ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1285/2011

Ședința publică de la 24 martie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Reclamanta S.I.F. Oltenia S.A.

Craiova prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția comercială

și de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta SC R.V. SA, a

solicitat să se dispună anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a

Acționarilor din data de 23 noiembrie 2009.

Tribunalul Olt, secția comercială și

de contencios administrativ, prin sentința nr. 6 din 21 aprilie 2010 a

respins acțiunea formulată

de reclamanta

S.I.F.

Oltenia S.A. Craiova, ca neîntemeiată reținând, în esență, că prin hotărârea

din 23 noiembrie 2009 a AGEA s-au aprobat printre altele și modelele

contractelor de administrare care urmează a se încheia intre SC R.V. SA cu

membrii consiliului de administrație precum și modelul contractului de mandat care

urmează să se încheie de SC R.V. SA cu directorii cu putere de reprezentare a

societății.

Hotărârea

s-a aprobat cu majoritate de voturi, în favoarea pct. 1 și 2 de pe ordinea de

zi, votând atât acționarul majoritar I.R.S. SA, deținător al unui număr de 3654.200

acțiuni, echivalentul a 70,51 din capitalul social, precum și „alți acționari”

- d.na M.S. cu un număr de 74 acțiuni, reclamanta Investiții Financiare Oltenia

SA care deține 27,93 % din capitalul social, votând împotrivă.

Din

dispozițiile art. 132 pct. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990 R, rezultă că

hotărârea exprimând voința societară, dedusă din

votul majorității, nu poate fi

anulată decât dacă este contrară legii

sau actului constitutiv. Instanța poate cenzura hotărârea doar sub aspectul

conformității acesteia cu dispozițiile legale și cu actul constitutiv,

neputându-se pronunța asupra oportunității luării unei hotărâri. A accepta

ideea contrară ar echivala cu recunoașterea posibilității instanței de judecată

de a interveni efectiv asupra modului concret de funcționare a societății, de a

participa efectiv la luarea de decizii cu caracter economic - administrativ

care vizează exclusiv societatea, cu depășirea rolului și atribuțiilor

stabilite de prevederile legale.

Instanța

a constatat că în speța de față, aspectele invocate de reclamantă pentru care

se

solicită anularea măsurilor inserate la

art. 1, art. 2 din Hotărârea A G E A din

23 noiembrie 2009 privind

aprobarea modelului contractului de administrare și a contractului de mandat,

prin eliminarea prevederilor referitoare la „Grup și conducerea Grupului”

astfel cum sunt definite de art. 1 din cele două contracte nu conțin prevederi

contrarii normelor legale imperative și care ocrotesc interese de ordine

publică, ci doar contribuie la optimizarea derulării procesului decizional,

nefiind de natură a crea o imixtiune nelegală a acționarului majoritar asupra

dreptului acționarului minoritar SIF Oltenia, de a-și exercita controlul prin

intermediul AGA și a celorlalte mijloace legale, asupra activității de

administrare și gestionare a societății, nefiind

modificat în nici un fel regimul de

responsabilitate al

administratorilor sau directorilor mandatari față de organele competente ale

societății.

S-a apreciat

că aspectele contestate de acționarul minoritar SIF Oltenia se referă doar la

caracteristici de ordin practic în derularea relațiilor dintre un administrator

sau mandatar și conducerea societății, fiind evident că orice administrator sau

director al R.V. se supune dispozițiilor și controlului exercitat prin intermediul

Hotărârilor AGA.

Apelul declarat de reclamanta S.I.F.

Oltenia S.A. Craiova împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 182 din 21 septembrie 2010, când a

fost schimbată sentința apelată în sensul că s-a dispus anularea Hotărârii nr. 2

a AGEA din 23 noiembrie 2009 a SC R.V. SA Caracal.

În fundamentarea acestei decizii

instanța de apel a constatat că prin dispozițiile cuprinse în modelul

contractelor de mandat și de administrare este încălcată interdicția legală

prevăzută de art. 118 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea

demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea

și sancționarea corupției

. Hotărârea AGEA nr. 2 adoptată la 23 noiembrie

2009 este contrară atât interesului general al societății (prin adoptarea unei

măsuri nelegale) și a fost adoptată în unicul scop de a favoriza membrii

majorității în detrimentul minorității.

Acționarul

majoritar, I.R.S. SA este membru al Grupului la care se face referire în

modelele de contracte amintite și care, abuzând de poziția sa dominantă, a

determinat adoptarea hotărârii contestate.

Împotriva acestei decizii pârâta

S.C. R.V. S.A. Caracal a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

punctele 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs

invocate recurenta a susținut că instanța de apel și-a sprijinit decizia

atacată pe motive și aspecte străine de natura pricinii în speță nefiind vorba

de vreun grup intens economic în sensul Legii nr. 161/2003, ci de simpla

relație acționar majoritar – filială, care nu constituie un atare grup de

interes economic.

Totodată, susține recurenta,

instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății contractele de

mandat și administrare aprobate prin hotărâri ale AGEA R.V. schimbând înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, în speță a noțiunii de „grup” astfel

cum o definesc contractele, care este absolut distinctă de noțiunea de grup de

interes economic, definită de prevederile Legii nr. 161/2003 aspect ce a

generat pronunțarea unei soluții nelegale, întemeiate pe acte și noțiuni

juridice deduse judecății eronat interpretate de instanța de apel.

În susținerea motivului prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta arătat că instanța de apel a pronunțat

decizia recurată prin indicarea singurului temei legal prevederile art. 118 alin.

(5) din Legea nr. 161/2003, care se referă la grupul de interes economic așa cum

este definit de legea referită, fără nici un fel de legătură cu situația de

fapt dedusă judecății cu noțiunea de „grup” conținută de contractele de mandat

și administrare deduse judecății.

Totodată, susține recurenta, în

contextul forței juridice obligatorii a principiului voinței majoritare,

consacrat de prevederile art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, nu se poate

susține că acționarul majoritar al S.C. R.V. I.R.S. SA Luxembourg abuzează de

poziția sa prin exprimarea liberă a votului asupra respectivelor aspecte.

Pentru aceste motive recurenta a

solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei recurate și pe fond

menținerea drept temeinică și legală a sentinței nr. 6 din 21 aprilie 2010 a

Tribunalului Olt.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

intimata reclamantă S.I.F. Oltenia S.A. Craiova răspunzând criticilor formulate

de recurenta pârâtă a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei

recurate ca temeinică și legală.

Recursul este nefondat.

Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7)

C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe

care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii. Dintre ipotezele textului punctului (7) recurenta a invocat ipoteza

motivelor străine de natura pricinii pentru motivul că nu este vorba de vreun

grup de interes economic în sensul Legii nr. 161/2003 ci de simpla relație

acționar majoritar – filială care nu constituie un atare grup de interes

economic.

Critica

nu se încadrează în prevederile art. 304 alin. (7) C. proc. civ. întrucât acest

motiv se referă la încălcarea de către instanță a prevederilor art. 261 alin. (5)

C. proc. civ. prin care se stipulează obligația ca hotărârea să cuprindă

motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa. Din acest punct de

vedere motivarea deciziei din apel este clară, precisă și analitică și a

răspuns în fapt și în drept la cererea formulată în cauză, iar considerentele conduc

în mod logic la soluția din dispozitiv.

În

consecință, critica este nefondată.

Critica întemeiată pe art. 304 alin.

(8) C. proc. civ. este de asemenea nefondată întrucât nu s-a demonstrat că în

cauză, instanța a schimbat natura și înțelesul lămurit al actului dedus

judecății.

Susținerea recurentei conform căreia

instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății a

contractelor de mandat și administrare aprobate prin hotărâri AGEA ale SC R.V. SA

este nefondată. Astfel, așa cum rezultă din analiza deciziei recurate instanța

a fost investită cu o acțiune prin care s-a solicitat anularea hotărârii AGEA

din 23 noiembrie 2009 a SC R.V. SA Caracal, ceea ce în mod corect a fost

analizat și nu cu anularea contractelor menționate.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. este nefondat. Se constată că instanța de apel verificând în temeiul

dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 respectarea condițiilor în care a

fost adoptată Hotărârea AGEA din 23 noiembrie 2009 a SC R.V. SA, a apreciat în

mod corect că acționarul majoritar, I.R.S. SA este membru al Grupului la care

se face referire în modelele de contracte amintite și care abuzând de poziția

sa dominantă, a determinat adoptarea hotărârii contestate.

Recurenta încearcă, făcând o

întreagă teorie, să demonstreze că „Grupul” din contractele de mandat și de

administrare nu este „Grup de interes economic” așa cum a fost definit de Legea

nr. 161/2003. Aceste aspecte sunt lipsite de relevanță atâta timp cât instanța

de apel a avut în vedere condițiile de adoptare a hotărârii AGEA, hotărâre

adoptată în mod abuziv de acționarul majoritar care prin impunerea aprobării

celor două contracte urmărește un interes injust, exercitând dreptul de vot în

realizarea unui interes personal, creând posibilitatea subordonării directe a

consiliului de administrație și a conducerii executive fiind încălcat astfel

principiul egalității între acționari și cel al suveranității hotărârilor AGA

în ceea ce privește acordarea mandatelor de administrare și de mandat.

În consecință, față de cele ce

preced,

hotărârea pronunțată

de instanța de apel este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale și

conform art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

S.C. R.V. S.A. CARACAL prin administrator judiciar R.V.A. I.S. S.P.R.L.

împotriva deciziei nr. 182 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 martie 2011.