ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5091/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 13 martie 2003, reclamanții A.A., A.O., M.A., S.L., V.A., I.K., I.T., I.S.,

I.A., M.O., M.N., au chemat în judecată SC R. SA, solicitând ca în baza

sentinței ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii din 1 septembrie

1993 a consiliului de administrație a societății pârâte precum și cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că sunt titulari ai contractelor de închiriere anexă la contractele de

muncă încheiate cu pârâta și că au încercat în această calitate să încheie

contracte de vânzare-cumpărare pentru imobilele închiriate.

S-a arătat că prin hotărârea atacată

consiliul de administrație a transformat „locuința de serviciu” în „locuință de

intervenție” pentru a împiedica vânzarea imobilelor închiriate.

Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 2647

din 29 octombrie 2003 a respins acțiunea ca inadmisibilă.

În motivarea soluției, instanța de

fond a reținut că Legea nr. 31/1990 nu reglementează posibilitatea atacării în

justiție a deciziilor consiliului de administrație.

Împotriva acestei soluții au

promovat apel reclamanții, invocând în principal că hotărârea atacată este

nelegală și abuzivă precum și împrejurarea că domeniul în care a hotărât consiliul

de administrație în speță, este de competența adunării generale a acționarilor.

Prin decizia nr. 131 din 16 iulie

2004 Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins apelurile ca nefondate.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că în speță hotărârea consiliului de administrație

nu a fost validată sau infirmată de adunarea generală a societății pârâte.

Singurul control instituit de

legiuitor prin legea cadru este acela al posibilității cenzurării hotărârilor A.G.A.

de către instanță, numai în situația existenței unui prejudiciu pentru

societate de către acționari.

Cu petiția înregistrată la data de 4

octombrie 2004, reclamanții au declarat recurs, în termen și legal timbrat,

împotriva soluției instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate,

respectiv modul abuziv în care consiliul de administrație a calificat

locuințele de serviciu în locuințe de intervenție, această calificare fiind

făcută pro cauza, respectiv după apariția Legii nr. 85/1992, manopera actului administrativ

a cărui anulare a fost solicitată fiind făcută în scopul sustragerii de la

vânzare a acestor spații.

Sunt invocate și dispozițiile

deciziei 11 din 29 septembrie 1997 a Curții Supreme de Justiție, prin care s-a

admis recursul în interesul legii și s-a dispus că, „actele prin care

conducerile unităților consideră suprafețele locative locuințe de intervenție

sunt supuse în toate cazurile controlului judecătoresc”.

Recursul este nefondat.

Probele administrate cauzei relevă

faptul că reclamanții-recurenți sunt chiriași în imobilul proprietatea

pârâtei-intimate, în baza contractelor de închiriere anexate.

Obiectul prezentei acțiuni l-a

constituit verificarea legalității și cenzurării hotărârii din 1 septembrie

1003 a consiliului de administrație a SC R. SA.

Principala motivație și critică a

recurenților reclamanți este aceea potrivit căreia prin această hotărâre s-au

încălcat drepturile chiriașilor de a cumpăra locuința în baza Legii nr. 85/1992.

Ori din probele administrate

inclusiv dosarele anexate rezultă că recurenții reclamanți au parcurs toate

etapele procesuale privind dreptul acestora de a ocupa locuința închiriată până

în anul 1995 și cunoșteau din anul 1994 că locuințele sunt de intervenție.

În aceste condiții critica privind

nerespectarea deciziei date în recursul în interesul legii nu se justifică.

Cu privire la criticile privind

anularea unei hotărâri a consiliului de administrație se reține că în adevăr

legea specială (Legea nr. 31/1990) nu reglementează posibilitatea atacării în

justiție a acestor decizii.

În aceste condiții, justificat

instanțele au considerat că în lipsa unor prevederi legale decizia consiliului

de administrație este neatacabilă.

Față de cele arătate, în

considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții A.A., A.O., M.A., S.L., V.A., I.K., I.T., I.S., I.A., M.O., M.N. și

V.Ș., împotriva deciziei nr. 131/ A din 16 iulie 2004, pronunțată de Curtea de

Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2005.