ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3138/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3138/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința
civilă nr. 514 din 28 octombrie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Cluj, respingând acțiunea
reclamantei SC S.C. SRL Cluj față de această pârâtă și
a respins, de asemenea, acțiunea formulată de aceeași
reclamantă, în contradictoriu cu A.N.A.F. și A.F.P. Cluj Napoca.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut, sub aspectul situației de fapt, că, în
urma controlului efectuat la SC S.C. SRL Cluj s-a constatat că societatea
nu a colectat corespunzător T.V.A. aferent achiziționării
autoturismelor, datorând în acest sens suma de 2.103.056 lei și
majorări de 196.371 lei, motiv pentru care a fost emisă decizia nr. 567/2008,
iar în urma contestării acesteia a fost emisă decizia nr. 312 din 26
septembrie 2008, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză și
prin care s-a apreciat corecta aplicare a dispozițiilor Legii nr. 571/2003,
cu ocazia soluționării contestației administrative.
Pe cale de consecință,
având în vedere dispozițiile art. 152
2
precum și pe cele
ale art. 126, 141 și 145, din acest act normativ, instanța a
reținut că, pentru aplicarea regimului special de taxe este
necesară întrunirea anumitor condiții, respectiv livrarea să se
facă în cadrul comunității, achiziția să fie
făcută de la un furnizor expres prevăzut de lege
menționată în sensul unei persoane neimpozabile sau impozabilă în
măsura în care livrarea efectuată este scutită, condiții
care, așa cum rezultă din actele dosarului, nu au fost îndeplinite,
astfel că, nefiind vorba de o operațiune scutită, nu îi este
aplicabil regimul special de taxe, în speță nefiind incidente
prevederile art. 152
2
alin. (7) privind posibilitatea de a opta
asupra regimurilor de taxare.
În raport de aceste considerente s-a
apreciat că reținerile organelor fiscale nu pot fi considerate
greșite.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamanta SC S.C. SRL Cluj, criticând-o ca nelegală
și netemeinică.
În motivarea recursului formulat,
recurenta - reclamantă a susținut, în esență, că în
mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată
acțiunea formulată având ca obiect contestarea deciziei de impunere nr.
567 din 2 iulie 2008 prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații
suplimentare de plată reprezentând T.V.A. în sumă de 2.103.056 lei
și penalități de întârziere în cuantum de 196.371 lei, precum
și decizia nr. 312 din 26 septembrie 2008 prin care i-a fost respinsă
contestația formulată, de către D.G.F.P. Cluj.
Consideră recurenta că
instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile art. 152
2
C. fisc., privind modalitățile de calcul al T.V.A. pentru bunurile
second-hand achiziționate din interiorul Comunității Europene.
Astfel, recurenta - reclamantă
apreciază că operațiunile de achiziție efectuate îndeplinesc
condiția prevăzută de art. 152
2
alin. (2) lit. b) C.
fisc., fiind vorba de livrări scutite de taxă, în conformitate cu
legea germană privind impozitele, mențiunea fiind făcută pe
toate facturile emise de către furnizori, iar potrivit Directivei
Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoare
adăugată (2006/112/(CE) a cărei transpunere s-a realizat în
codul fiscal, enumera operațiuni a căror scutire de T.V.A. este
obligatorie [(art. 132 și 135 alin. (1)] și operațiunile cu
privire la care este interzisă scutirea de plată a T.V.A. [( art. 135
alin. (2)].
Astfel, susține recurenta
faptul că deși operațiunea efectuată de către aceasta
nu este încadrată în mod expres în niciuna dintre cele două categorii
enunțate anterior nu înseamnă că nu este efectuată în
conformitate cu Tratatul U.E., întrucât aplicarea dispozițiilor Tratatului
de către Statele membre nu poate fi de natură să împieteze
asupra drepturilor contribuabililor, îngrădindu-le în mod nejustificat.
În drept au fost invocate
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata D.G.F.P. a județului
Cluj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului
formulat și menținerea ca legală și temeinică a
sentinței pronunțate de instanța de fond susținând în
esență că interpretarea dispozițiilor art. 152
2
alin.
(7) din Legea nr. 571/2003 de către recurentă este greșită,
aceasta neavând dreptul să aplice regimul special de taxare.
Analizând sentința atacată
în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în
cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304
1
C.
proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză
este nefondat.
Instanța de fond a reținut
în mod corect situația de fapt, apreciind pe baza probelor administrate
că actele contestate de reclamantă sunt legale, iar sumele stabilite
prin decizia de impunere respectiv obligații suplimentare de plată
reprezentând T.V.A. cât și penalități de întârziere sunt
datorate de către reclamantă, fiind legal stabilite.
Susținerile recurentei - reclamante
vizează în principal interpretarea dispozițiilor art. 152
2
C. fisc., aceasta apreciind că prin sentința criticată, s-a reținut
în mod greșit că pentru bunurile second-hand achiziționate este
aplicabil regimul normal de taxare, respectiv calcularea T.V.A. la prețul
de vânzare și nu regimul special.
Potrivit dispozițiilor art. 152
2
alin. (2) din Legea nr. 571/2003 „Persoana impozabilă revânzătoare va
aplica regimul special pentru livrările de bunuri second-hand, opere de
artă, obiecte de colecție și antichități, altele decât
operele de artă livrate de autorii sau succesorii de drept ai acestora,
pentru care există obligația colectării, bunuri pe care le-a achiziționat
din interiorul Comunității, de la unul din următorii furnizori:
a) o persoană
neimpozabilă;
b) o persoană impozabilă, în
măsura în care livrarea efectuată de respectiva persoană
impozabilă este scutită de taxă conform art. 141 alin. (2) lit.
g);
c) o întreprindere mică, în
măsura în care achiziția respectivă se referă la bunuri de
capital;
d) o persoană impozabilă
revânzătoare, în măsura în care livrarea de către aceasta a fost
supusă taxei în regim special”.
Recurenta - reclamantă
susține în mod eronat că regimul special prevăzut de
dispozițiile legale mai sus menționate îi era aplicabile întrucât din
probatoriul administrat în cauză nu rezultă că furnizorii de la
care a achiziționat bunurile second-hand se încadrează în prevederile
art. 152
2
alin. (2) din Legea nr. 571/2003 [(respectiv art. 152
2
alin. (2) lit. b) din interpretarea dispozițiilor legale invocate,
rezultând că regimul special se poate aplica doar în situația în care
respectivele bunuri ar fi fost achiziționate de la o persoană impozabilă
și în măsura în care livrarea de automobile efectuată de
respectiva persoană impozabilă ar fi fost, „scutită de
taxă, conform dispozițiilor art. 141 alin. (2) lit. g)]”.
În ceea ce privește
susținerile recurentei referitoare la aplicarea dispozițiilor
Directivei 2006/112/CE și posibilitatea statelor membre de a scuti de
taxă și alte operațiuni, în afară de cele exceptate
potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (2), Înalta Curte constată
că sunt nefondate și vor fi respinse întrucât, cazurile precum
și condițiile în care persoana impozabilă poate opta pentru
aplicarea regimului special sunt reglementate de dispozițiile art. 152
2
din Legea nr. 571/2003 – C. fisc., recurenta - reclamantă nu a dovedit însă
îndeplinirea condițiilor legale pentru aplicarea regimului special de
taxare.
Având în vedere toate aceste
considerente, Înalta Curte constată că hotărârea
pronunțată de instanța de fond este legală și
temeinică, neexistând motive pentru modificarea sau casarea acesteia
și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va
respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC S.C.
SRL Cluj împotriva sentinței civile nr. 514 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.