ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1285/2011

Ședința publică de la 24 martie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta S.I.F. Oltenia S.A. Craiova prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta SC R.V. SA, a solicitat să se dispună anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 23 noiembrie 2009. Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 6 din 21 aprilie 2010 a respins acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. Oltenia S.A. Craiova, ca neîntemeiată reținând, în esență, că prin hotărârea din 23 noiembrie 2009 a AGEA s-au aprobat printre altele și modelele contractelor de administrare care urmează a se încheia intre SC R.V.

SA cu membrii consiliului de administrație precum și modelul contractului de mandat care urmează să se încheie de SC R.V. SA cu directorii cu putere de reprezentare a societății. Hotărârea s-a aprobat cu majoritate de voturi, în favoarea pct. 1 și 2 de pe ordinea de zi, votând atât acționarul majoritar I.R.S. SA, deținător al unui număr de 3654.200 acțiuni, echivalentul a 70,51 din capitalul social, precum și „alți acționari” - d.na M.S. cu un număr de 74 acțiuni, reclamanta Investiții Financiare Oltenia SA care deține 27,93 % din capitalul social, votând împotrivă. Din dispozițiile art. 132 pct. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990 R, rezultă că hotărârea exprimând voința societară, dedusă din votul majorității, nu poate fi anulată decât dacă este contrară legii sau actului constitutiv.

Instanța poate cenzura hotărârea doar sub aspectul conformității acesteia cu dispozițiile legale și cu actul constitutiv, neputându-se pronunța asupra oportunității luării unei hotărâri. A accepta ideea contrară ar echivala cu recunoașterea posibilității instanței de judecată de a interveni efectiv asupra modului concret de funcționare a societății, de a participa efectiv la luarea de decizii cu caracter economic - administrativ care vizează exclusiv societatea, cu depășirea rolului și atribuțiilor stabilite de prevederile legale.

Instanța a constatat că în speța de față, aspectele invocate de reclamantă pentru care se solicită anularea măsurilor inserate la art. 1, art. 2 din Hotărârea A G E A din 23 noiembrie 2009 privind aprobarea modelului contractului de administrare și a contractului de mandat, prin eliminarea prevederilor referitoare la „Grup și conducerea Grupului” astfel cum sunt definite de art. 1 din cele două contracte nu conțin prevederi contrarii normelor legale imperative și care ocrotesc interese de ordine publică, ci doar contribuie la optimizarea derulării procesului decizional, nefiind de natură a crea o imixtiune nelegală a acționarului majoritar asupra dreptului acționarului minoritar SIF Oltenia, de a-și exercita controlul prin intermediul AGA și a celorlalte mijloace legale, asupra activității de administrare și gestionare a societății, nefiind modificat în nici un fel regimul de responsabilitate al administratorilor sau directorilor mandatari față de organele competente ale societății.

S-a apreciat că aspectele contestate de acționarul minoritar SIF Oltenia se referă doar la caracteristici de ordin practic în derularea relațiilor dintre un administrator sau mandatar și conducerea societății, fiind evident că orice administrator sau director al R.V. se supune dispozițiilor și controlului exercitat prin intermediul Hotărârilor AGA. Apelul declarat de reclamanta S.I.F. Oltenia S.A. Craiova împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 182 din 21 septembrie 2010, când a fost schimbată sentința apelată în sensul că s-a dispus anularea Hotărârii nr. 2 a AGEA din 23 noiembrie 2009 a SC R.V. SA Caracal.

În fundamentarea acestei decizii instanța de apel a constatat că prin dispozițiile cuprinse în modelul contractelor de mandat și de administrare este încălcată interdicția legală prevăzută de art. 118 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției . Hotărârea AGEA nr. 2 adoptată la 23 noiembrie 2009 este contrară atât interesului general al societății (prin adoptarea unei măsuri nelegale) și a fost adoptată în unicul scop de a favoriza membrii majorității în detrimentul minorității. Acționarul majoritar, I.R.S. SA este membru al Grupului la care se face referire în modelele de contracte amintite și care, abuzând de poziția sa dominantă, a determinat adoptarea hotărârii contestate.

Împotriva acestei decizii pârâta S.C. R.V. S.A. Caracal a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 7, 8 și 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs invocate recurenta a susținut că instanța de apel și-a sprijinit decizia atacată pe motive și aspecte străine de natura pricinii în speță nefiind vorba de vreun grup intens economic în sensul Legii nr. 161/2003, ci de simpla relație acționar majoritar – filială, care nu constituie un atare grup de interes economic. Totodată, susține recurenta, instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății contractele de mandat și administrare aprobate prin hotărâri ale AGEA R.V.

schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, în speță a noțiunii de „grup” astfel cum o definesc contractele, care este absolut distinctă de noțiunea de grup de interes economic, definită de prevederile Legii nr. 161/2003 aspect ce a generat pronunțarea unei soluții nelegale, întemeiate pe acte și noțiuni juridice deduse judecății eronat interpretate de instanța de apel. În susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta arătat că instanța de apel a pronunțat decizia recurată prin indicarea singurului temei legal prevederile art. 118 alin. (5) din Legea nr. 161/2003, care se referă la grupul de interes economic așa cum este definit de legea referită, fără nici un fel de legătură cu situația de fapt dedusă judecății cu noțiunea de „grup” conținută de contractele de mandat și administrare deduse judecății.

Totodată, susține recurenta, în contextul forței juridice obligatorii a principiului voinței majoritare, consacrat de prevederile art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, nu se poate susține că acționarul majoritar al S.C. R.V. I.R.S. SA Luxembourg abuzează de poziția sa prin exprimarea liberă a votului asupra respectivelor aspecte. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei recurate și pe fond menținerea drept temeinică și legală a sentinței nr. 6 din 21 aprilie 2010 a Tribunalului Olt. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă S.I.F. Oltenia S.A. Craiova răspunzând criticilor formulate de recurenta pârâtă a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală.

Recursul este nefondat. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Dintre ipotezele textului punctului (7) recurenta a invocat ipoteza motivelor străine de natura pricinii pentru motivul că nu este vorba de vreun grup de interes economic în sensul Legii nr. 161/2003 ci de simpla relație acționar majoritar – filială care nu constituie un atare grup de interes economic. Critica nu se încadrează în prevederile art. 304 alin. (7) C. proc. civ. întrucât acest motiv se referă la încălcarea de către instanță a prevederilor art. 261 alin. (5) C. proc.

civ. prin care se stipulează obligația ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa. Din acest punct de vedere motivarea deciziei din apel este clară, precisă și analitică și a răspuns în fapt și în drept la cererea formulată în cauză, iar considerentele conduc în mod logic la soluția din dispozitiv. În consecință, critica este nefondată. Critica întemeiată pe art. 304 alin. (8) C. proc. civ. este de asemenea nefondată întrucât nu s-a demonstrat că în cauză, instanța a schimbat natura și înțelesul lămurit al actului dedus judecății. Susținerea recurentei conform căreia instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății a contractelor de mandat și administrare aprobate prin hotărâri AGEA ale SC R.V.

SA este nefondată. Astfel, așa cum rezultă din analiza deciziei recurate instanța a fost investită cu o acțiune prin care s-a solicitat anularea hotărârii AGEA din 23 noiembrie 2009 a SC R.V. SA Caracal, ceea ce în mod corect a fost analizat și nu cu anularea contractelor menționate. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat. Se constată că instanța de apel verificând în temeiul dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 respectarea condițiilor în care a fost adoptată Hotărârea AGEA din 23 noiembrie 2009 a SC R.V. SA, a apreciat în mod corect că acționarul majoritar, I.R.S. SA este membru al Grupului la care se face referire în modelele de contracte amintite și care abuzând de poziția sa dominantă, a determinat adoptarea hotărârii contestate.

Recurenta încearcă, făcând o întreagă teorie, să demonstreze că „Grupul” din contractele de mandat și de administrare nu este „Grup de interes economic” așa cum a fost definit de Legea nr. 161/2003. Aceste aspecte sunt lipsite de relevanță atâta timp cât instanța de apel a avut în vedere condițiile de adoptare a hotărârii AGEA, hotărâre adoptată în mod abuziv de acționarul majoritar care prin impunerea aprobării celor două contracte urmărește un interes injust, exercitând dreptul de vot în realizarea unui interes personal, creând posibilitatea subordonării directe a consiliului de administrație și a conducerii executive fiind încălcat astfel principiul egalității între acționari și cel al suveranității hotărârilor AGA în ceea ce privește acordarea mandatelor de administrare și de mandat.

În consecință, față de cele ce preced, hotărârea pronunțată de instanța de apel este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale și conform art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta S.C. R.V. S.A. CARACAL prin administrator judiciar R.V.A. I.S. S.P.R.L. împotriva deciziei nr. 182 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2011.