ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.11.2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4830/2004

HOTĂRÂRE
19.11.2004
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4830/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 18 iunie 2003, reclamanta SC T. SA Timișoara, a chemat în judecată pe pârâta

SC A.S.S. SA pentru ca, în contradictoriu cu aceasta să se constate nulitatea

hotărârii Adunării General a Acționarilor din 30 iunie 1999.

În motivarea acțiunii, reclamanta

a susținut că, în calitate de acționar majoritar al societății pârâte a fost

prejudiciat de hotărârea luată, privind vânzarea locuințelor de serviciu din

patrimoniul acesteia. A mai arătat că în conformitate cu art. 130 din Legea nr.

31/1991, hotărârile A.G.A. nu pot fi aduse la îndeplinire decât după trecerea

lor în registrul adunării generale, registrul comerțului și publicarea în M.

Of., iar lipsa oricăruia din aceste elemente, atrage nulitatea procesului verbal.

La primul termen de judecată

s-a depus cerere de intervenție în nume propriu de către intervenienții B.C., C.M.,

C.I., D.N., G.F.M., K.M., L.L., R.G., T.P. și T.R., toți reprezentați de

mandatara D.E., prin care s-a solicitat respingerea acțiunii întrucât nu s-a

săvârșit nici o fraudă la lege prin vânzarea locuințelor, iar la data hotărârii

societatea reclamantă nici nu era acționar, cumpărarea acțiunilor având loc în

decembrie 2000.

La termenul de judecată din

22 septembrie 2003 a depus cerere de intervenție în nume propriu și P.I., prin

care a cerut respingerea acțiunii deoarece prin hotărâre irevocabilă s-a

respins cererea reclamantei de anulare a contractului, prin care intervenientul

a cumpărat locuința.

Prin încheierea din 13

octombrie 2003, instanța a admis în principiu cererile de intervenție, în baza

art. 50 și art. 52 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 201

din 27 ianuarie 2004, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC T. SA Timișoara,

precum și cererile de intervenție accesorii, cu motivarea că la data adoptării

hotărârii adunării generale, reclamanta nu era acționară la societatea pârâtă

și, ca atare, nu are calitate procesuală activă.

Cu privire la cererile de

intervenție, a arătat că, atâta timp cât prin acestea s-a solicitat doar respingerea

acțiunii principale, ceea ce s-a făcut, acestea vor fi respinse ca cereri

accesorii.

Hotărârea instanței de fond

a rămas definitivă în baza deciziei nr. 156/ A din 14 mai 2004 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a

respins apelul societății comerciale reclamante.

Cu actul înregistrat la 25

iunie 2004 SC T. SA Timișoara a formulat recurs împotriva acestei decizii, în

temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând următoarele:

- instanța de apel a

interpretat greșit Legea nr. 31/1990 considerând că norma prevăzută de art. 131,

reprezintă o derogare de la principiul potrivit căruia orice persoană

interesată poate invoca nulitatea absolută;

- instanța a stabilit în mod

greșit structura acționariatului pârâtei la data adunării generale;

- hotărârea atacată încalcă

flagrant regulile imperative care guvernează în această materie, fiind lovită

de nulitate absolută;

- prin vânzarea locuințelor

ce făceau parte din patrimoniul societății pârâte a avut loc o reducere a

capitalului social, reducere care s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 199

din Legea nr. 31/1990;

- hotărârile judecătorești

pronunțate în cauză sunt netemeinice întrucât instanțele nu s-au pronunțat

asupra unor dovezi depuse, care erau hotărât pare pentru dezlegarea pricinii.

Recursul reclamantei este

nefondat.

Așa cum s-a arătat,

soluționarea pricinii a avut în vedere doar excepția lipsei calității procesuale

active invocată din oficiu de instanța de fond.

Astfel, instanțele au

reținut că în conformitate cu prevederile art. 131 din Legea nr. 31/1990,

astfel cum a fost modificată și republicată, hotărârile adunării generale

contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de

15 zile de la data publicării în M. Of. de oricare dintre acționarii care au

luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să

insereze aceasta în procesul verbal al ședinței și cum la data de 30 iunie 1999,

reclamanta nu era acționar, aceasta nu avea calitatea de a ataca hotărârea A.G.A.,

în temeiul textului legal citat.

Ca atare, motivele de recurs

formulate de reclamantă vor fi examinate în raport de soluția adoptată de

instanțe sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesuale active

a SC T. SA Timișoara.

Din acest punct de vedere,

recurenta-reclamantă a susținut că, în conformitate cu prevederile art. 131 alin.

(2

1

) din Legea nr. 31/1990 (introdus prin Legea nr. 161/2003) „când

se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil,

iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată”.

Motivul invocat de recurentă

și întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va fi respins, deoarece dispozițiile

legale invocate nu-și găseau aplicarea la data de 30 iunie 1999, când a avut

loc adunarea generală a acționarilor de la SC A.S.S. SA, ele fiind cuprinse

într-un act normativ adoptat în anul 2003, care nu retroactivează.

Toate celelalte critici formulate

de recurentă vizează legalitatea hotărârii adunării generale a acționarilor,

dar, în lipsa calității procesuale active, corect reținută de instanțe,

reclamanta nu era în măsură să invoce împrejurări legate de modul în care a

avut loc convocarea acționarilor, publicitatea sau aducerea la îndeplinire a

hotărârii A.G.A.

Pentru toate aceste

considerente, instanțele au soluționat corect excepția lipsei calității

procesuale active a SC T. SA Timișoara, iar în conformitate cu prevederile art.

312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC T. SA Timișoara, împotriva deciziei nr. 156/ A din 14 mai 2004

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 19 noiembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-10-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5091/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 13 martie 2003, reclamanții A.A., A.O., M.A., S.L., V.A., I.K., I.T., I.S., I.A., M.O., M.N., au chemat în judecată
ÎCCJ 2003-10-06
0,94
ÎCCJ, Decizia nr. 305/2003
t au fost respectate condițiile imperative ale legislației în materie și că mandatul special invocat de reclamantă nu mai produce efecte juridice, așa încât se impune respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. S.C. T.C. S.R.L. a formulat întâmp
ÎCCJ 2005-05-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2824/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 ianuarie 2004, reclamanta S.I.F. T., a chemat în judecată pârâta SC S. SA, solicitând ca în baza sentinței ce se
ÎCCJ 2010-01-28
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 440/2010
ei la data încheierii contractului de privatizare (cumpărare acțiuni), iar litigiile aflate pe rolul instanțelor cu privire la SC A. SA au influențat cu siguranță prețul la care s-au vândut acțiunile prin contractul încheiat. Așa fiind, sub
ÎCCJ 2004-10-26
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4033/2004
iași sentințe, precum și cererea de intervenție a SC C.A.S. SRL Timișoara. Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta B.D.F. SA Cluj a declarat recurs, admis de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, cu decizia nr. 6699 din 12 noiemb
Sursă