ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3858/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 ianuarie 2005 pe rolul Judecătoriei Sector 6 București reclamanta SC G.M.C. SRL București a solicitat obligarea pârâtului C.M. la restituirea autoturismului marca VW Golf, proprietatea reclamantei, încredințat pentru rezolvarea sarcinilor de serviciu și pe care îl utilizează fără nici un drept începând cu 10 noiembrie 2004, dată când contractul de muncă a încetat prin acordul părților. S-a solicitat totodată și obligarea pârâtului la 13.333.333 lei lunar începând cu decembrie 2004 și până la restituirea efectivă a autoturismului, suma reprezentând daune, interese moratorii, precum și înființarea unui sechestru judiciar asupra bunului în persoana reclamantei, în calitate de custode.

Prin sentința civilă nr. 523 din 28 ianuarie 2005 a Judecătoriei Sector 6 București s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 București, iar această instanță, la rândul său, prin sentința civilă nr. 5336 din 30 septembrie 2005, a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția comercială, reținând natura comercială a cauzei în raport de dispozițiile art. 7 și art. 56 C. com., raportate la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei și a obligat pârâtul, prin sentința comercială nr. 7990 din 5 octombrie 2006, să restituie reclamantei autoturismul marca VW Golf , respingând cererea privind acordarea daunelor moratorii, cu 76.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtului.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că cererea privind sechestrul judiciar nu a mai fost susținută de reclamantă încă din fața Judecătoriei Sectorului 4 București iar prin încheierea din 29 iunie 2006 a fost respinsă excepția de litispendență invocată de pârât în fața tribunalului. Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia comercială nr. 118 din 7 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială și, urmare admiterii excepției autorității lucrului judecat, a fost respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea autoturismului precum și la plata cheltuielilor de judecată, menținându-se restul dispozițiilor sentinței de fond.

În esență, instanța de apel a reținut că prin sentința comercială nr. 3409 din 10 mai 2006 a Tribunalului București, secția comercială, definitivă prin decizia nr. 80 din 13 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a soluționat un alt litigiu, desfășurat între aceleași părți, cu același obiect și întemeindu-se pe aceeași cauză juridică, așa încât s-a apreciat în temeiul art. 1201 C. civ., coroborat cu art. 1200 pct. 4 C. civ., că în cauză există autoritate de lucru judecat, pârâtul fiind obligat la restituirea aceluiași autoturism într-un alt litigiu. Nemulțumit de această decizie pârâtul a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 3, 5 și 7 C. proc.

civ. În dezvoltarea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recurentul invocă necompetența instanțelor comerciale, de fond și apel, apreciind că litigiul de față intra în competența Tribunalului București, secția litigii de muncă, autoturismul în litigiu fiindu-i pus la dispoziție de către reclamantă în temeiul contractului său de muncă. Prin cea de-a doua critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta critică instanța de apel pentru că s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției autorității lucrului judecat fără a-și verifica propria competență materială în soluționarea cauzei. Prin ultima critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recurentul critică respingerea în apel a probei testimoniale și modul superficial și părtinitor în care au fost apreciate probele dosarului, solicitând obligarea intimatei să depună la dosar originalele actelor invocate de el în apărare. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Recurentul invocă neîntemeiat în recurs necompetența instanțelor comerciale deoarece, din actele dosarului rezultă că el însuși a susținut natura comercială a cauzei, excepție ce a fost avută în vedere la declinarea competenței judecătoriei către Tribunalul București, secția comercială. Câtă vreme recurentul de față nu a recurat sentința de declinare a cauzei de la judecătorie la instanța comercială, curtea apreciază că această sentință îi este opozabilă, iar natura cauzei nu mai poate fi repusă în discuție, altfel încălcându-se autoritatea lucrului judecat, ceea ce este inadmisibil.

De asemenea, recurentul critică nejustificat rezolvarea cu prioritate a excepției autorității lucrului judecat și încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. deoarece, din motivele de apel nu rezultă că apelantul pârât ar fi invocat vreo excepție, alta decât cea invocată din oficiu de către instanță, excepția autorității lucrului judecat fiind o excepție peremptorie și rezolvată de instanță cu respectarea dispozițiilor art. 136 și art. 137 C. proc. civ. Cât privește ultima critică deși recurentul a încadrat-o în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în realitate, din dezvoltările făcute, rezultă că respectivele critici se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 10 și 11 C. proc.

civ., abrogate la data promovării recursului, ea privind probele administrate și analizarea lor, aspecte ce țin de netemeinicia deciziei și nu de nelegalitatea ei. În consecință, curtea apreciază drept nefondate criticile invocate motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul C.M. împotriva deciziei nr. 118 din 7 martie 2007 a Curții de Apel București, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2007.