
privire la calitatea persoanei vânzătoare, la obiectul vânzării (nave, aeronave, etc), de exceptare de la regimul special, toate societățile fiind dealeri auto de autovehicule second-hand și, totodată acestea nu au beneficiat de rambursare
ÎCCJ 2012-03-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1515/2012
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la data de 14 decembrie 2010 pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta SC S.C. SRL
ÎCCJ 2013-11-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7278/2013
prin poștă și se are în vedere data depunerii corespondenței la oficiul poștal, respectiv 26 septembrie 2011, în raport cu data expedierii, termenul de 6 luni nu s-a împlinit. 1.7. Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios ad
ÎCCJ 2014-11-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4372/2014
și în legătură cu care s-a dispus suspendarea soluționării contestației pe cale administrativă (pct. 4 din Decizia nr. X1 din 3 august 2009). Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Sentința civilă nr. 165 din
Sursă