ÎCCJ, decizie (scj.ro #83011)

Societate cu răspundere

limitată. Acțiune în anulare hotărâre AGA. Norme de trimitere de

strictă interpretare

Cuprins pe materii: Drept

comercial. Funcționarea societăților comerciale

Index alfabetic: acțiune

în anulare

-

hotărâre AGA

-

mandat special

Legea nr. 31/1990, art. 125, art. 196, art. 197

Atunci când legiuitorul a dorit ca societăților cu

răspundere limitată să li se aplice dispoziții

prevăzute pentru alte forme de societăți a reglementat în mod

expres această posibilitate prin norme de trimitere.

Întrucât regimul juridic al societăților cu

răspundere limitată are o reglementare distinctă de

reglementarea societăților pe acțiuni, instanța nu poate

extinde la societățile cu răspundere limitată aplicarea

prevederilor art. 125 din Legea nr. 31/1990, prevăzute de lege numai

pentru societatea pe acțiuni, având în vedere caracterul limitativ și

de strictă interpretare al normelor de trimitere.

Secția

comercială, Decizia nr. 2292 din 14 iunie 2011

Prin sentința nr. 114/C/2010, Tribunalul Comercial

Argeș a admis acțiunea promovată de reclamanții C.G., P.A.

și A.M. în contradictor cu pârâta SC J. SRL Corunca și, în

consecință, a dispus anularea celor 8 hotărâri adoptate de

adunarea generală a asociaților societății pârâte în ședința

din 29 iunie 2009.

Instanța de fond a reținut că administratorul

societății pârâte M.C. a convocat, în această calitate, la data

de 7 mai 2009 adunarea generală a asociaților stabilind prin

convocator data, ora și locația desfășurării ordinii

de zi, litigiul purtând asupra mandatului dat de asociata M.L. asociatului

administrator M.C.

Apreciind că dispozițiile Legii nr. 31/1990 (LSC)

vizând atacarea în justiție a hotărârilor AGA ale unei

societăți cu răspundere limitată se completează cu

dispozițiile în materie privind societatea pe acțiuni,

judecătorul fondului a procedat la analiza mandatului în litigiu prin

prisma dispozițiilor art. 125 alin. (1), (3) și (5) din Legea nr.

31/1990 combinat cu art. 375 alin. (3) C. com. raportat la art. 196 din Legea

nr. 31/1990.

În lipsa unei reglementări convenționale a

reprezentării asociaților, judecătorul fondului a apreciat

că potrivit art. 125 alin. (2) teza a II-a L.S.C. procura de reprezentare

se dă pentru o anume adunare generală, ea având un caracter special,

în caz contrar echivalând cu o cedare a dreptului de vot în lipsa unei cesiuni

a părților sociale.

Cum prin mandatul dat asociata M.L., deținătoare a

10,42% din capitalul social, l-a mandatat pe asociatul administrator să

voteze în numele său în toate adunările generale, s-a apreciat ca

neîndeplinită condiția specialității mandatului.

Reținând ca fiind încălcată și prevederea

art. 125 alin. (5) din L.S.C. în sensul că cele 8 hotărâri nu ar fi

putut fi adoptate fără votul aferent părților sociale

deținute de mandanta asociată, acțiunea promovată a fost

admisă în sensul mai sus arătat.

Prin decizia nr. 81/A din 6 decembrie 2010, Curtea de Apel

Târgu Mureș, Secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de pârâta SC J. SRL.

Criticile apelantei cu privire la greșita aplicare a

prevederilor art. 125 alin. (1) din L.S.C. stipulate pentru

societățile pe acțiuni, la societatea cu răspundere

limitată au fost înlăturate de instanța de apel cu motivarea

că prevederile art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 se aplică

tuturor asociaților indiferent de forma de societate căreia îi

aparțin.

Instanța de apel a reținut că deși art. 191

și urm. din L.S.C. nu fac trimitere și la dispozițiile art. 125,

acestea sunt aplicabile societăților cu răspundere

limitată, regimul juridic al transmiterii părților sociale fiind

mai restrictiv în aceste societăți decât în societățile pe

acțiuni. A considera altfel, ar însemna a accepta ideea transmiterii

mascate de părți sociale, apreciază instanța de apel.

În contra deciziei menționate a declarat recurs pârâta SC

J. SRL

pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare a arătat că:

- mandatul acordat de asociata M.L. a fost legal și

statutar, aprecierea instanței de apel fiind greșită;

- greșita aplicare a prevederilor art. 125 din Legea nr.

31/1990, normele de trimitere ale art. 197, 199 și 201 nefăcând

referire și la acestea;

- pentru adunarea generală din 26 februarie 2009, nu era

necesar un mandat special și oricum mandatul în speță îndeplinea

condițiile unui mandat special.(…)

Recursul este întemeiat pentru considerentele care urmează.

Atât instanța de fond cât și instanța de apel

s-au limitat în a admite acțiunea și respectiv a respinge apelul pe

baza incidenței art. 125 din Legea nr. 31/1990, practic pe excepția

condiției specialității mandatului și a nulității

hotărârilor adunării asociaților întrucât fără votul

asociatei reprezentante nu s-ar fi obținut majoritatea cerută, cu

ignorarea situației de fapt și a temeiurilor de drept invocate de

reclamanți prin acțiunea cu care aceștia au învestit

instanța de fond și care nu fac referire la cele ce instanțele

au reținut.

Încălcând astfel principiul disponibilității,

valabilitatea procurii fiind criticată de reclamanți sub aspectul

numărului părților sociale pe care le menționează prin

raportare la existența unui contract de cesiune anterior, neînregistrat la

registrul comerțului, iar nu sub aspectul specialității,

condiție de altfel îndeplinită prin raportare la obiect, ambele

instanțe au făcut o greșită aplicare a prevederilor art.

125 din Legea nr. 31/1990.

Societatea în speță este o societate cu

răspundere limitată, iar regimul juridic al societăților cu

răspundere limitată are o reglementare distinctă în Legea nr.

31/1990: Titlul III, Cap. VI, art. 191 – 203.

Când legiuitorul a dorit ca societăților cu

răspundere limitată să li se aplice dispoziții

prevăzute pentru alte forme de societăți, a reglementat în mod

expres această posibilitate prin norme de trimitere.

Astfel, art. 196 și 197 fac trimitere la aplicabilitatea

prevederilor art. 132 stipulate pentru societatea pe acțiuni în ce

privește dreptul de a ataca hotărârile adunărilor generale

și la dispozițiile art. 75, 76, art. 77 alin. (1) și art. 79

stipulate pentru societatea în nume colectiv și pentru societatea cu

răspundere limitată.

Având în vedere caracterul limitativ și de strictă

interpretare al normelor de trimitere, în mod nelegal, instanța de apel a

extins enumerarea legală și la prevederile art. 125 prevăzute de

Legea nr. 31/1990 numai pentru societatea pe acțiuni.

În atare situație, Înalta Curte, reținând greșita

aplicare a legii în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza aceleiași instanțe

pentru examinarea apelului sub toate criticile formulate și pentru

stabilirea situației de fapt și aplicarea prevederilor legale cu

respectarea art. 129 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin raportare la

prevederile art. 304 pct. 5 astfel cum rezultă din dezvoltarea în fapt a

recursului, ipotezele art. 304 pct. 7 C. proc. civ. invocat de recurentă

nefiind întrunite.