ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4300/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.I.F. Oltenia SA Craiova, prin cererea înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj, în contradictoriu cu pârâții SC S. SA Cluj-Napoca, SC C. SA Buzău, O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj și SC D.C. SA București, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea unui număr de 242.293 acțiuni cu valoarea nominală de 25.000 lei, în sumă totală de 6.059.825.000 lei, subscrise de către SC C. SA BUZĂU în cadrul majorării de capital social aprobată în A.G.E.A. SC S. SA din data de 04 septembrie 2000, majorare finalizată prin înregistrarea la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj cu C.I.M.

din 08 martie 201; diminuarea în consecință a capitalului social cu suma de 6.059.825.000 lei ca efect al anulării acțiunilor subscrise de către SC C. SA; repunerea părților în situația anterioară și radierea, în parte, de la O.R.C. Cluj și din evidența SC D.C. SA a majorării capitalului social al SC S. SA cu valoarea de 6.059.825.000 lei și diminuarea deținerilor SC C. SA cu un număr de 242.293 acțiuni. Prin sentința comercială nr. 2054 pronunțată la data de 25 mai 2009 de Tribunalul Comercial Cluj, a fost respinsă cererea formulată de către reclamanta S.I.F. Oltenia SA împotriva pârâților SC S. SA și SC C. SA, O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj și SC D.C. SA, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că î n baza unei ședințe A.G.E.A.

a pârâtei SC S. SA Cluj-Napoca, ținută în data de 4 septembrie 2000 a fost încheiat un act adițional la actele constitutive ale societății, în data de 2 martie 2001 prin care a fost majorat capitalul social al acesteia cu suma de 981.085 lei, prin aport în numerar, schimbându-se astfel și structura acționariatului, aportul în numerar al pârâtei fiind de 605.982,5 lei. Această operațiune a fost încuviințată de către judecătorul delegat la O.R.C. Cluj, în data de 9 martie 2001. S-a apreciat că solicitarea de constatare a nulității absolute a operațiunii de majorare a capitalului social pe motiv că ea a fost făcută prin fraudă, nu este întemeiată, întrucât prin prezenta acțiune reclamanta dorește să-și apere propriile interese ca urmare a micșorării cotei sale de participație la capitalul social al societății unde este acționar.

Totodată s-a constatat că toate operațiunile premergătoare majorării capitalului social nu sunt importante în speță iar celelalte operațiuni privind cumpărarea unor imobile sau alte bunuri, operațiuni derulate între două societăți în care aceeași persoană are o putere de decizie însemnată, deținând majoritatea acțiunilor, nu au relevanță sub aspectul dedus judecății. Cât privește chestiunea cu fictivitatea operațiunilor de înstrăinare a unor bunuri către SC S. SA de către SC C. SA Buzău, instanța de fond a apreciat că aceasta reprezintă doar o simplă afirmație, întrucât în nici un text de lege nu se specifică faptul că o operațiune de înstrăinare a unor imobile, dacă nu este încheiată în formă autentică, este fictivă și nici că bunul cumpărat trebuie neapărat să intre în posesia cumpărătorului pentru ca tranzacția să fie valabilă.

Indiferent ce a hotărât un organ fiscal, acesta nu se poate pronunța asupra valabilității unei operațiuni juridice, el având doar atribuția de a verifica respectarea normelor financiar-fiscale, în vederea ocrotirii intereselor Statului Român sub aspectul plății tuturor contribuțiilor și impozitelor datorate de către contribuabili. Față de pârâtele O.R.C. Cluj și SC D.C. SA București, s-a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, întrucât aceste pârâte nu au nici un amestec în operațiunile invocate de către reclamantă ca fiind nelegale. De fapt, împotriva lor nici nu au fost formulate pretenții, instanța neavând ce să analizeze față de acestea. Pârâtele nu au făcut decât să opereze în evidențele lor modificările aduse în structura acționariatului SC S. SA, în baza actelor ce le-au fost comunicate, nefăcând decât ceea ce legea le-a dispus să facă, conform scopului pentru care ele au fost înființate.

Apelul declarat de reclamanta S.I.F. Oltenia SA împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin Decizia civilă nr. 29/2010 din 1 martie 2010 când a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis acțiunea reclamantei S.I.F. Oltenia și în consecință a dispus anularea unui nr. de 242.293 acțiuni cu valoarea nominală de 25.000 lei, în sumă totală de 6.059.825.000 lei subscris de SC C. SA Buzău în cadrul majorării de capital social aprobat prin A.G.E.A. SC S.SA din data de 04 septembrie 2000 cu consecința diminuării capitalului total cu aceeași valoare. Totodată s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiunii la O.R.C.

Cluj și la SC D.C. SA, la data rămânerii irevocabile a deciziei. În argumentarea acestei soluții instanța de apel a reținut, în esență, că prima instanță a pronunțat hotărârea urmare a determinării greșite a stării de fapt și prin valorificarea și interpretarea eronată a dispozițiilor legale apreciate ca fiind incidente. Totodată s-a reținut că probatoriul administrat a relevat că vărsarea aportului apare ca fiind formală în raport de utilizarea și termenul de utilizare a fondurilor astfel vărsate chiar de către entitatea obligată să procedeze la vărsarea aportului evidențiindu-se, de asemenea, că la data emiterii acțiunilor sumele vărsate cu titlu de aport la capitalul social nu mai existau în patrimoniul societății.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că valențele acordate de prima instanță stării de fapt reținută de organul fiscal nu sunt conforme cu prevederile Legii nr. 571/2003. Înlăturarea concluziilor raportului de inspecție fiscală pentru exercitarea căilor de atac instituite împotriva acestuia în condițiile art. 205 C. proc. fisc. s-a realizat de către prima instanță prin înfrângerea dispozițiilor art. 215 C. proc. fisc. având în vedere principiul legalității actelor administrative și prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative ori administrativ fiscale, regula fiind executarea din oficiu a acestora în baza caracterului de care se bucură.

Aserțiunea intimatei SC C. SA Buzău potrivit căreia instanța a reținut în mod corect că organul fiscal nu se poate pronunța asupra valabilității unor operațiuni juridice nu poate fi primită întrucât în determinarea stării de fapt și verificarea îndeplinirii condițiilor legale de către anumite operațiuni juridice pentru a asigura entității controlate un anumit regim fiscal organul fiscal este abilitat să procedeze la analizarea legalității operațiunii juridice care să dea naștere la un drept de natură fiscală.

Referitor la susținerile intimatelor privitor la distincția existentă între majorarea capitalului social și operațiunile de vânzare - cumpărare realizate ulterior, instanța de apel a considerat că acestea ar putea primi valențele urmărite de aceasta pentru ipoteza în care ar fi fost întocmite toate înscrisurile care să poată fi calificate ca acte justificative și care să confirme realitatea operațiunii și din perspectiva Legii nr. 82/1991, ori în speță nu s-a realizat această dovadă împrejurare în raport de care pretențiile reclamantei apar ca fiind justificate. Împotriva acestei decizii pârâtele SC C. SA și SC S. SA au declarat recursuri prin care au solicitat admiterea acestora, modificarea în tot a deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.

1. Pârâta SC C. SA și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În susținerea motivului de nelegalitate invocat recurenta a arătat că instanța de apel a tras concluzia, de la bun început că” probatoriul administrat a relevat că susținerile reclamantei apar ca fiind întemeiate, vărsarea aportului apărând ca fiind formală în raport de utilizarea și termenul de utilizare a fondurilor astfel vărsate chiar de către entitatea obligată să procedeze la vărsarea aportului” fără a evidenția care dintre probele administrate în cauză conduc la o asemenea concluzie.

De asemenea, susține recurenta, instanța de apel apreciază greșit că majorarea de capital este fictivă deoarece la data emiterii acțiunilor, sumele vărsate cu titlu de aport de capitalul social nu mai existau în patrimoniul societății întrucât dovada în acest sens sunt documentele de plată care atestă vărsarea efectivă a acestor sume în conturile SC S. SA care este direct responsabilă de modul în care administrează fondurile societății. Totodată, arată recurenta, instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, întrucât acest articol nu condiționează transferul dreptului de proprietate asupra construcțiilor de înscrierea în cartea funciară a contractului de vânzare-cumpărare.

Dreptul de proprietate asupra acestora s-a transferat la data încheierii contractelor sub semnătură privată. Instanța de apel a ignorat faptul că operațiunea de majorare a capitalului social este o operațiune distinctă de operațiunile de vânzare-cumpărare care au avut loc ulterior. Nu poate fi pusă în discuție majorarea de capital social prin prisma caracterului ipotetic fictiv al unor acte de vânzare – cumpărare încheiate după mai bine de 3 luni de la finalizarea operațiunii de majorare. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. 2. Pârâta SC S. SA prin recursul său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata - reclamantă S.I.F. Oltenia SA a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. 1. Recursul pârâtei SC C. SA Buzău este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente: Analizând decizia recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de recurentă se constată că recursul este fondat întrucât instanța de apel prin soluția pronunțată a interpretat greșit dispozițiile art. 212 și următoarele din Legea nr. 31/1990. Astfel, se apreciază că majorarea capitalului social a SC S. SA a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale.

Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză în urma aprobării dreptului de preferință a acționarilor prin hotărârea A.G.E.A. din 4 septembrie 2000 a SC S. SA, s-a încheiat un act adițional la actele constitutive ale societății prin care a fost majorat capitalul social al acesteia cu suma de 981.085 lei, prin aport în numerar, schimbându-se astfel și structura acționariatului, aportul în numerar al pârâtei SC C. SA fiind de 605.982,5 lei, operațiune ce a fost încuviințată de judecătorul delegat al O.R.C. Cluj prin certificatul de înscriere mențiuni nr. 5812 din 02 martie 2001 și care nu a fost contestată în conformitate cu dispozițiile legii speciale.

Se constată că subscrierea acțiunilor în valoare de 607.032,5 lei de către pârâta SC C. SA a fost corect efectuată iar suma a fost vărsată efectiv, în numerar, în conturile SC S. SA conform ordinelor de plată aflate la dosar, astfel, că nu se poate vorbi despre o nulitate absolută a operațiunilor de majorare a capitalului social care să atragă anularea celor 242.293 acțiuni subscrise de SC C. SA, și implicit de o subscriere fictivă. Totodată se constată că, așa cum a reținut și instanța de fond, operațiunile derulate de părți, precum și rezultatele inspecției fiscale nu au relevanță sub aspectul dedus judecății cel mult, aceste operațiuni ar putea fi supuse anulării și nu sunt de natură să afecteze majorarea de capital social care este o altă operațiune distinctă de celelalte.

2. Recursul pârâtei SC S. SA. Înalta Curte în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepția tardivității declarării recursului. Potrivit art. 301 C. proc. civ., „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel (…) ”Din dispozițiile citate mai sus rezultă că pentru exercițiul căii extraordinare de atac a recursului s-a instituit un termen legal de 15 zile, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia, partea îndreptățită se poate adresa instanței. În speță a fost atacată cu recurs Decizia civilă nr. 29 din 01 martie 2010 care i-a fost comunicată pârâtului recurent la data de 31 martie 2010, conform dovezii aflată la fila 51 dosar apel, iar recursul a fost depus la data de 21 aprilie 2010. Revenind la prevederile art. 301 C. proc.

civ. prin care se impune respectarea acestui termen pentru asigurarea disciplinei procesuale se observă că de la data comunicării deciziei stabilită ca moment de la care încep să curgă cele 15 zile stabilite, depunerea recursului s-a făcut cu depășirea intervalului de timp prevăzut de lege. Având în vedere că termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor, se va reține că recursul astfel formulat de pârâta SC S. SA încalcă prevederile art. 301 C. proc. civ., astfel că va fi constatat tardiv formulat și față de raportul juridic dedus judecății și dependenței procesuale între participanți se reține aplicarea dispozițiilor art. 47 C. proc.

civ. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ. urmează să se admită recursul pârâtei SC C. SA, se va modifica decizia recurată în sensul că se va respinge apelul reclamantei S.I.F. Oltenia SA și se va respinge ca tardiv declarat recursul pârâtei SC S. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Buzău împotriva Deciziei civile nr. 29 din 1 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul reclamantei S.I.F. Oltenia SA. Respinge recursul declarat de pârâta SC S. SA Cluj-Napoca împotriva aceleiași decizii, ca tardiv declarat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9 decembrie 2010.