ÎCCJ, decizie (scj.ro #83158)

Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor. Termen convocare. Nulitate absolută. Cuprins pe materii : Drept comercial. Funcționarea societăților comerciale. Index alfabetic : societate comercială - convocare - nulitate absolută - termen Legea nr.31/1990, art.46, art. 48, art.117 alin.6, art.117 1 ,art.132 alin.3 Dispozițiile art.117 alin.6 din LSC, potrivit cărora termenul de întrunire în AGA nu poate fi mai scurt de 30 zile de la publicarea convocării în Monitorul Oficial al României, au un caracter imperativ, așa încât prin actul constitutiv acționarii nu pot stabili un termen mai scurt de 30 de zile deoarece aceasta ar echivala cu o eludare a Legii nr.31/1990. ICCJ, Secția Comercială , Decizia nr. 2250 din 2 octombrie 2009 Reclamantul C.E.

a chemat în judecată Societatea T. SA Timișoara și a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârii A.G.A. din 19 aprilie 2007 argumentând în drept că s-au încălcat prevederile art.117 din Legea nr.31/1990. Prin sentința nr.10 din 19 februarie 2008, Tribunalul Timiș a respins acțiunea reținând că sunt neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesual active și a tardivității formulării cererii, iar pe fond a stabilit că, deși nu au fost efectiv îndeplinite cerințele convocării în termenul de 30 de zile stabilit de lege, pârâta a respectat totuși prevederile art.14 din actul constitutiv, iar această procedură de convocare derulată conform actului constitutiv nu l-a prejudiciat pe reclamantul C.E..

Reclamantul C.E. a declarat apel împotriva acestei sentințe.(…) Instanța de apel a înlăturat excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantului și a tardivității introducerii acțiunii pe considerentul că în cauză sunt aplicabile prevederile art.117 alin.3 din Legea nr.31/1990 prin care este recunoscut dreptul persoanelor interesate de a invoca și susține motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune într-o astfel de situație fiind imprescriptibil. S-a stabilit că nu s-a respectat obligația de publicare a convocatorului în Monitorul Oficial, că pe ordinea de zi nu s-a aflat ultimul punct luat în discuție în adunarea generală, iar introducerea unui nou punct în ordinea de zi nu se putea face decât cu respectarea art.117 1 din LSC.

Curtea de apel Timișoara – Secția Comercială a admis apelul reclamantului și a dispus anularea hotărârii AGOA din 19 aprilie 2007. Instanța de apel a mai dispus și comunicarea deciziei pronunțată de Curte în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în Registrul Comerțului. Împotriva deciziei nr.169/COM/2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs pârâta T. SA fără să indice motivele de nelegalitate . Recurenta a susținut că soluția instanței de apel se sprijină pe ipoteze care duc la nesocotirea incidenței nulității relative, întrucât prin aplicarea art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990 este legitimată doar acțiunea în constatarea nulității absolute, deși în cauză nu se apără un interes general ci unul propriu care nu dăunează terților.

A mai susținut că prin măsurile luate în AGOA, a cărei anulare se solicită, reclamantului nu i-a fost vătămat interesul propriu.(…) O altă critică vizează neobservarea art.14 alin.4 și 7 din statutul societății prin care acționarii au stabilit că termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării, termen care a fost respectat. Recurenta a considerat că actul constitutiv al societății este asimilat contractelor, iar contractul este legea părților, voința părților fiind cea care prevalează legii generale. Pentru nerespectarea termenului de 30 de zile socotit pentru convocarea AGA, Legea nr.31/1990 nu stabilește o sancțiune, art.132 supunând controlului legalității numai hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv.

În același sens s-a susținut că termenul din convocator ar fi inutil din moment ce convocatorul se publică fără acte anexe, acționarii având posibilitatea să le consulte la sediul societății.(…) Înainte de a verifica legalitatea deciziei instanței de apel, a aplicării prevederilor art.132 alin. 3 din Legea nr.31/1990, trebuie observat că recurenta a trecut peste modalitățile de convocare reglementate de art.117 alin.3 din legea amintită, în care se prevede expres: „Convocarea se publică în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a și în unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate”. Din textul redat rezultă că formalitățile de convocare se îndeplinesc în condițiile specificate de lege.

Constatând că numai în situațiile anume prevăzute de lege se poate deroga de la această cerință a dublei publicități, în speță, în mod corect instanța de apel a cenzurat îndeplinirea acestei condiții și a constat că aceasta nu a fost respectată, neîndeplinirea acestei obligații atrăgând sancțiunea nulității.(…) Hotărârea Adunării Generale a fost dată cu încălcarea art.117 alin.6 din Legea nr.31/1990, așa încât interesul de a promova o acțiune în nulitate a fost examinat de instanța de apel atunci când a stabilit că aceste norme au fost încălcate.(…) Nu în ultimul rând, Legea nr.31/1990 a pus la îndemâna societăților comerciale, prin art.117 1 , o procedură pe baza căreia se pot introduce pe ordinea de zi puncte noi de discuție, procedură care nu a fost utilizată.

Prin urmare, incidența în cauză a acestor prevederi a fost corect examinată, așa încât soluția și din acest punct de vedere este la adăpost de orice critică. Art.117 din Legea nr.31/1990, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.441/2006, a stabilit că termenul de întrunire în AGA nu poate fi mai scurt de 30 de zile de la publicarea comunicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Conținutul reglementării nu pune la îndoială faptul că acest termen este obligatoriu, astfel că cei cărora li se adresează nu pot stabili în cazul convocării prin dublă publicitate un termen mai scurt de 30 de zile. Recurenta opune acestui termen stabilit de lege, termenul de 15 zile stabilit prin actul constitutiv evocând pe de o parte, faptul că actul constitutiv este legea părților, iar, pe de altă parte, că acesta derogă de la legea generală.

Argumentul recurentei nu a fost reținut întrucât, prin actul constitutiv, acționarii nu pot să deroge de la dispozițiile stabilite imperativ de lege. Împrejurarea că actul constitutiv reprezintă voința acționarilor nu este de natură să-i confere prioritate în aplicare, deoarece ar echivala cu o eludare a Legii nr.31/1990. Pentru rațiunile deja expuse, faptul că la constituirea societății T. SA s-a stabilit un alt termen de convocare de 15 zile, nu are nici o semnificație asupra validității adunării generale, dispozițiile art. 46 și 48 din LSC nefiind aplicabile în cauză. Aceste dispoziții se referă la neregularitățile constatate după înmatriculare în raport de conținutul actului constitutiv.

După cum s-a arătat mai sus termenul de 30 de zile a fost modificat în anul 2006, până la acea dată termenul fiind de 15 zile, iar societatea trebuia să respecte cerințele impuse prin modificarea legii.(…) Așa fiind, conform art.312 C. proc . civ ., recursul a fost respins ca nefondat.