ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3111/2011

Ședința publică de la 13 octombrie 2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 21

din 3 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în dosarul

nr. 2367/63/2009, s-au respins cererile formulate de reclamanții A.A. și pârâta

SC F. România SA Craiova.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că în raport cu obiectul acțiunii, interesul

de a acționa al reclamantului trebuie să existe la momentul introducerii

acesteia sub sancțiunea inadmisibilității. Faptul că la momentul pronunțării

sentinței de față nici unul din reclamanți nu numai că nu au calitatea de

acționar în F. , dar nu mai dețin calitatea de acționar nici în Automobile

Craiova SA, a făcut să dispară folosul practic ce l-ar avea dintr-o ipotetică

admitere a acestei acțiuni întrucât o eventuală repunere în situația anterioară

adoptării hotărârii de majorare a capitalului social nu ar produce nici un fel

de efect față de ambele societăți comerciale mai sus menționate. În schimb ar

produce efecte asupra statului român și F.

Împotriva sentinței

au declarat apel reclamanții Societatea de Investiții Financiare Oltenia SA

Craiova și A.A.

Intimata pârâtă Ford

România SA a depus întâmpinare la apelul declarat de reclamantul A.A., iar

aceasta împreună cu SC A. Craiova SA a depus întâmpinare și la apelul formulat

de reclamanta SIF Oltenia SA.

S-a invocat, pe cale

de excepție, tardivitatea apelului declarat de A.A., arătându-se că sentința

nr. 21 din 3 iunie 2010 a fost comunicată reclamantului pârât la data de 22

iulie 2010 la adresa indicată de acesta în cererea de chemare în judecată ce a

format obiectul dosarului 2532/63/2009 ce a fost conexat la dosarul de față nr.

2367/63/2009, respectiv în București, sector 6.

Prin decizia

comercială nr. 243 din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială, s-a respins excepția tardivității apelului declarat de reclamantul A.A.;

s-au respins apelurile declarate de apelanta reclamantă Societatea de

Investiții Financiare Oltenia SA Craiova prin reprezentant legal T.C. și

apelantul reclamant A.A. împotriva sentinței nr. 21 din 3 iunie 2010 pronunțate

de Tribunalul Dolj, secția comercială.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de apel a reținut că excepția tardivității apelului declarat de

reclamantul A.A. nu este fondată deoarece nu poate fi calculat termenul de apel

în raport de comunicarea sentinței la adresa din București, unde reclamantul A.A.

nu avea domiciliul real și nici nu a precizat că ar fi un domiciliu ales.

Referitor la

apelurile reclamanților instanța de apel a apreciat că în mod corect tribunalul

a constatat că interesul reclamanților nu a dăinuit pe perioada derulării

procedurii, căci prin pierderea calității de acționari ai SC AC SA, societate

ce ar fi trebuit absorbită nu mai pot obține folosul practic – acțiuni la

societatea absorbantă – , cu alte cuvinte nu mai au interes în cererile

formulate.

Împotriva deciziei

nr. 243 din 7 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova au declarat

recurs Societatea de Investiții Financiare Oltenia SA și A.A.

În motivarea cererii

recurenta Societatea de Investiții Financiare Oltenia SA a arătat că instanța

de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea 31/1990,

art. 238 din Legea 297/2004 privind piața de capital și art. 137 C. proc. civ.

În dezvoltarea

criticilor de recurs și încadrate în motivul de nelegalitate al art. 304 pct. 9

C. proc. civ. se arată că: 1. instanța de apel nu a avut în vedere față de art.

132 alin. (3) din Legea 31/1990 că interesul nu este legat de calitatea de

acționar; 2. față de art. 238 din Legea 297/2004 interesul este prezumat ca fiind

legitim, născut și actual în condițiile în care reclamantul face dovada că la

data de înregistrare deținea calitatea de acționar al societății; 3. instanțele

nu s-au pronunțat decât asupra capătului 1 al cererii privind anularea

Hotărârii AGEA din data de 19 ianuarie 2009, lăsând necercetat capătul de

cerere privind anularea hotărârii AGEA din data de 19 ianuarie 2009.

Recurentul A.A.

critică decizia atacată invocând ca motive de nelegalitate dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ. arătând că: 1. hotărârea este insuficient motivată

întrucât nu s-a răspuns la punctele 1 și 3 din cererea de apel și că a reținut

fără niciun argument că prin adoptarea hotărârii a cărei nulitate se solicită

nu s-a încălcat dreptul celor trei societăți de a fuziona și că Legea 36/2008

nu prevede o interdicție pentru cumpărător de a face o majorare de capital

anterior procesului de restructurare; 2. decizia este netemeinică, întrucât

instanța de apel a reținut, contrar realității, că, în timpul derulării

litigiului, ambii reclamanți au înstrăinat toate acțiunile și nu doar o parte a

acestora, omițând să observe că nu a înstrăinat liber ultimele acțiuni pe care

le-a deținut la Automobile Craiova SA; 3. hotărârea a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 238 alin. (1) din Legea 237/2004 (întrucât în temeiul

acestor dispoziții deținerea de acțiuni nu reprezintă o condiție nici pentru a

fi titularul unor drepturi, nici pentru a justifica interesul în promovarea

acțiunii), a art. 132 alin. (3) din Legea 31/1990, art. 4, art. 6, art. 7 din

Legea 36/2008, a alin. (5) – (9) și (10) din Anexa nr. 3 din Legea 36/2008

(întrucât la momentul intrării în vigoare a Legii 36/2008 acționarii minoritari

ai Automobile Craiova SA erau persoane vizate direct de prevederile acesteia și

au astfel un interes legitim). Recurentul mai arată că hotărârea atacată este

dată cu aplicarea greșită a art. 6 din Legea 36/2008 în sensul că legiuitorul

ar fi urmărit ca numai F.M.C. să dețină acțiuni la F. România SA. Analizând

actele și lucrările dosarului în funcție de criticile invocate de către

recurenți, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursurile sunt

nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 304

pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Literatura de

specialitate a statuat că este lipsită de temei legal atunci când din modul în

care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect

sau nu aplicată, ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată

cu încălcarea legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii înseamnă că instanța a aplicat dispozițiile legale incidente cauzei,

însă fie le-a încălcat, fie le-a aplicat greșit.

Din această

perspectivă precum și din criticile recurentei Societatea de Investiții

Financiare Oltenia SA, Înalta Curte reține că în cauză nu au fost încălcate

dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea 31/1990, art. 238 alin. (3) din Legea

297/2004, art. 137 C. proc. civ.

Potrivit art. 137

alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța asupra excepțiilor de

procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în

parte, cercetarea în fond a pricinii.

În consecință

instanța constatând că reclamanții nu justifică un interes în mod corect a

aplicat dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și nu a mai analizat celelalte

aspecte care țin de fondul litigiului.

Referitor la

aplicarea art. 132 alin. (3) din Legea 31/1990, Înalta Curte apreciază că

instanța de apel a reținut în mod corect că recurenții nu au justificat un

interes în promovarea acțiunii.

Este adevărat că art.

132 alin. (3) din Legea 31/1990 prevede că atunci când se invocă motive de

nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate

fi formulată de orice parte interesată, însă recurenții-reclamanți și-au

pierdut calitatea de persoană interesată deoarece prin transferul dreptului de

proprietate asupra acțiunilor deținute în SC A. Craiova SA aceștia au pierdut

dreptul de a mai obține acțiuni la societatea absorbantă Ford.

Nu este lipsit de

relevanță de a sublinia în acest context că pe parcursul judecății procesului

până la pronunțarea sentinței de către prima instanță reclamanții au înstrăinat

toate acțiunile pe care le dețineau la SC A. Craiova SA conform adresei nr. 8418

din 18 martie 2010 emisă de D.C. SA, care atestă că la acea dată, unicul

acționar al SC A. Craiova SA era F.M.C. (filele 286, 287 din dosarul

Tribunalului Dolj).

În ceea ce privește

critica referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 238 din Legea

297/2004 Înalta Curte reține că nu este întemeiată atât timp cât dispozițiile

legale menționate stabilește că adunarea generală a acționarilor are competența

de a stabili dividendele sau alte drepturi de care urmează a beneficia

acționarii unei societăți comerciale pe acțiuni. Or, din moment ce recurenții

nu mai aveau calitatea de acționari la SC A. Craiova SA rezultă că art. 238 din

Legea 297/2004 nu se aplică acestora.

În ceea ce privește

recursul declarat de recurentul A.A. prin invocarea motivelor de nelegalitate

prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte

reține că recursul este nefondat.

Astfel, critica

recurentului întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate

fi primită deoarece din decizia recurată rezultă că instanța de apel și-a

argumentat soluția dată, așa încât neîntemeiat recurentul apreciază că

hotărârea este insuficient motivată.

Împrejurarea că

raționamentul și argumentele deciziei instanței de apel nu coincid cu cele ale

recurentului nu poate fundamenta criticile acestuia prin invocarea art. 304

pct. 7 C. proc. civ. deoarece din redactarea deciziei recurate rezultă cu

claritate că aceasta îndeplinește exigențele impuse de art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. în sensul că sunt analizate aspectele care țin de interes ca condiție de

exercițiu a acțiunii civile prin raportare la art. 132 alin. (3) din Legea

31/1990 și nu în ultimul rând a dispozițiilor Legii 36/2008.

Nu este lipsit de

relevanță de a aminti în acest context că atunci când instanța a soluționat

litigiul prin admiterea unei excepții, motivarea hotărârii va fi în funcție de

excepția admisă, astfel că motivarea nu va cuprinde și elemente care țin de

fondul litigiului.

Motivul al treilea nu

va fi analizat de către instanța de recurs deoarece vizează aspecte de

netemeincie și nu de nelegalitate.

Criticile

recurentului referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 238 alin. (1)

din Legea nr. 297/2004 și a art. 132 alin. (3) din Legea 31/1990 nu vor mai fi

reluate deoarece au fost analizate împreună cu criticile formulate de recurenta

SIF Oltenia SA.

În ceea ce privește

critica recurentului referitoare la încălcarea art. 1, art. 4, art. 6, art. 7

din Legea 36/2008, a alin. (5) – (9) din Anexa nr. 3 din Legea 36/2008, Înalta

Curte reține că această critică este nefondată față de faptul că Legea 36/2008

se aplică raporturilor juridice născute între A.V.A.S. și F.M.C. cu privire la

vânzarea acțiunilor deținute de A.V.A.S. și SC A. Craiova SA inclusiv

posibilitatea A.V.A.S. de a cumpăra de la acționarii minoritari ai SC A. Craiova

SA acțiunile deținute de aceștia. Mai mult, așa cum în mod corect a reținut și

instanța de apel art. 7 din Legea 36/2008 fuziunea și divizarea nu-i implică și

pe acționarii minoritari, doar pe A.V.A.S. și pe F.M.C.

Având în vedere

considerentele arătate Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamanții S.I.F. Oltenia S.A. Craiova și A.A.

împotriva deciziei nr. 243 din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2011.