ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4830/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 iunie 2003, reclamanta SC T. SA Timișoara, a chemat în judecată pe pârâta SC A.S.S. SA pentru ca, în contradictoriu cu aceasta să se constate nulitatea hotărârii Adunării General a Acționarilor din 30 iunie 1999. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în calitate de acționar majoritar al societății pârâte a fost prejudiciat de hotărârea luată, privind vânzarea locuințelor de serviciu din patrimoniul acesteia. A mai arătat că în conformitate cu art. 130 din Legea nr. 31/1991, hotărârile A.G.A. nu pot fi aduse la îndeplinire decât după trecerea lor în registrul adunării generale, registrul comerțului și publicarea în M. Of., iar lipsa oricăruia din aceste elemente, atrage nulitatea procesului verbal.

La primul termen de judecată s-a depus cerere de intervenție în nume propriu de către intervenienții B.C., C.M., C.I., D.N., G.F.M., K.M., L.L., R.G., T.P. și T.R., toți reprezentați de mandatara D.E., prin care s-a solicitat respingerea acțiunii întrucât nu s-a săvârșit nici o fraudă la lege prin vânzarea locuințelor, iar la data hotărârii societatea reclamantă nici nu era acționar, cumpărarea acțiunilor având loc în decembrie 2000. La termenul de judecată din 22 septembrie 2003 a depus cerere de intervenție în nume propriu și P.I., prin care a cerut respingerea acțiunii deoarece prin hotărâre irevocabilă s-a respins cererea reclamantei de anulare a contractului, prin care intervenientul a cumpărat locuința.

Prin încheierea din 13 octombrie 2003, instanța a admis în principiu cererile de intervenție, în baza art. 50 și art. 52 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 201 din 27 ianuarie 2004, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC T. SA Timișoara, precum și cererile de intervenție accesorii, cu motivarea că la data adoptării hotărârii adunării generale, reclamanta nu era acționară la societatea pârâtă și, ca atare, nu are calitate procesuală activă. Cu privire la cererile de intervenție, a arătat că, atâta timp cât prin acestea s-a solicitat doar respingerea acțiunii principale, ceea ce s-a făcut, acestea vor fi respinse ca cereri accesorii.

Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă în baza deciziei nr. 156/ A din 14 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a respins apelul societății comerciale reclamante. Cu actul înregistrat la 25 iunie 2004 SC T. SA Timișoara a formulat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., susținând următoarele: - instanța de apel a interpretat greșit Legea nr. 31/1990 considerând că norma prevăzută de art. 131, reprezintă o derogare de la principiul potrivit căruia orice persoană interesată poate invoca nulitatea absolută; - instanța a stabilit în mod greșit structura acționariatului pârâtei la data adunării generale; - hotărârea atacată încalcă flagrant regulile imperative care guvernează în această materie, fiind lovită de nulitate absolută; - prin vânzarea locuințelor ce făceau parte din patrimoniul societății pârâte a avut loc o reducere a capitalului social, reducere care s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 199 din Legea nr. 31/1990; - hotărârile judecătorești pronunțate în cauză sunt netemeinice întrucât instanțele nu s-au pronunțat asupra unor dovezi depuse, care erau hotărât pare pentru dezlegarea pricinii.

Recursul reclamantei este nefondat. Așa cum s-a arătat, soluționarea pricinii a avut în vedere doar excepția lipsei calității procesuale active invocată din oficiu de instanța de fond. Astfel, instanțele au reținut că în conformitate cu prevederile art. 131 din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată și republicată, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. de oricare dintre acționarii care au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să insereze aceasta în procesul verbal al ședinței și cum la data de 30 iunie 1999, reclamanta nu era acționar, aceasta nu avea calitatea de a ataca hotărârea A.G.A., în temeiul textului legal citat.

Ca atare, motivele de recurs formulate de reclamantă vor fi examinate în raport de soluția adoptată de instanțe sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesuale active a SC T. SA Timișoara. Din acest punct de vedere, recurenta-reclamantă a susținut că, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (2 1 ) din Legea nr. 31/1990 (introdus prin Legea nr. 161/2003) „când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată”. Motivul invocat de recurentă și întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va fi respins, deoarece dispozițiile legale invocate nu-și găseau aplicarea la data de 30 iunie 1999, când a avut loc adunarea generală a acționarilor de la SC A.S.S.

SA, ele fiind cuprinse într-un act normativ adoptat în anul 2003, care nu retroactivează. Toate celelalte critici formulate de recurentă vizează legalitatea hotărârii adunării generale a acționarilor, dar, în lipsa calității procesuale active, corect reținută de instanțe, reclamanta nu era în măsură să invoce împrejurări legate de modul în care a avut loc convocarea acționarilor, publicitatea sau aducerea la îndeplinire a hotărârii A.G.A. Pentru toate aceste considerente, instanțele au soluționat corect excepția lipsei calității procesuale active a SC T. SA Timișoara, iar în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC T. SA Timișoara, împotriva deciziei nr. 156/ A din 14 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2004.