ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2292/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 114/ C din 1

martie 2010, Tribunalul Comercial Argeș a admis acțiunea promovată de

reclamanții C.G., P.A. și A.M. în contradictor cu pârâta SC J. SRL CORUNCA și,

în consecință, a dispus anularea celor 8 hotărâri adoptate de adunarea generală

a asociaților societății pârâte în ședința din 29 iunie 2009.

Instanța de fond a reținut că

administratorul societății pârâte M.C. a convocat, în această calitate, la data

de 7 mai 2009 adunarea generală a asociaților stabilind prin convocator data,

ora și locația desfășurării ordinii de zi, litigiul purtând asupra mandatului

dat de asociata M.L. asociatului administrator M.C.

Apreciind că dispozițiile Legii nr. 31/1990

(L.S.C.) vizând atacarea în justiție a hotărârilor A.G.A. ale unei societăți cu

răspundere limitată se completează cu dispozițiile în materie privind

societatea pe acțiuni, judecătorul fondului a procedat la analiza mandatului în

litigiu prin prisma dispozițiilor art. 125 alin. (1), (3) și (5) din Legea nr. 31/1990

combinat cu art. 375 alin. (3) C. com., raportat la art. 196 din Legea nr. 31/1990.

În lipsa unei reglementări

convenționale a reprezentării asociaților, judecătorul fondului a apreciat că

potrivit art. 125 alin. (2) teza a II-a L.S.C. procura de reprezentare se dă

pentru o anume adunare generală, ea având un caracter special, în caz contrar

echivalând cu o cedare a dreptului de vot în lipsa unei cesiuni a părților

sociale.

Cum prin mandatul dat asociata M.L.,

deținătoare a 10,42 % din capitalul social, l-a mandatat pe asociatul

administrator să voteze în numele său în toate adunările generale, s-a apreciat,

ca neîndeplinită, condiția specialității mandatului.

Reținând ca fiind încălcată și

prevederea art. 125 alin. (5) din L.S.C. în sensul că cele 8 hotărâri nu ar fi

putut fi adoptate fără votul aferent părților sociale deținute de mandanta

asociată, acțiunea promovată a fost admisă în sensul mai sus arătat.

Prin decizia nr. 81/ A din 6

decembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de pârâta SC J. SRL.

Criticile apelantei cu privire la

greșita aplicare a prevederilor art. 125 alin. (1) din L.S.C. stipulate pentru

societățile pe acțiuni, la societatea cu răspundere limitată au fost înlăturate

de instanța de apel cu motivarea că prevederile art. 125 alin. (1) din Legea nr.

31/1990 se aplică tuturor asociaților indiferent de forma de societate căreia

îi aparțin.

Instanța de apel a reținut că deși art.

191 și urm. din L.S.C. nu fac trimitere și la dispozițiile art. 125, acestea

sunt aplicabile societăților cu răspundere limitată, regimul juridic al

transmiterii părților sociale fiind mai restrictiv în aceste societăți decât în

societățile pe acțiuni. A considera altfel, ar însemna a accepta ideea

transmiterii mascate de părți sociale, apreciază instanța de apel.

În contra deciziei menționate a

declarat recurs pârâta SC J. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ., în a căror dezvoltare arată că:

- mandatul acordat de asociata M.L.

a fost legal și statutar, aprecierea instanței de apel fiind greșită;

- greșita aplicare a prevederilor art.

125 din Legea nr. 31/1990, normele de trimitere ale art. 197, 199 și 201

nefăcând referire și la acestea;

- pentru adunarea generală din 26

februarie 2009, nu era necesar un mandat special și oricum mandatul în speță

îndeplinea condițiile unui mandat special.

Intimații reclamanți au depus

întâmpinare la dosar prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat,

arătând că în mod corect decizia atacată cu recurs a reținut incidența art. 125

alin. (2), mandatul de reprezentare în speță fiind unul general deși era

necesar un mandat special.

Recursul este nefondat pentru

considerentele care urmează.

Atât instanța de fond cât și

instanța de apel s-au limitat în a admite acțiunea și respectiv a respinge

apelul pe baza incidenței art. 125 din Legea nr. 31/1990, practic pe excepția

condiției specialității mandatului și a nulității hotărârilor adunării

asociaților întrucât fără votul asociatei reprezentante nu s-ar fi obținut

majoritatea cerută, cu ignorarea situației de fapt și a temeiurilor de drept

invocate de reclamanți prin acțiunea cu care aceștia au învestit instanța de

fond și care nu fac referire la cele ce instanțele au reținut.

Încălcând astfel principiul

disponibilității, valabilitatea procurii fiind criticată de reclamanți sub

aspectul numărului părților sociale pe care le menționează prin raportare la

existența unui contract de cesiune anterior, neînregistrat la registrul

comerțului, iar nu sub aspectul specialității, condiție de altfel îndeplinită

prin raportare la obiect, ambele instanțe au făcut o greșită aplicare a

prevederilor art. 125 din Legea nr. 31/1990.

Societatea, în speță, este o

societate cu răspundere limitată iar regimul juridic al societăților cu

răspundere limitată are o reglementare distinctă în Legea nr. 31/1990: Titlul

III, Cap. VI, art. 191 – art. 203.

Când legiuitorul a dorit ca

societăților cu răspundere limitată să li se aplice dispoziții prevăzute pentru

alte forme de societăți, a reglementat în mod expres această posibilitate prin

norme de trimitere.

Astfel, art. 196 și 197 fac

trimitere la aplicabilitatea prevederilor art. 132 stipulate pentru societatea

pe acțiuni în ce privește dreptul de a ataca hotărârile adunărilor generale și

la dispozițiile art. 75, 76, 77 alin. (1) și art. 79 stipulate pentru

societatea în nume colectiv și pentru societatea cu răspundere limitată.

Având în vedere caracterul limitativ

și de strictă interpretare al normelor de trimitere în mod nelegal instanța de

apel a extins enumerarea legală și la prevederile art. 125 prevăzute de Legea nr.

31/1990 numai pentru societatea pe acțiuni.

În atare situație, Înalta Curte

reținând greșita aplicare a legii în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza aceleiași

instanțe pentru examinarea apelului sub toate criticile formulate și pentru

stabilirea situației de fapt și aplicarea prevederilor legale cu respectarea art.

129 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 304 pct.

5 astfel cum rezultă din dezvoltarea în fapt a recursului, ipotezele art. 304.7

C. proc. civ., invocat de recurentă nefiind întrunite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC J. SRL CORUNCA împotriva deciziei nr. 81/ A din 6 decembrie 2010 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pe

care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2011.