ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4300/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4300/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.I.F. Oltenia SA Craiova, prin
cererea înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj, în contradictoriu cu pârâții
SC S. SA Cluj-Napoca, SC C. SA Buzău, O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj și SC D.C.
SA București, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să
dispună anularea unui număr de 242.293 acțiuni cu valoarea nominală de 25.000
lei, în sumă totală de 6.059.825.000 lei, subscrise de către SC C. SA BUZĂU în
cadrul majorării de capital social aprobată în A.G.E.A. SC S. SA din data de 04
septembrie 2000, majorare finalizată prin înregistrarea la O.R.C. de pe lângă
Tribunalul Cluj cu C.I.M. din 08 martie 201; diminuarea în consecință a
capitalului social cu suma de 6.059.825.000 lei ca efect al anulării acțiunilor
subscrise de către SC C. SA; repunerea părților în situația anterioară și
radierea, în parte, de la O.R.C. Cluj și din evidența SC D.C. SA a majorării
capitalului social al SC S. SA cu valoarea de 6.059.825.000 lei și diminuarea
deținerilor SC C. SA cu un număr de 242.293 acțiuni.
Prin sentința
comercială nr. 2054 pronunțată la data de 25 mai 2009 de Tribunalul Comercial
Cluj, a fost respinsă cererea formulată de către reclamanta S.I.F. Oltenia SA
împotriva pârâților SC S. SA și SC C. SA, O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj și
SC D.C. SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța
această soluție instanța a reținut că î
n baza unei ședințe A.G.E.A. a pârâtei SC S. SA Cluj-Napoca, ținută în
data de 4 septembrie 2000 a fost încheiat un act adițional la actele
constitutive ale societății, în data de 2 martie 2001 prin care a fost majorat
capitalul social al acesteia cu suma de 981.085 lei, prin aport în numerar,
schimbându-se astfel și structura acționariatului, aportul în numerar al
pârâtei fiind de 605.982,5 lei. Această operațiune a fost încuviințată de către
judecătorul delegat la O.R.C. Cluj, în data de 9 martie 2001.
S-a apreciat că solicitarea de constatare a nulității
absolute a operațiunii de majorare a capitalului social pe motiv că ea a fost
făcută prin fraudă, nu este întemeiată, întrucât prin prezenta acțiune reclamanta
dorește să-și apere propriile interese ca urmare a micșorării cotei sale de
participație la capitalul social al societății unde este acționar.
Totodată s-a constatat că toate operațiunile
premergătoare majorării capitalului social nu sunt importante în speță iar
celelalte operațiuni privind cumpărarea unor imobile sau alte bunuri,
operațiuni derulate între două societăți în care aceeași persoană are o putere
de decizie însemnată, deținând majoritatea acțiunilor, nu au relevanță sub
aspectul dedus judecății.
Cât privește chestiunea cu fictivitatea operațiunilor de
înstrăinare a unor bunuri către SC S. SA de către SC C. SA Buzău, instanța de
fond a apreciat că aceasta reprezintă doar o simplă afirmație, întrucât în nici
un text de lege nu se specifică faptul că o operațiune de înstrăinare a unor
imobile, dacă nu este încheiată în formă autentică, este fictivă și nici că
bunul cumpărat trebuie neapărat să intre în posesia cumpărătorului pentru ca
tranzacția să fie valabilă. Indiferent ce a hotărât un organ fiscal, acesta nu
se poate pronunța asupra valabilității unei operațiuni juridice, el având doar
atribuția de a verifica respectarea normelor financiar-fiscale, în vederea
ocrotirii intereselor Statului Român sub aspectul plății tuturor contribuțiilor
și impozitelor datorate de către contribuabili.
Față de pârâtele O.R.C. Cluj și SC D.C. SA București, s-a
apreciat că acțiunea este neîntemeiată, întrucât aceste pârâte nu au nici un
amestec în operațiunile invocate de către reclamantă ca fiind nelegale. De
fapt, împotriva lor nici nu au fost formulate pretenții, instanța neavând ce să
analizeze față de acestea. Pârâtele nu au făcut decât să opereze în evidențele
lor modificările aduse în structura acționariatului SC S. SA, în baza actelor
ce le-au fost comunicate, nefăcând decât ceea ce legea le-a dispus să facă,
conform scopului pentru care ele au fost înființate.
Apelul declarat de reclamanta S.I.F. Oltenia SA împotriva
acestei sentințe a fost
admis
de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal prin Decizia civilă nr. 29/2010 din 1 martie 2010 când a schimbat în tot
sentința apelată în sensul că a admis acțiunea reclamantei S.I.F. Oltenia și în
consecință a dispus anularea unui nr. de 242.293 acțiuni cu valoarea nominală
de 25.000 lei, în sumă totală de 6.059.825.000 lei subscris de SC C. SA Buzău
în cadrul majorării de capital social aprobat prin A.G.E.A. SC S.SA din data de
04 septembrie 2000 cu consecința diminuării capitalului total cu aceeași valoare.
Totodată s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiunii la O.R.C. Cluj și la SC D.C.
SA, la data rămânerii irevocabile a deciziei.
În argumentarea
acestei soluții instanța de apel a reținut, în esență, că prima instanță a
pronunțat hotărârea urmare a
determinării greșite a
stării de fapt și prin valorificarea și interpretarea eronată a dispozițiilor
legale apreciate ca fiind incidente.
Totodată
s-a reținut că probatoriul administrat a relevat că vărsarea aportului apare ca
fiind formală în raport de utilizarea și termenul de utilizare a fondurilor
astfel vărsate chiar de către entitatea obligată să procedeze la vărsarea
aportului evidențiindu-se, de asemenea, că la data emiterii acțiunilor sumele
vărsate cu titlu de aport la capitalul social nu mai existau în patrimoniul
societății.
De
asemenea, instanța de apel a apreciat că valențele acordate de prima instanță
stării de fapt reținută de organul fiscal nu sunt conforme cu prevederile Legii
nr. 571/2003.
Înlăturarea
concluziilor raportului de inspecție fiscală pentru exercitarea căilor de atac
instituite împotriva acestuia în condițiile art. 205 C. proc. fisc. s-a
realizat de către prima instanță prin înfrângerea dispozițiilor art. 215 C.
proc. fisc. având în vedere principiul legalității actelor administrative și
prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative ori
administrativ fiscale, regula fiind executarea din oficiu a acestora în baza
caracterului de care se bucură.
Aserțiunea
intimatei SC C. SA Buzău potrivit căreia instanța a reținut în mod corect că
organul fiscal nu se poate pronunța asupra valabilității unor operațiuni
juridice nu poate fi primită întrucât în determinarea stării de fapt și
verificarea îndeplinirii condițiilor legale de către anumite operațiuni
juridice pentru a asigura entității controlate un anumit regim fiscal organul
fiscal este abilitat să procedeze la analizarea legalității operațiunii
juridice care să dea naștere la un drept de natură fiscală.
Referitor
la susținerile intimatelor privitor la distincția existentă între majorarea
capitalului social și operațiunile de vânzare - cumpărare realizate ulterior,
instanța de apel a considerat că acestea ar putea primi valențele urmărite de
aceasta pentru ipoteza în care ar fi fost întocmite toate înscrisurile care să poată
fi calificate ca acte justificative și care să confirme realitatea operațiunii și
din perspectiva Legii nr. 82/1991, ori în speță nu s-a realizat această dovadă
împrejurare în raport de care pretențiile reclamantei apar ca fiind
justificate.
Împotriva acestei decizii pârâtele SC C. SA și SC S. SA
au declarat recursuri prin care au solicitat admiterea acestora, modificarea în
tot a deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică
și legală.
Pârâta SC C. SA și-a întemeiat recursul pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susținerea motivului de nelegalitate invocat recurenta
a arătat că instanța de apel a tras concluzia, de la bun început că”
probatoriul administrat a relevat că susținerile reclamantei apar ca fiind întemeiate,
vărsarea aportului apărând ca fiind formală în raport de utilizarea și termenul
de utilizare a fondurilor astfel vărsate chiar de către entitatea obligată să
procedeze la vărsarea aportului” fără a evidenția care dintre probele
administrate în cauză conduc la o asemenea concluzie.
De asemenea, susține
recurenta, instanța de apel apreciază greșit că majorarea de capital este
fictivă deoarece la data emiterii acțiunilor, sumele vărsate cu titlu de aport
de capitalul social nu mai existau în patrimoniul societății întrucât dovada în
acest sens sunt documentele de plată care atestă vărsarea efectivă a acestor
sume în conturile SC S. SA care este direct responsabilă de modul în care
administrează fondurile societății.
Totodată, arată
recurenta, instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 22 alin. (1)
din Legea nr. 7/1996, întrucât acest articol nu condiționează transferul
dreptului de proprietate asupra construcțiilor de înscrierea în cartea funciară
a contractului de vânzare-cumpărare. Dreptul de proprietate asupra acestora s-a
transferat la data încheierii contractelor sub semnătură privată.
Instanța de apel a
ignorat faptul că operațiunea de majorare a capitalului social este o
operațiune distinctă de operațiunile de vânzare-cumpărare care au avut loc
ulterior. Nu poate fi pusă în discuție majorarea de capital social prin prisma
caracterului ipotetic fictiv al unor acte de vânzare – cumpărare încheiate după
mai bine de 3 luni de la finalizarea operațiunii de majorare.
Pentru aceste motive
recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei
recurate și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Pârâta SC S. SA
prin recursul său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.
civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot deciziei recurate și
menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Prin întâmpinarea
depusă la dosar intimata - reclamantă S.I.F. Oltenia SA a solicitat respingerea
recursurilor ca nefondate.
Recursul pârâtei
SC C. SA Buzău este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Analizând decizia
recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. invocat de recurentă se constată că recursul este fondat întrucât
instanța de apel prin soluția pronunțată a interpretat greșit dispozițiile art.
212 și următoarele din Legea nr. 31/1990.
Astfel, se apreciază
că majorarea capitalului social a SC S. SA a fost efectuată cu respectarea
dispozițiilor legale. Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză în
urma aprobării dreptului de preferință a acționarilor prin hotărârea A.G.E.A.
din 4 septembrie 2000 a SC S. SA, s-a încheiat un act adițional la actele
constitutive ale societății prin care a fost majorat capitalul social al
acesteia cu suma de 981.085 lei, prin aport în numerar, schimbându-se astfel și
structura acționariatului, aportul în numerar al pârâtei SC C. SA fiind de
605.982,5 lei, operațiune ce a fost încuviințată de judecătorul delegat al O.R.C.
Cluj prin certificatul de înscriere mențiuni nr. 5812 din 02 martie 2001 și
care nu a fost contestată în conformitate cu dispozițiile legii speciale.
Se constată că
subscrierea acțiunilor în valoare de 607.032,5 lei de către pârâta SC C. SA a
fost corect efectuată iar suma a fost vărsată efectiv, în numerar, în conturile
SC S. SA conform ordinelor de plată aflate la dosar, astfel, că nu se poate
vorbi despre o nulitate absolută a operațiunilor de majorare a capitalului
social care să atragă anularea celor 242.293 acțiuni subscrise de SC C. SA, și
implicit de o subscriere fictivă.
Totodată se constată
că, așa cum a reținut și instanța de fond, operațiunile derulate de părți,
precum și rezultatele inspecției fiscale nu au relevanță sub aspectul dedus
judecății cel mult, aceste operațiuni ar putea fi supuse anulării și nu sunt de
natură să afecteze majorarea de capital social care este o altă operațiune
distinctă de celelalte.
Recursul pârâtei
SC S. SA.
Înalta Curte în
conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepția
tardivității declarării recursului.
Potrivit art. 301 C.
proc. civ., „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii
dacă legea nu dispune altfel (…) ”Din dispozițiile citate mai sus rezultă că pentru
exercițiul căii extraordinare de atac a recursului s-a instituit un termen
legal de 15 zile, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia, partea
îndreptățită se poate adresa instanței.
În speță a fost atacată
cu recurs Decizia civilă nr. 29 din 01 martie 2010 care i-a fost comunicată pârâtului
recurent la data de 31 martie 2010, conform dovezii aflată la fila 51 dosar
apel, iar recursul a fost depus la data de 21 aprilie 2010.
Revenind la
prevederile art. 301 C. proc. civ. prin care se impune respectarea acestui termen
pentru asigurarea disciplinei procesuale se observă că de la data comunicării
deciziei stabilită ca moment de la care încep să curgă cele 15 zile stabilite,
depunerea recursului s-a făcut cu depășirea intervalului de timp prevăzut de lege.
Având în vedere că
termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea
dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității
procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor, se
va reține că recursul astfel formulat de pârâta SC S. SA încalcă prevederile art.
301 C. proc. civ., astfel că va fi constatat tardiv formulat și față de
raportul juridic dedus judecății și dependenței procesuale între participanți
se reține aplicarea dispozițiilor art. 47 C. proc. civ.
Față de cele ce preced,
în temeiul art. 312 C. proc. civ. urmează să se admită recursul pârâtei SC C.
SA, se va modifica decizia recurată în sensul că se va respinge apelul
reclamantei S.I.F. Oltenia SA și se va respinge ca tardiv declarat recursul
pârâtei SC S. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâta SC C. SA Buzău împotriva Deciziei civile nr. 29 din 1 martie
2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal.
Modifică decizia
recurată în sensul că respinge apelul reclamantei S.I.F. Oltenia SA.
Respinge recursul
declarat de pârâta SC S. SA Cluj-Napoca împotriva aceleiași decizii, ca tardiv
declarat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 9 decembrie 2010.