ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 511/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La 27 aprilie 2006,

reclamantul S.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC M. SA Suceava

constatarea nulității absolute a art. 2 și 4 din Hotărârea nr. 2 a A.G.E.A. a

SC M. SA Suceava din 26 aprilie 2005, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin hotărârea menționată s-a aprobat vânzarea

activelor neperformante, neproductive sau conexe procesului de producție al

societății, împuternicind Consiliul de Administrație prin președintele său să

efectueze toate actele și acțiunile necesare îndeplinirii acesteia. Hotărârea a

fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 146, 150 alin. (1) din Legea nr.

31/1990, măsura putând fi luată numai în A.G.E.A. Mai mult, a arătat că

înstrăinarea se face de administrator și nu de președintele consiliului de

administrație, iar încălcarea normelor imperative suscitate se sancționează cu

nulitatea.

Ulterior, reclamantul a

făcut referire și la faptul că nu s-au respectat nici dispozițiile art. 112 din

Legea nr. 31/1990.

Prin sentința nr. 168 din 21

iulie 2006, Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și

fiscală, a respins, ca nefondate, excepția invocată de pârâtă și acțiunea

formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut că excepția privind tardivitatea introducerii

cererii nu poate fi reținută întrucât s-au invocat motive de nulitate absolută

și, în acest caz, dreptul la acțiune este imprescriptibil potrivit art. 132 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut în esență că au fost respectate dispozițiile art. 112 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990, adunarea deliberând asupra ordinii de zi a celei dintâi

adunări convocate pentru 25 aprilie 2005.

A mai reținut că prin art. 2

și 4 din hotărâre s-a aprobat programul de investiții pe anul 2005 și casări

ale mijloacelor fixe uzate pentru exercițiul financiar 2004, precum și

valorificarea activelor neperformante, fiind împuternicit președintele

consiliului de administrație; în baza programului de investiții pentru

exercițiul financiar 2005, valoarea mijloacelor fixe neperformante propuse

pentru valorificare a fost de 118.113 mii lei, iar cum în anul 2005 s-au

valorificat 8,54 % din active, hotărârea este legală, măsurile dispuse fiind în

interesul societății.

Prin decizia nr. 38 din 16

aprilie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

reclamant și de pârâtă, împotriva sentinței mai sus menționate.

În motivarea acestei

soluții, în ce privește apelul reclamantului, instanța de apel a reținut că

susținerea apelantului, potrivit căreia cererea s-a judecat în ședință publică

și nu în camera de consiliu, nu poate fi primită întrucât nu s-a făcut dovada

că acesta a fost vătămat sau a suferit un prejudiciu; a mai reținut că nici

celelalte motive de apel nu sunt întemeiate, prima instanță făcând o aplicare

și interpretare corectă a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, în sensul

că hotărârea nr. 2/2005 a fost luată în limitele legii și a actului

constitutiv, fiind votată în unanimitate de toți acționarii, inclusiv de

apelant și fiind respectate prevederile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Privind apelul pârâtei,

instanța de apel a reținut că nici criticile acesteia nu sunt întemeiate, câtă

vreme reclamantul a cerut să se constate nulitatea absolută a hotărârii,

invocând ca temei norme a căror încălcare este sancționată cu nulitatea

absolută.

Împotriva deciziei curții de

apel a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. și art. 132 alin. (9) din

Legea nr. 31/1990.

Recurentul-reclamant

formulează astfel următoarele motive de recurs:

Judecarea cauzei s-a făcut

cu încălcarea normelor de procedură imperative prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul, în sensul că judecata

s-a desfășurat în ședință publică și nu în camera de consiliu, contrar

dispozițiilor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.;

Pe fond, hotărârea este

nelegală întrucât instanța a apreciat în mod greșit actele juridice deduse

judecății și a pronunțat o hotărâre dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., având

în vedere următoarele:

Norma imperativă prevăzută

de art. 146 din Legea nr. 31/1990 nu poate fi interpretată în sensul că

președintele consiliului de administrație se poate substitui administratorilor

și poate să vândă activele societății în lipsa aprobării A.G.E.A. și a A.V.A.S.;

pe de altă parte, A.G.A. din 26 aprilie 2005 a fost nelegal constituită

întrucât Asociația P.M. își încetase de drept activitatea la data de 2

septembrie 1999, iar numita B.C. nu mai avea calitatea legală de președinte al

consiliului de administrație și nici al P.M., neexistând în acest sens nicio

hotărâre A.G.A.

Mai mult decât atât,

instanța de apel a apreciat greșit și prevederile art. 150 din Legea nr. 31/1990,

reținând că valoarea activelor vândute reprezintă doar 8,54 %, când în

realitate ea reprezintă peste 80 % din valoarea activelor nete.

A.G.A. din 26 aprilie 2005

este nelegală și pentru că nu a întrunit cvorumul stabilit de lege, respectiv

de art. 112 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

În consecință,

recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor

pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava, secția

comercială, în camera de consiliu, iar în subsidiar, casarea hotărârilor

recurate și, pe fond, în rejudecare, constatarea nulității absolute a art. 2 și

4 din Hotărârea nr. 2 A.G.A. a SC M. SA Suceava din 26 aprilie 2005.

Recursul nu este fondat.

În ce privește primul motiv

de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în sensul

că judecarea cauzei s-a desfășurat în ședință publică și nu în camera de

consiliu, astfel cum prevăd imperativ dispozițiile art. 132 alin. (9) din Legea

nr. 31/1990 republicată, sancțiunea fiind nulitatea absolută prevăzută de art. 105

alin. (2) C. proc. civ., se constată că nu este întemeiat.

Din examinarea actelor

dosarului rezultă că reclamantul a exercitat calea de atac a apelului împotriva

sentinței nr. 168 a Tribunalului Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscală, dată în ședința camerei de consiliu din 21 iulie

2006, pronunțarea acestei hotărâri fiind făcută în ședință publică, conform art.

261 ali. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel fiind, nu se poate reține că ar fi

avut loc o încălcare a dispozițiilor procedurale imperative prevăzute de art. 105

alin. (1) C. proc. civ., iar în ce privește alin. (2) al aceluiași articol,

invocat de recurent în susținerea nulității hotărârii tribunalului, prin care

s-a soluționat la fond cererea, legiuitorul a prevăzut că actele îndeplinite

vor fi declarate nule, numai dacă prin acestea s-a pricinuit părții o vătămare

ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor, or, așa cum corect a reținut

și instanța de apel, în speță, chiar în ipoteza în care judecata s-a făcut în

ședință publică, nu rezultă care ar fi fost vătămarea sau prejudiciul suferit,

atât de grav încât să nu poată fi înlăturat decât prin anularea acesteia.

Referitor la motivele de

recurs, privind fondul cauzei, fundamentate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și

9 C. proc. civ., se constată că sunt, de asemenea, nefondate.

În speță, reclamantul a

susținut că prin art. 2 și 4 din Hotărârea nr. 2 a A.G.A. a SC M. SA din 26

aprilie 2005, Consiliul de administrație prin președintele său a fost

împuternicit să vândă active neperformante neproductive sau conexe proceselor

de producție ale societății, deși în acest caz era necesară aprobarea Adunării

Generale extraordinare, astfel cum prevăd imperativ, deci sub pedeapsa

nulității absolute, dispozițiile art. 146 și art. 150 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Conform datelor bilanțului

contabil la data de 31 decembrie 2005, valoarea contabilă a imobilelor

înstrăinate în anul 2005 a fost de 179.453 RON, ceea ce reprezintă 8,54 % din

valoarea totală a activelor, așa încât, având în vedere dispozițiile legale mai

sus menționate, consiliul de administrație putea să înstrăineze (valorifice)

activele cu valoarea arătată, fără a fi necesară aprobarea hotărârii A.G.E.A.,

deoarece această valoare nu depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor

societății (vezi art. 146) și nu este vorba despre o valoare de peste 10 % din

valoarea activelor nete ale societății [(art. 150 alin. 1)].

În consecință, corect s-a

reținut că prin măsurile dispuse de A.G.A., prin Hotărârea nr. 2 din 26 aprilie

2005, aceasta nu s-a substituit în nici un fel A.G.E.A., în speță, fiind

aplicabile și dispozițiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit

cărora când sunt mai mulți administratori, atribuțiile acestora sunt preluate

de un consiliul de administrație, care le rândul său împuternicește

președintele cu aducerea la îndeplinire a hotărârilor.

Nici celelalte susțineri

privind nelegalitatea Hotărârii A.G.A. din 26 aprilie 2005, datorită lipsei

aprobării A.V.A.S. și faptului că numita B.C. nu mai avea calitatea de

președinte al Consiliului de administrație nu sunt fondate, deoarece din actele

dosarului rezultă că A.V.A.S. nu mai este acționar al societății din anul 2000,

iar numita B.C. era președinte al consiliului de administrație la data ținerii

ședinței A.G.A. din 26 aprilie 2005.

În fine, ultima susținere a

recurentului, prin care se afirmă nelegalitatea hotărârii A.G.A. în discuție,

determinată de neîntrunirea cvorumului stabilit de lege, respectiv de art. 112

din Legea nr. 31/1990, este și ea nefondată, având în vedere că A.G.O.A. a SC M.

SA a fost convocată pentru a doua oară, la 26 aprilie 2005 ora 12, întrucât la

prima convocare nu s-a întrunit cvorumul statuar, la această convocare au fost

prezenți acționari reprezentând 73,90 % din capitalul social, iar hotărârea a

fost luată pe baza ordinii de zi stabilită prin convocator, convocarea fiind

făcută conform legii, iar hotărârea fiind luată în limitele legii și actului

constitutiv, așa cum corect a apreciat și curtea de apel.

Drept urmare, reținându-se că

reclamantul nu a formulat nici un motiv de recurs, care în condițiile expres și

limitativ prevăzute să conducă la desființarea deciziei curții de apel, aceasta

va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul reclamantului, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul S.S. împotriva deciziei nr. 38 din 16 aprilie 2007 a Curții de

Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2008.