ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1080/2011

Ședința publică de la 10 martie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Dolj, secția comercială, prin sentința nr. 14 din Camera de Consiliu din data de 19 mai 2010 a respins acțiunea formulată de A.V.A.S. București. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că analiza Hotărârilor AGEA atacate de reclamantă nu poate fi făcută decât în raport de dispozițiile Legii nr. 31/1990, reclamanta neinvocând niciun alt motiv de nulitate absolută de formă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A.V.A.S., soluționat de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 191 din 5 octombrie 2010, conform căreia a fost respinsă ca nefondată această cale de atac.

În susținerea soluției pronunțate în cauză instanța de apel a reținut că apelanta nu a invocat niciun motiv de nulitate absolută a hotărârilor atacate prin cererea introductivă și că nu a arătat ce norme imperative prevăzute de Legea nr. 31/1990 au fost încălcate în legătură cu convocarea și desfășurarea adunărilor în discuție, pentru a se constata nulitatea acestora de către instanță.

A mai reținut că măsurile luate în AGEA prin care s-a majorat capitalul social al societății intimate, și-a schimbat structura acționariatului și obiectul de activitate sunt măsuri prevăzute de lege și luate cu respectarea normelor imperative prevăzute de Legea nr. 31/1990 și statului societății și că faptul ulterior, urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni de drept constând în reînscrierea ca acționar, nu produce efecte pentru trecut, iar ponderea acțiunilor este de 9,2637% și nu 90% iar situația în care se află societatea, anume aceea că este în procedura de insolvență nu este motiv de nulitate absolută a hotărârilor atacate, după cum starea sa de pasivitate în ceea ce privește obligația de a aduce la cunoștința terților în forma imperativă prevăzută de art. 98 și art. 99 din Legea nr. 31/1990 a schimbării situației de fapt în sensul redevenirii ca proprietar asupra acțiunilor, nu se poate răsfrânge asupra terților, reclamanta neputându-și invoca propria culpă.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs, de către reclamantă, la data de 11 noiembrie 2010, aceasta invocând art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei criticate, admiterea apelului reclamantei și în consecință admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. Recurenta a prezentat situația de fapt și a reiterat motivele din cererea de chemare în judecată arătând că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile investiționale, netransmițând scrisoarea de garanție a investițiilor și, conform sancțiunii prevăzute de art. 9.4 lit. b) din contract, după data de 1 octombrie 2004 contractul de vânzare-cumpărare a fost desființat de drept, motiv pentru care la data desființării ope legis, calitatea de acționar a cumpărătorului ar fi trebuit să înceteze, acesta comportându-se în continuare ca un acționar legal.

A mai susținut că indiferent de caracterul acțiunii părțile trebuie repuse în situația anterioară astfel încât A.V.A.S. este îndreptățită să primească un număr de 24.675 acțiuni reprezentând 94,41% din capitalul social al SC Sico SA și nu 9%, context în care Hotărârile AGEA luate ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni privind majorarea capitalului prin aport în numerar, cooptare de noi acționari, fuziune prin absorbție, sunt lovite de nulitate absolută, cu atât mai mult cu cât o parte dintre acestea au avut loc după ce a operat pactul comisoriu, astfel încât numai constatarea nulității Hotărârilor AGEA de către instanță, așa cum s-a solicitat în acțiunea introductivă, va stabili legalitatea.

Conform art. 137 C. proc. civ., Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată din oficiu, privind nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Raportând textele legale menționate mai sus la cererea de recurs, Curtea constată că aceasta nu conține motive de nelegalitate a deciziei atacate, nemulțumirea recurentei nefiind motivată, aceasta contestând soluțiile celor două instanțe, prin reiterarea situației de fapt și a motivelor invocate în cererea introductivă, fără a preciza în ce constă nelegalitatea soluției pronunțate de instanța de apel, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ. Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepția invocată și va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 191 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.