ÎCCJ, decizie (scj.ro #83036)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83036) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune
în anulare hotărâre AGA. Lipsa din convocator a datei de
referință. Caracterul relativ al nulității. Lipsa
vătămării intereselor acționarului prezent la adunare
Cuprins pe materii: Drept comercial. Funcționarea
societăților comerciale
Index alfabetic: acțiune în anulare
-
hotărâre AGA
-
dată de referință
-
nulitate relativă
Legea nr. 31/1990, art. 123 alin. (2)
Art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 reglementează
atribuția consiliului de administrație, respectiv a directoratului de
a stabili data de referință pentru acționarii
îndreptățiți să fie înștiințați și
să voteze în cadrul adunării generale,
data
de referință astfel stabilită fiind ulterioară
publicării convocatorului și neputând depăși 60 de zile
înainte de data la care adunarea generală este convocată pentru prima
oară, ea reprezentând o condiție de acces și de participare a
acționarilor îndreptățiți la adunare.
Nulitatea
pe care o atrage încălcarea acestui text de lege este o nulitate
relativă, interesul pe care-l protejează fiind unul particular, iar
nu general.
Astfel,
o hotărâre A.G.A. nu poate fi anulată pentru încălcarea
dispozițiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 în cazul în care nu
se poate reține vătămarea acționarului
care –
deși a participat la adunare fiindu-i stabilit și dreptul de vot
pentru acțiunile înregistrate – nu i s-a adus la cunoștință
data de referință.
Secția a II-a civilă,
Decizia nr. 3505 din 8
noiembrie 2011
Prin
sentința nr. 493/2010, Tribunalul Dolj, Secția comercială, a
respins acțiunea promovată de reclamantul A.B.C. având ca obiect
anularea Hotărârii AGA din 29 aprilie 2010 a societății pârâte SC TCF SA Craiova.
Judecătorul
fondului a avut în considerare că dispozițiile art. 123 din Legea nr.
31/1990 care instituie obligativitatea menționării în cuprinsul
convocatorului a datei de referință sunt incidente numai
societăților ale căror acțiuni sunt la purtător, când
pentru exercitarea dreptului de vot prin mandatar acesta trebuie să
își justifice mandatul acordat printr-o procură specială în
condițiile art. 124 din Legea nr. 31/1990.
S-a
constatat că în cuprinsul actului constitutiv al societății
pârâte s-a prevăzut expres că acțiunile sunt nominative,
indivizibile, nefiind necesară menționarea unei date de
referință în convocator, mențiune a cărei lipsă nici
nu constituie o cauză de nulitate, iar reclamantul și-a justificat în
cadrul AGA calitatea de acționar doar pentru 4500 de acțiuni
deținute conform certificatului de acționar emis pe numele său.
În
contra sentinței reclamantul a declarat apel, criticile sale vizând dovada
dreptului de acționar în raport de sentința Tribunalului Dolj care îi
constată această calitate, ignorarea convenției de vot a
acționarilor coproprietari, a prevederilor art. 102 alin. (2) din Legea
nr. 31/1990 și a dispozițiilor art. 11 pct. 4 din actul constitutiv
al societății cu consecința îngrădirii dreptului de vot
pentru 14.676 acțiuni, încălcarea principiului specializării
adunărilor generale și ignorarea condițiilor de valabilitate a
convocării AGA, reținerea inaplicabilității
dispozițiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Curtea
de Apel Craiova, Secția comercială, prin decizia nr. 43/2011 a admis
apelul declarat de reclamantul A.B.C. împotriva sentinței pe care a
schimbat-o în sensul admiterii acțiunii și anulării
hotărârii AGA nr. 58/2010 a SC TCIF SA Craiova.
În
motivarea deciziei se arată că potrivit art. 123 alin. (2) din Legea
nr. 31/1990, administratorul sau consiliul de administrație, după
caz, are obligația de a stabili o dată de referință pentru
acționarii cu drept de vot, dată ulterioară publicării
convocatorului și care nu va depăși 60 zile înainte de data la
care adunarea generală este convocată pentru prima oară,
dată care permite identificarea acționarilor care au dreptul de a
participa la adunarea generală și de a încasa dividende.
Chiar
dacă art. 117 din Legea nr. 31/1990 nu prevede expres obligația ca în
convocator să se precizeze data de referință, această
prevedere se coroborează cu dispozițiile art. 123 alin. (2) din
același act normativ care au caracter imperativ și a căror
încălcare conduce la anularea Hotărârii AGA adoptată în aceste
condiții.
În
contra acestei deciziei a declarat recurs pârâta SC TCIF SA pentru
situațiile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,
solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei și
menținerea sentinței și, în subsidiar, trimiterea cauzei spre
rejudecare pentru ca instanța de apel să se pronunțe pe toate
motivele de apel și pe apărările formulate.
În
dezvoltarea motivelor de nelegalitate recurenta a arătat că:
1.
Data de referință este necesar a fi menționată în
convocator numai la societățile cu acțiuni la purtător, iar
absența ei din convocator nu conduce la sancțiunea
nulității hotărârii, nefiind cuprinsă în enumerarea art.
117 din lege, dispozițiile art. 123 din lege fiind greșit aplicate
prin decizia atacată.
Reclamantul
a știut de adunare și a fost prezent la aceasta și oricum nu se
mai poate prevala de data de referință. (…)
2.
Instanța nu s-a pronunțat asupra naturii nulității:
relativă sau absolută, și nu a avut în vedere prevederile art.
125 alin. (5) în sensul că hotărârea AGA nu se anulează
dacă voturile rămase sunt suficiente pentru valabilitatea ei.(…)
Recursul
este fondat pentru considerentele care urmează:
Criticile
de nelegalitate dezvoltate de recurentă se încadrează în
situația prevăzută de art. 304 pct. 5 prin raportare la art. 295
alin. (1) C. proc. civ., stabilirea situației de fapt și aplicarea
legii prin sentința apelată nefiind verificate din perspectiva
tuturor motivelor de apel cu a căror analiză a fost investită
instanța de apel, cât și în situația prevăzută de art.
304 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. 123 alin. (2) din
Legea nr. 31/1990 republicată, art. 304 pct. 8 C. proc. civ. fiind formal invocat.(…)
Soluția
de admitere a apelului declarat de reclamant a fost motivată numai pe
incidența în speță a prevederilor art. 123 alin. (2) din Legea
nr. 31/1990 republicată, care reglementează atribuția
consiliului de administrație, respectiv a directoratului de a stabili data
de referință pentru acționarii îndreptățiți
să fie înștiințați și să voteze în cadrul
adunării generale.
Data
de referință astfel stabilită va fi ulterioară
publicării convocatorului și nu va depăși 60 de zile
înainte de data la care adunarea generală este convocată pentru prima
oară.
Rezultă,
așadar, că data de referință reprezintă o
condiție de acces, de participare la adunare a acționarilor
îndreptățiți conform art. 123 alin. (3) din lege să
încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi.
Or,
în cazul în speță, reclamantul intimat a participat la adunare, i s-a
comunicat numărul de acțiuni în baza cărora își poate
exercita dreptul de vot, nefiind vătămat sub aspectul stabilirii datei
de referință, critica acestuia cu suport în realitatea
desfășurării adunării AGA constând în neacceptarea
exercitării dreptului de vot conform sentinței nr. 358 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj, Secția comercială, prin care i s-a constatat dreptul pentru 268
acțiuni, cu care, susține acesta, abuziv, nu a fost înscris în
registrul acționarilor și nici în baza convenției
acționarilor coproprietari autentificată la 28 aprilie 2010, de
reprezentare, conform art. 102 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, dar și
art. 11 pct. 4 din actul constitutiv al societății pârâte.
Decizia
instanței de apel prin care s-a admis acțiunea reclamantului și
s-a anulat Hotărârea AGA nr. 58/2010 a societății recurente a
reținut ca motiv de nulitate încălcarea prevederilor imperative ale
art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Instanța
de apel trebuia să observe, însă, că nulitatea pe care o atrage
încălcarea acestui text de lege este o nulitate relativă, interesul
pe care-l protejează fiind unul particular, iar nu general și că
acționarul reclamant participând la adunare, fiindu-i stabilit dreptul de
vot pentru acțiunile înregistrate, nu a fost vătămat prin
neaducerea la cunoștința lui a datei de referință,
hotărârea AGA fiind nelegal anulată pe acest temei.
Constatând
că instanța de apel nu a examinat și celelalte motive de apel
constând în critica dovezii calității de acționar și
respectiv de reprezentare în adunarea AGA, mai sus evocate, Înalta Curte a
admis recursul în raport de dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., și conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ. a casat decizia atacată
și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași
instanță.