ÎCCJ, decizie (scj.ro #84773)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84773) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Achiziție intracomunitară de bunuri second-hand. TVA. Corecta

stabilire a regimului de taxare

.

Legea nr. 571/2003

Aplicarea

dispozițiilor art. 126 alin. (8) din Codul fiscal – în sensul considerării ca

neimpozabile a unei achiziții intracomunitare de bunuri second-hand – este

limitată la cazurile  în care vânzătorul are calitatea de persoană

impozabilă revânzătoare sau calitatea de organizator  de vânzări

prin  licitație publică, iar bunurile au fost taxate  în  statul

membru furnizor în ambele  cazuri, conform  regimului special.

Astfel

fiind, în situația în care achiziția de bunuri second-hand din interiorul

Uniunii Europene s-a făcut cu aplicarea regimului normal de taxare, vânzarea

ulterioară a respectivelor bunuri pe teritoriul României nu poate beneficia de

regimul special de taxare pentru bunurile second-hand, prevăzut de dispozițiile

art. 152

2

din Codul fiscal, TVA aferentă acestora urmând a fi

colectată la prețul de vânzare al acestor bunuri și nu doar la marja de profit.

Decizia

nr. 777 di 14 februarie 2013

Prin sentința nr.663 din 11 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj – Secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC TT SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală

a Finanțelor Publice Cluj, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență,

următoarele:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta a solicitat anularea deciziei

nr.25045/30.09.2010, anularea raportului de inspecție fiscală

nr.21957/16.06.2010 întocmit la data de 15.06.2010 de inspectori din cadrul

Direcției Generale a Finanțelor Publica Cluj, anularea Deciziei de Impunere

nr.827/16.06.2010 și,  pe cale de consecință, să se constatate că reclamanta

nu datorează bugetului de stat suma de 588.723 lei și accesoriile acesteia,

sumă stabilită prin actul de control atacat.

Prin Decizia de impunere nr.827/16.06.2010 emisă în baza raportului de

inspecție fiscală nr.21957 din 16.06.2010, reclamantei i-au fost

stabilite  obligații suplimentare de plata: TVA 355.649 lei; majorări de

întârziere aferente TVA 233.074 lei, în  total 588.723 lei.

Din conținutul Raportului de inspecție fiscală parțială nr.21957/ 16.06.2010,

pe baza căruia s-a emis Decizia de impunere nr. 827/16.06.2010 privind

obligațiile fiscale suplimentare stabilite in sarcina reclamantei rezulta

următoarele:

În perioada 11.05.2010 - 21.05.2010 și 01.06.2010 - 07.06.2010 organele de

inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj au

efectuat un control fiscal parțial având ca obiectiv verificarea modului de

calculare, înregistrare și virare a taxei pe valoare adăugată pe perioada

01.11.2006 - 31.03.2010, la societatea reclamantă.

În perioada ianuarie 2008 - martie 2009 reclamanta a efectuat achiziții de

autoturisme second - hand din interiorul Comunității (Germania si Olanda),

aplicând la achiziție regimul normal de taxare, respectiv "taxare

inversă".

Potrivit datelor transmise de organele fiscale din Germania si Olanda prin

sistemul VIES, livrările intracomunitare de autoturisme second-hand au fost

efectuate în regim normal de TVA, cumpărătorul S.C. TT. SRL comunicând firmelor

furnizoare codul valabil de TVA atribuit de autoritățile fiscale competente din

România.

Ulterior, reclamanta a revândut autovehiculele în țară, către clienți persoane

fizice, aplicând cota de TVA doar asupra marjei de profit, aplicând în acest

mod regimul special de taxare prevăzut de art.152

2

din Codul Fiscal.

Organul de inspecție fiscală a constatat că societatea reclamantă nu

îndeplinește condițiile necesare aplicării regimului special de taxare,

întrucât în facturile de cumpărări primite din Comunitate de către reclamantă

nu există înscrisă mențiunea "TVA inclusă și nedeductibilă" prevăzută

la art.152

2

alin. (12) din Codul Fiscal, societatea nedeținând

pentru niciuna dintre achizițiile intracomunitare efectuate o declarație a

furnizorului sau o altă dovadă din care să rezulte că furnizorii acestor bunuri

nu au beneficiat de scutire de taxă,   ori de rambursare a taxei, caz

în care regimul special nu se aplică.

Prin urmare,  a procedat la recalcularea TVA datorata de reclamantă prin

aplicarea cotei de 19% asupra prețului de vânzare al autovehiculelor, rezultând

o datorie totală în sumă de 360.204 lei.

Debitul suplimentar în suma de 355.068 lei, contestat în cauză, a fost stabilit

prin deducerea din datoria totală de TVA sus indicată, a TVA calculată de

societate asupra marjei de profit. Calculul debitului suplimentar contestat a

fost cuprins în anexa 4 la raportul de inspecție fiscală, iar pentru debitul

suplimentar în suma de 355.649 lei, stabilit prin decizia atacata (din care

contestat 355.068 lei), au fost calculate majorări de întârziere până la data

de 09.06.2010, în sumă de 233.074 lei, cuprinse în anexa nr.5 la raportul de

inspecție fiscală și pe care societatea le contestă în întregime.

Reclamanta a contestat actul administrativ fiscal, iar prin decizia

nr.227/2010  DGFP a județului Cluj a respins această contestație, ca

neîntemeiată.

Instanța a reținut că reclamanta a achiziționat din interiorul Comunității

Europene în perioada supusă verificării, autovehicule second - hand în regim

normal de taxă pe valoarea adăugată, pe care le-a revândut în țară la persoane

fizice, aplicând cota de taxă pe valoarea adăugată doar asupra marjei de

profit, calculată de societate pentru fiecare vânzare în parte.

Organele de inspecție fiscală au constatat că societatea nu îndeplinește

condițiile necesare aplicării regimului special de taxare prevăzute de art.152

2

alin. (2) și alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, motiv

pentru care au stabilit taxa pe valoarea adăugată colectată suplimentar

aferentă revânzărilor de autovehicule second - hand, în baza facturilor fiscale

emise de contestatoare către persoane fizice, în sumă de 355.068 lei și

accesorii aferente în sumă de 233.074 lei, contestate de reclamantă.

Instanța a reținut că potrivit prevederilor legale în vigoare pe perioada

supusa controlului, regimul special de taxare pentru bunuri second - hand se

aplică în cazul în care achiziția s-a efectuat din interiorul Comunității, de

la unul din furnizorii prevăzuți la art.152

2

alin.(2) lit.a-d din

Codul fiscal în măsura în care livrarea

de către aceasta a fost

supusă taxei în regim special.

De asemenea, a mai reținut că persoana impozabilă revânzătoare care aplică

regimul special de taxare, va înscrie pe facturi "TVA inclusă și

nedeductibilă",

conform art. 152

2

, alin. (12) din Codul

fiscal;  societatea nu face dovada faptului că bunurile au fost taxate în

statul membru de unde au fost furnizate, conform regimului special pentru

intermediarii persoane impozabile, pentru ca achizițiile intracomunitare de

autovehicule second-hand să poată fi considerate ca neimpozabile în Romania,

conform art.126 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal; scutirea

practicată de societățile vânzătoare în temeiul prevederilor art.4 alin.(1)

lit.b și a art.6 din Legea fiscală germană din Uniunea Europeană îngrădește

dreptul contestatoarei de a aplica regimul special de taxare pentru bunurile

second-hand.

S-a mai constatat că reclamanta  avea obligația ca la vânzarea

autovehiculelor second-hand pe teritoriul tarii, să aplice regimul normal de

TVA, în sensul de a colecta TVA la prețul de vânzare al autovehiculelor

second-hand, nu doar la marja de profit și că organul fiscal a procedat corect

la recalcularea TVA datorată de reclamantă în sumă de 360.204 lei și la

stabilirea TVA suplimentar în sumă de 355.068 lei.

Referitor

la argumentul societății conform căruia achizițiile intracomunitare de bunuri

second-hand nu sunt considerate operațiuni impozabile în Romania și că în cauză

sunt incidente dispozițiile art. 126 alin.- (8) lit. c), instanța a reținut că

aplicarea acestor dispoziții este limitata la cazurile când vânzătorul are

calitatea de persoana impozabilă

revânzătoare sau calitatea  de

organizator de vânzări prin licitație publică,

iar bunurile au fost

taxate in statul membru furnizor in ambele cazuri, conform regimului special.

În speță, s-a reținut că societățile vânzătoare în cauză au aplicat în statul

membru scutirea de TVA pentru livrări intracomunitare de bunuri și nu regimul

special de taxare menționat mai sus.

Instanța nu a reținut nici apărarea reclamantei, potrivit căreia nu poate să

achite o sumă de bani pe care nu a încasat-o, precum și motivația sa cum că din

informațiile obținute a rezultat că ar fi aplicat corect TVA doar la marja de

profit, întrucât prevederile legale în vigoare menționate sunt de strictă

interpretare și trebuie aplicate în sensul în care au fost enunțate de

legiuitor.

În fine, s-a reținut că probele reclamantei nu sunt  relevante, acestea

reprezentând doar solicitări de informații transmise de către reclamantă prin

e-mail furnizorilor săi de autovehicule second-hand din Uniunea Europeana, fără

ca aceasta să prezinte și răspunsurile transmise de acești furnizori.

Pe de altă parte, eventualele răspunsuri nu pot fi contrare și nici nu pot

modifica informațiile reținute de organele de inspecție fiscală din rapoartele

VIES referitoare la livrările intracomunitare declarate de către toți

contribuabilii din toate statele membre către reclamantă și cele din facturile

fiscale  din care rezultă cu certitudine că furnizorii în cauză au aplicat

prevederile similare din legislația referitoare la scutirea de TVA, cuprinse la

art.143, alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC TT SRL.

Invocând în drept dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă,

recurenta a  solicitat  în principal casarea hotărârii și

trimiterea  cauzei  spre  rejudecare instanței de  fond,

apreciind  că este necesară administrarea de probe noi, iar în subsidiar

modificarea  sentinței  în sensul  admiterii  acțiunii

în  contencios.

S-a imputat primei instanțe că a  interpretat  și  aplicat

greșit  normele  juridice  în materia care guvernează demersul

judiciar  obiect al  dosarului de față, achiesând  la

apărările  intimatei și respingând  susținerile  reclamantei

privind  neincidența  în cauză a  dispozițiilor  art. 152

2

pct.2 lit.b) din Codul fiscal, fără o  motivare convingătoare.

Sub acest  aspect, s-a arătat că în condițiile în care instanța a reținut

că achiziția intracomunitară nu s-a  efectuat  în regim normal de

taxare, ci cu scutire de TVA, iar pe  de  altă parte

concluzionează că  din documentele  cauzei rezultă că

societățile  vânzătoare au  aplicat în statul  membru scutirea

de  TVA și nu  regimul  special de  taxare,

raționamentul  final  care a condus  la respingerea

acțiunii  este greșit, întrucât doar o livrare în regim normal de taxare

îngrădea categoric dreptul reclamantei la aplicarea regimului  special

de  taxare.

Totodată, instanța de fond nu a analizat oportunitatea cererii  în

probațiune pe care reclamanta a formulat-o, anume  încuviințarea

unei adrese  oficiale către  cei mai  importanți furnizori (ca

număr de autovehicule second-hand vândute) pentru ca aceasta să comunice

care a fost regimul de  taxare  în ceea ce  privește  TVA

pentru  autovehiculele  vândute  reclamantei, atât  la

momentul la care  aceștia au   achiziționat bunurile, cât și

la  momentul la are le-au  revândut către  reclamantă,

dacă  au beneficiat de  scutire de  TVA sau de  rambursare

a  TVA.

Recurenta a apreciat că din economia  dispozițiilor  art. 142(1)

lit.a) și e) – g) și art. 143(1) lit.h) – m) din  Codul fiscal rezultă

fără  dubiu că niciuna dintre societățile de la care a cumpărat autovehiculele

second-hand nu este în vreuna dintre situațiile  speciale cu privire

la  calitatea  persoanei vânzătoare, la obiectul vânzării (nave,

aeronave, etc), de exceptare  de la  regimul  special,

toate  societățile  fiind  dealeri auto de  autovehicule

second-hand  și, totodată acestea  nu au beneficiat  de

rambursare  TVA  pentru autovehiculele vândute

recurentei-reclamante, întrucât  pe  facturile  fiscale de

achiziție intracomunitară nu se face  mențiunea „TVA taxare

inversă”.

Răspunzând motivelor de recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice (DGFP) a

Județului Cluj

a arătat că  instanța de fond a pronunțat o sentință

legală și temeinică pe baza probatoriului  existent la dosar  și a

prevederilor  legale  în vigoare în privința TVA.

Recursul este  nefondat

.

Solicitarea recurentei referitoare la o eventuală casare cu  trimitere

spre rejudecare a cauzei, pentru completarea  probatoriului prin

încuviințarea efectuării unei  adrese  oficiale  către

cei   mai importanți furnizori pentru ca aceștia  să dea relații

cu privire la  regimul de taxare  pentru  autovehiculele

pe care  le-au  vândut reclamantei  nu se  justifică câtă

vreme  în  mod argumentat  instanța  fondului a

analizat  atât  susținerile  cât și apărările

făcute  în cauză prin raportare la  documentele  ce au stat la

baza Raportului  de inspecție fiscală, care  la  rândul său a

stat la baza  emiterii  deciziei  de  impunere,  și la

dispozițiile  Codului  fiscal, conchizând  că este  corectă

și legală  decizia nr. 227/30 septembrie  2010 prin care  DGFP

Cluj  a  respins  contestația  reclamantei

pentru  suma totală de  588.142 lei,  reprezentând  TVA și

majorări de  întârziere  aferente, (decizie  comunicată  cu

adresa  nr. 25045/30 septembrie  2010).

Reclamanta SC TT S.R.L. a contestat obligațiile suplimentare stabilite  de

controlul fiscal prin  Decizia de  impunere  nr. 827/16

iunie  2010, emisă în baza  Raportului de inspecție fiscală parțială

nr. 21957/16 iunie  2010, în condițiile în care  în perioada

ianuarie  2008-martie  2009 a efectuat  achiziții de

autoturisme  second-hand din  interiorul  Comunității Europene

(Germania și Olanda) aplicând  regimul  normal de taxare („taxare

inversă”) și ulterior  a  revândut autovehiculele în România,

către  clienți persoane fizice, aplicând regimul special de  taxare

prevăzut de  art. 152

2

din Codul  fiscal, modificată și

completată, respectiv aplicând  cota de  19% TVA doar

asupra  marjei de profit.

În mod just, instanța fondului  a reținut  ca legale

obligațiile  stabilite  prin  decizia de  impunere  și

menținute  de  DGFP Cluj în soluționarea  contestației

administrative, argumentarea  soluției de  respingere a

acțiunii  nefiind  nicidecum  una  neconsistentă, după cum

se poate  lesne  observa din  considerentele

sentinței atacate, expuse rezumativ în  prezenta  decizie.

Regimul  special  de  taxare pentru  bunuri second-hand se

aplică în cazul  în care achiziția s-a efectuat din interiorul Comunității

Europene, de la  unul din  furnizorii prevăzuți la art. 152

2

(2)

lit.a)-d) din  Codul fiscal, respectiv  furnizorul să fie:

„

a) o persoană neimpozabilă;

b) o persoană impozabilă, în

măsura în care livrarea efectuată de respectiva persoană impozabilă este

scutită de taxă, conform art. 141 alin. (2) lit. g);

c) o întreprindere mică, în măsura în care achiziția respectivă se referă la

bunuri de capital;

d) o persoană impozabilă

revânzătoare, în măsura în care livrarea de către aceasta a fost supusă taxei

în regim special

.”

Conform art. 152

2

(12) din Codul  fiscal, o persoană impozabilă

revânzătoare  care aplică regimul  special de taxare  va

înscrie pe facturi „TVA inclusă și nedeductibilă”.

În speță, potrivit documentelor existente în dosarul  contestației

administrative, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada achiziționării

bunurilor  second-hand de la unul din  furnizorii prevăzuți la

art. 152

2

(2) lit.a)-d) din  Legea nr. 571/2003 privind

Codul fiscal, modificată și completată, în vigoare la momentul controlului

fiscal.

În Raportul de  inspecție fiscală parțială din  16 iunie  2010

s-a stabilit că pe  facturile  de  cumpărări primite  de

S.C. TT S.R.L.  de la furnizorii din  Uniunea Europeană nu este

înscrisă mențiunea „TVA inclusă și nedeductibilă”, potrivit  alin.12 al

art. 152

2

din Codul fiscal, legislația  referitoare la

TVA în această privință fiind aceeași pentru toate statele membre ale

Comunității.

Corect  s-a reținut cu ocazia întocmirii  Raportului

fiscal  că societatea reclamantă a aplicat  regimul  normal

de  TVA la achiziții, le-a  reflectat în jurnalele de

cumpărări, în balanțele  de  verificare  și  în

deconturile de  TVA, rezultând  astfel că furnizorul  nu a

aplicat  regimul  special de  taxare  pentru

operațiunile  respective pentru a putea  fi considerate neimpozabile

în România în  sensul art. 126(8) din Codul fiscal.

Adițional, s-a  reținut, conform datelor transmise prin sistemul VIES

referitor la livrările intracomunitare declarate de către toți contribuabilii

din  toate  statele membre  către  petenta, că

scutirea  practicată de societățile vânzătoare din Uniunea Europeană

îngrădește  dreptul  reclamantei   de a  aplica

regimul special de  taxare pentru  bunurile second-hand.

Aplicarea dispozițiilor art. 126(8) din codul fiscal este  limitată

la cazurile  în care vânzătorul are calitatea de persoană impozabilă

revânzătoare sau calitatea de organizator  de vânzări prin  licitație

publică, iar bunurile au fost taxate  în  statul membru furnizor în

ambele  cazuri, conform  regimului special.

În speță, societățile  vânzătoare au aplicat  în statul  membru

scutirea de TVA pentru livrările intracomunitare și nu regimul special de

taxare.

Concluzia care se desprinde  în raport de  probatoriul

existent  și de  normele  legale invocate este aceea că

recurenta-reclamantă avea obligația ca, la vânzarea  autovehiculelor

second-hand pe teritoriul României, să  aplice  regimul  normal

de  TVA în sensul  de a  colecta TVA la  prețul de vânzare

al acestor bunuri și nu  doar la  marja de profit.

În acest context, organul fiscal a procedat corect  stabilind  în

sarcina reclamantei obligații suplimentare în sumă totală de  588.142 lei,

reprezentând  TVA și majorări de întârziere  aferente, astfel

că  sentința  recurată a fost  menținută fiind  legală

și  temeinică.