ÎCCJ, decizie (scj.ro #83011)

Societate cu răspundere limitată. Acțiune în anulare hotărâre AGA. Norme de trimitere de strictă interpretare Cuprins pe materii: Drept comercial. Funcționarea societăților comerciale Index alfabetic: acțiune în anulare - hotărâre AGA - mandat special Legea nr. 31/1990, art. 125, art. 196, art. 197 Atunci când legiuitorul a dorit ca societăților cu răspundere limitată să li se aplice dispoziții prevăzute pentru alte forme de societăți a reglementat în mod expres această posibilitate prin norme de trimitere. Întrucât regimul juridic al societăților cu răspundere limitată are o reglementare distinctă de reglementarea societăților pe acțiuni, instanța nu poate extinde la societățile cu răspundere limitată aplicarea prevederilor art. 125 din Legea nr. 31/1990, prevăzute de lege numai pentru societatea pe acțiuni, având în vedere caracterul limitativ și de strictă interpretare al normelor de trimitere.

Secția comercială, Decizia nr. 2292 din 14 iunie 2011 Prin sentința nr. 114/C/2010, Tribunalul Comercial Argeș a admis acțiunea promovată de reclamanții C.G., P.A. și A.M. în contradictor cu pârâta SC J. SRL Corunca și, în consecință, a dispus anularea celor 8 hotărâri adoptate de adunarea generală a asociaților societății pârâte în ședința din 29 iunie 2009. Instanța de fond a reținut că administratorul societății pârâte M.C. a convocat, în această calitate, la data de 7 mai 2009 adunarea generală a asociaților stabilind prin convocator data, ora și locația desfășurării ordinii de zi, litigiul purtând asupra mandatului dat de asociata M.L. asociatului administrator M.C.

Apreciind că dispozițiile Legii nr. 31/1990 (LSC) vizând atacarea în justiție a hotărârilor AGA ale unei societăți cu răspundere limitată se completează cu dispozițiile în materie privind societatea pe acțiuni, judecătorul fondului a procedat la analiza mandatului în litigiu prin prisma dispozițiilor art. 125 alin. (1), (3) și (5) din Legea nr. 31/1990 combinat cu art. 375 alin. (3) C. com. raportat la art. 196 din Legea nr. 31/1990. În lipsa unei reglementări convenționale a reprezentării asociaților, judecătorul fondului a apreciat că potrivit art. 125 alin. (2) teza a II-a L.S.C. procura de reprezentare se dă pentru o anume adunare generală, ea având un caracter special, în caz contrar echivalând cu o cedare a dreptului de vot în lipsa unei cesiuni a părților sociale.

Cum prin mandatul dat asociata M.L., deținătoare a 10,42% din capitalul social, l-a mandatat pe asociatul administrator să voteze în numele său în toate adunările generale, s-a apreciat ca neîndeplinită condiția specialității mandatului. Reținând ca fiind încălcată și prevederea art. 125 alin. (5) din L.S.C. în sensul că cele 8 hotărâri nu ar fi putut fi adoptate fără votul aferent părților sociale deținute de mandanta asociată, acțiunea promovată a fost admisă în sensul mai sus arătat. Prin decizia nr. 81/A din 6 decembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de pârâta SC J. SRL. Criticile apelantei cu privire la greșita aplicare a prevederilor art. 125 alin. (1) din L.S.C.

stipulate pentru societățile pe acțiuni, la societatea cu răspundere limitată au fost înlăturate de instanța de apel cu motivarea că prevederile art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 se aplică tuturor asociaților indiferent de forma de societate căreia îi aparțin. Instanța de apel a reținut că deși art. 191 și urm. din L.S.C. nu fac trimitere și la dispozițiile art. 125, acestea sunt aplicabile societăților cu răspundere limitată, regimul juridic al transmiterii părților sociale fiind mai restrictiv în aceste societăți decât în societățile pe acțiuni. A considera altfel, ar însemna a accepta ideea transmiterii mascate de părți sociale, apreciază instanța de apel. În contra deciziei menționate a declarat recurs pârâta SC J. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. în a căror dezvoltare a arătat că: - mandatul acordat de asociata M.L. a fost legal și statutar, aprecierea instanței de apel fiind greșită; - greșita aplicare a prevederilor art. 125 din Legea nr. 31/1990, normele de trimitere ale art. 197, 199 și 201 nefăcând referire și la acestea; - pentru adunarea generală din 26 februarie 2009, nu era necesar un mandat special și oricum mandatul în speță îndeplinea condițiile unui mandat special.(…) Recursul este întemeiat pentru considerentele care urmează.

Atât instanța de fond cât și instanța de apel s-au limitat în a admite acțiunea și respectiv a respinge apelul pe baza incidenței art. 125 din Legea nr. 31/1990, practic pe excepția condiției specialității mandatului și a nulității hotărârilor adunării asociaților întrucât fără votul asociatei reprezentante nu s-ar fi obținut majoritatea cerută, cu ignorarea situației de fapt și a temeiurilor de drept invocate de reclamanți prin acțiunea cu care aceștia au învestit instanța de fond și care nu fac referire la cele ce instanțele au reținut.

Încălcând astfel principiul disponibilității, valabilitatea procurii fiind criticată de reclamanți sub aspectul numărului părților sociale pe care le menționează prin raportare la existența unui contract de cesiune anterior, neînregistrat la registrul comerțului, iar nu sub aspectul specialității, condiție de altfel îndeplinită prin raportare la obiect, ambele instanțe au făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 125 din Legea nr. 31/1990. Societatea în speță este o societate cu răspundere limitată, iar regimul juridic al societăților cu răspundere limitată are o reglementare distinctă în Legea nr. 31/1990: Titlul III, Cap. VI, art. 191 – 203. Când legiuitorul a dorit ca societăților cu răspundere limitată să li se aplice dispoziții prevăzute pentru alte forme de societăți, a reglementat în mod expres această posibilitate prin norme de trimitere.

Astfel, art. 196 și 197 fac trimitere la aplicabilitatea prevederilor art. 132 stipulate pentru societatea pe acțiuni în ce privește dreptul de a ataca hotărârile adunărilor generale și la dispozițiile art. 75, 76, art. 77 alin. (1) și art. 79 stipulate pentru societatea în nume colectiv și pentru societatea cu răspundere limitată. Având în vedere caracterul limitativ și de strictă interpretare al normelor de trimitere, în mod nelegal, instanța de apel a extins enumerarea legală și la prevederile art. 125 prevăzute de Legea nr. 31/1990 numai pentru societatea pe acțiuni. În atare situație, Înalta Curte, reținând greșita aplicare a legii în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru examinarea apelului sub toate criticile formulate și pentru stabilirea situației de fapt și aplicarea prevederilor legale cu respectarea art. 129 alin. (5) și (6) C. proc.

civ., prin raportare la prevederile art. 304 pct. 5 astfel cum rezultă din dezvoltarea în fapt a recursului, ipotezele art. 304 pct. 7 C. proc. civ. invocat de recurentă nefiind întrunite.