ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5091/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 13 martie 2003, reclamanții A.A., A.O., M.A., S.L., V.A., I.K., I.T., I.S., I.A., M.O., M.N., au chemat în judecată SC R. SA, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii din 1 septembrie 1993 a consiliului de administrație a societății pârâte precum și cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt titulari ai contractelor de închiriere anexă la contractele de muncă încheiate cu pârâta și că au încercat în această calitate să încheie contracte de vânzare-cumpărare pentru imobilele închiriate. S-a arătat că prin hotărârea atacată consiliul de administrație a transformat „locuința de serviciu” în „locuință de intervenție” pentru a împiedica vânzarea imobilelor închiriate.

Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 2647 din 29 octombrie 2003 a respins acțiunea ca inadmisibilă. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că Legea nr. 31/1990 nu reglementează posibilitatea atacării în justiție a deciziilor consiliului de administrație. Împotriva acestei soluții au promovat apel reclamanții, invocând în principal că hotărârea atacată este nelegală și abuzivă precum și împrejurarea că domeniul în care a hotărât consiliul de administrație în speță, este de competența adunării generale a acționarilor. Prin decizia nr. 131 din 16 iulie 2004 Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelurile ca nefondate. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că în speță hotărârea consiliului de administrație nu a fost validată sau infirmată de adunarea generală a societății pârâte.

Singurul control instituit de legiuitor prin legea cadru este acela al posibilității cenzurării hotărârilor A.G.A. de către instanță, numai în situația existenței unui prejudiciu pentru societate de către acționari. Cu petiția înregistrată la data de 4 octombrie 2004, reclamanții au declarat recurs, în termen și legal timbrat, împotriva soluției instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate, respectiv modul abuziv în care consiliul de administrație a calificat locuințele de serviciu în locuințe de intervenție, această calificare fiind făcută pro cauza, respectiv după apariția Legii nr. 85/1992, manopera actului administrativ a cărui anulare a fost solicitată fiind făcută în scopul sustragerii de la vânzare a acestor spații.

Sunt invocate și dispozițiile deciziei 11 din 29 septembrie 1997 a Curții Supreme de Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a dispus că, „actele prin care conducerile unităților consideră suprafețele locative locuințe de intervenție sunt supuse în toate cazurile controlului judecătoresc”. Recursul este nefondat. Probele administrate cauzei relevă faptul că reclamanții-recurenți sunt chiriași în imobilul proprietatea pârâtei-intimate, în baza contractelor de închiriere anexate. Obiectul prezentei acțiuni l-a constituit verificarea legalității și cenzurării hotărârii din 1 septembrie 1003 a consiliului de administrație a SC R. SA. Principala motivație și critică a recurenților reclamanți este aceea potrivit căreia prin această hotărâre s-au încălcat drepturile chiriașilor de a cumpăra locuința în baza Legii nr. 85/1992.

Ori din probele administrate inclusiv dosarele anexate rezultă că recurenții reclamanți au parcurs toate etapele procesuale privind dreptul acestora de a ocupa locuința închiriată până în anul 1995 și cunoșteau din anul 1994 că locuințele sunt de intervenție. În aceste condiții critica privind nerespectarea deciziei date în recursul în interesul legii nu se justifică. Cu privire la criticile privind anularea unei hotărâri a consiliului de administrație se reține că în adevăr legea specială (Legea nr. 31/1990) nu reglementează posibilitatea atacării în justiție a acestor decizii. În aceste condiții, justificat instanțele au considerat că în lipsa unor prevederi legale decizia consiliului de administrație este neatacabilă.

Față de cele arătate, în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții A.A., A.O., M.A., S.L., V.A., I.K., I.T., I.S., I.A., M.O., M.N. și V.Ș., împotriva deciziei nr. 131/ A din 16 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2005.