ÎCCJ, decizie (scj.ro #83158)

Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor. Termen

convocare. Nulitate absolută.

Cuprins pe materii : Drept comercial. Funcționarea

societăților comerciale.

Index alfabetic : societate comercială

-

convocare

-

nulitate absolută

-

termen

Legea

nr.31/1990, art.46, art. 48, art.117 alin.6,

art.117

1

,art.132

alin.3

Dispozițiile art.117 alin.6 din LSC,

potrivit cărora termenul de întrunire în AGA nu poate fi mai scurt de 30

zile de la publicarea convocării în Monitorul Oficial al României, au un

caracter imperativ, așa încât prin actul constitutiv acționarii nu

pot stabili un termen mai scurt de 30 de zile deoarece aceasta ar echivala cu o

eludare a  Legii nr.31/1990.

ICCJ,

Secția

Comercială

,

Decizia

nr. 2250

din 2 octombrie

2009

Reclamantul

C.E. a

chemat

în

judecată

Societatea T. SA Timișoara și a solicitat să se constate

nulitatea absolută a Hotărârii A.G.A. din 19 aprilie 2007 argumentând

în drept că s-au încălcat prevederile art.117 din Legea nr.31/1990.

Prin

sentința nr.10 din 19 februarie 2008, Tribunalul Timiș a respins

acțiunea reținând că sunt neîntemeiate excepțiile lipsei

calității procesual active și a tardivității

formulării cererii, iar pe fond a stabilit că, deși nu au

fost  efectiv îndeplinite cerințele convocării în termenul de 30

de zile stabilit de lege, pârâta a respectat totuși prevederile art.14 din

actul constitutiv, iar această procedură de  convocare

derulată conform actului constitutiv nu l-a prejudiciat pe reclamantul

C.E..

Reclamantul C.E. a declarat apel împotriva acestei sentințe.(…)

Instanța de apel a înlăturat

excepțiile privind lipsa calității procesuale active a

reclamantului și a tardivității introducerii acțiunii pe

considerentul că în cauză sunt aplicabile prevederile art.117 alin.3

din Legea nr.31/1990 prin care este recunoscut dreptul persoanelor

interesate de a invoca și susține motive de nulitate absolută,

dreptul la acțiune într-o astfel de situație fiind imprescriptibil.

S-a

stabilit că nu s-a respectat obligația de publicare a convocatorului

în Monitorul Oficial, că pe ordinea de zi nu s-a aflat ultimul punct luat

în discuție în adunarea generală, iar introducerea unui nou punct în

ordinea de zi nu se putea face decât cu respectarea  art.117

1

din

LSC.

Curtea de apel Timișoara – Secția

Comercială a admis apelul reclamantului și a dispus anularea

hotărârii AGOA din 19 aprilie 2007. Instanța de apel a mai dispus

și comunicarea deciziei pronunțată de Curte în vederea

efectuării cuvenitelor mențiuni în Registrul Comerțului.

Împotriva deciziei nr.169/COM/2008 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara a declarat recurs pârâta T. SA fără să indice

motivele de

nelegalitate

. Recurenta a susținut

că soluția instanței de apel se sprijină pe ipoteze care

duc la nesocotirea incidenței nulității relative, întrucât prin

aplicarea art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990 este legitimată doar

acțiunea în constatarea nulității absolute, deși în

cauză nu se apără un interes general ci unul propriu care nu

dăunează terților. A mai susținut că prin

măsurile luate în AGOA, a cărei anulare se solicită,

reclamantului nu i-a fost vătămat interesul propriu.(…)

O

altă critică vizează neobservarea art.14 alin.4 și 7 din

statutul societății prin care acționarii au stabilit că

termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea

convocării, termen care a fost respectat.

Recurenta a considerat că actul constitutiv al societății este

asimilat contractelor, iar contractul este legea părților,

voința părților fiind cea care prevalează legii generale.

Pentru nerespectarea termenului de 30 de zile socotit pentru convocarea AGA,

Legea nr.31/1990 nu stabilește o sancțiune, art.132 supunând

controlului legalității numai hotărârile adunării generale

contrare legii sau actului constitutiv. În același sens s-a susținut

că termenul din convocator ar fi inutil din moment ce convocatorul se

publică fără acte anexe, acționarii având posibilitatea

să le consulte la sediul societății.(…)

Înainte

de a verifica legalitatea deciziei instanței de apel, a aplicării

prevederilor art.132 alin. 3 din Legea nr.31/1990, trebuie observat că

recurenta a trecut peste modalitățile de convocare reglementate de

art.117 alin.3 din legea amintită, în care se prevede expres: „Convocarea

se publică în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a și în unul

din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află

sediul societății sau din cea mai apropiată localitate”.

Din  textul redat rezultă că formalitățile de

convocare se îndeplinesc în condițiile specificate de lege. Constatând

că numai în situațiile anume prevăzute de lege se poate deroga

de la această cerință a dublei publicități, în

speță, în mod corect instanța de apel a cenzurat

îndeplinirea acestei condiții și a constat că aceasta nu a fost

respectată, neîndeplinirea acestei obligații atrăgând

sancțiunea  nulității.(…)

Hotărârea Adunării Generale a fost dată cu încălcarea

art.117 alin.6 din Legea nr.31/1990, așa încât interesul de a promova o

acțiune în nulitate a fost examinat de instanța de apel atunci când a

stabilit că aceste norme au fost încălcate.(…)

Nu în

ultimul rând, Legea nr.31/1990 a pus la îndemâna societăților

comerciale, prin art.117

1

, o procedură pe baza căreia se

pot introduce pe ordinea de zi puncte noi de discuție, procedură care

nu a fost utilizată. Prin urmare, incidența în cauză a acestor

prevederi a fost corect examinată, așa încât soluția și din

acest punct de vedere este la adăpost de orice critică.

Art.117 din Legea nr.31/1990, astfel cum a fost modificat prin

Legea nr.441/2006, a stabilit că termenul de întrunire în AGA nu poate fi

mai scurt de 30 de zile de la publicarea comunicării în Monitorul Oficial

al României,  Partea a IV-a.

Conținutul reglementării nu pune la îndoială faptul că

acest termen este obligatoriu, astfel că cei cărora li se

adresează nu pot stabili în cazul convocării prin dublă

publicitate un termen mai scurt de 30 de zile.

Recurenta opune acestui termen stabilit de lege, termenul de 15 zile stabilit

prin actul constitutiv evocând pe de o parte, faptul că actul constitutiv

este legea părților, iar, pe de altă parte, că acesta

derogă de la legea generală.

Argumentul recurentei nu a fost reținut întrucât, prin actul constitutiv,

acționarii nu pot să deroge de la dispozițiile stabilite

imperativ de lege. Împrejurarea că actul constitutiv reprezintă

voința acționarilor nu este de natură să-i confere prioritate

în aplicare, deoarece ar echivala cu o eludare a Legii nr.31/1990. Pentru

rațiunile deja expuse, faptul că la constituirea societății

T. SA s-a stabilit un alt termen de convocare de 15 zile, nu are nici o

semnificație asupra validității adunării generale,

dispozițiile art. 46 și 48 din LSC nefiind aplicabile în cauză.

Aceste dispoziții se referă la neregularitățile constatate

după înmatriculare în raport de conținutul actului constitutiv.

După cum s-a arătat mai sus termenul de 30 de zile a fost modificat

în anul 2006, până la acea dată termenul fiind de 15 zile, iar

societatea trebuia să respecte cerințele impuse prin modificarea

legii.(…)

Așa

fiind, conform  art.312 C.

proc

.

civ

., recursul a fost respins ca nefondat.