ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.03.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1080/2011

HOTĂRÂRE
10.03.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1080/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 10 martie 2011

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Dolj, secția comercială,

prin sentința nr. 14 din Camera de Consiliu din data de 19 mai 2010 a respins

acțiunea formulată de A.V.A.S. București.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că analiza Hotărârilor AGEA atacate de reclamantă nu poate

fi făcută decât în raport de dispozițiile Legii nr. 31/1990, reclamanta

neinvocând niciun alt motiv de nulitate absolută de formă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta A.V.A.S., soluționat de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 191 din 5 octombrie 2010, conform căreia a fost

respinsă ca nefondată această cale de atac.

În susținerea soluției pronunțate în

cauză instanța de apel a reținut că apelanta nu a invocat niciun motiv de

nulitate absolută a hotărârilor atacate prin cererea introductivă și că nu a

arătat ce norme imperative prevăzute de Legea nr. 31/1990 au fost încălcate în

legătură cu convocarea și desfășurarea adunărilor în discuție, pentru a se

constata nulitatea acestora de către instanță.

A mai reținut că măsurile luate în

AGEA prin care s-a majorat capitalul social al societății intimate, și-a

schimbat structura acționariatului și obiectul de activitate sunt măsuri

prevăzute de lege și luate cu respectarea normelor imperative prevăzute de Legea

nr. 31/1990 și statului societății și că faptul ulterior, urmare a desființării

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni de drept constând în reînscrierea ca

acționar, nu produce efecte pentru trecut, iar ponderea acțiunilor este de

9,2637% și nu 90% iar situația în care se află societatea, anume aceea că este

în procedura de insolvență nu este motiv de nulitate absolută a hotărârilor

atacate, după cum starea sa de pasivitate în ceea ce privește obligația de a

aduce la cunoștința terților în forma imperativă prevăzută de art. 98 și art. 99

din Legea nr. 31/1990 a schimbării situației de fapt în sensul redevenirii ca

proprietar asupra acțiunilor, nu se poate răsfrânge asupra terților, reclamanta

neputându-și invoca propria culpă.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs, de către reclamantă, la data de 11 noiembrie 2010, aceasta

invocând art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei criticate, admiterea apelului reclamantei și în consecință

admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

Recurenta a prezentat situația de

fapt și a reiterat motivele din cererea de chemare în judecată arătând că

pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile investiționale, netransmițând scrisoarea

de garanție a investițiilor și, conform sancțiunii prevăzute de art. 9.4 lit. b)

din contract, după data de 1 octombrie 2004 contractul de vânzare-cumpărare a

fost desființat de drept, motiv pentru care la data desființării ope legis,

calitatea de acționar a cumpărătorului ar fi trebuit să înceteze, acesta

comportându-se în continuare ca un acționar legal. A mai susținut că indiferent

de caracterul acțiunii părțile trebuie repuse în situația anterioară astfel

încât A.V.A.S. este îndreptățită să primească un număr de 24.675 acțiuni

reprezentând 94,41% din capitalul social al SC Sico SA și nu 9%, context în

care Hotărârile AGEA luate ulterior încheierii contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni privind majorarea capitalului prin aport în numerar,

cooptare de noi acționari, fuziune prin absorbție, sunt lovite de nulitate

absolută, cu atât mai mult cu cât o parte dintre acestea au avut loc după ce a

operat pactul comisoriu, astfel încât numai constatarea nulității Hotărârilor

AGEA de către instanță, așa cum s-a solicitat în acțiunea introductivă, va

stabili legalitatea.

Conform art. 137 C. proc. civ.,

Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată din oficiu, privind

nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:

Potrivit art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea

nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc.

civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de

către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu

atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea

lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Raportând textele legale menționate mai sus la cererea de

recurs, Curtea constată că aceasta nu conține motive de nelegalitate a deciziei

atacate, nemulțumirea recurentei nefiind motivată, aceasta contestând soluțiile

celor două instanțe, prin reiterarea situației de fapt și a motivelor invocate

în cererea introductivă, fără a preciza în ce constă nelegalitatea soluției

pronunțate de instanța de apel, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate

motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C.

proc. civ.

Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă

numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum

recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere,

deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă

aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele dezvoltate de

recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3)

cererii de recurs.

Constată nulitatea cererii de recurs

formulată de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 191 din 5

octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 martie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-26
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 324/2011
în temeiul art. 119 din Legea nr. 31/1990. În legătură cu recursul astfel declarat, Înalta Curte constată că: În ce privește excepțiile autorității de lucru judecat și a lipsei de interes invocate de către intimații-reclamanți C.P. și C.D.,
ÎCCJ 2011-11-08
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3505/2011
a Tribunalului Dolj, secția comercială, prin care i s-a constatat dreptul pentru 268 acțiuni, cu care, susține acesta, abuziv, nu a fost înscris în registrul acționarilor și nici în baza convenției acționarilor coproprietari autentificată l
ÎCCJ 2011-02-24
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 862/2011
.A. nr. 3 din 15 aprilie 2007 a pârâtei și precizările făcute prin răspunsul la întâmpinare, prin care reclamantul a arătat că a invocat motive de nulitate absolută, în virtutea calității sale de persoană interesată în protejarea participăr
ÎCCJ 2011-02-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 725/2011
ul pârâtei că nu este vorba de o modificare a actului constitutiv. Orice reducere a capitalului social, indiferent de motivele care au stat la baza acestei reduceri, fie ele și hotărâri judecătorești date în baza Legii nr. 10/2001, reprezin
ÎCCJ 2011-03-24
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1285/2011
Ședința publică de la 24 martie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta S.I.F. Oltenia S.A. Craiova prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția comerc
Sursă