ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1223/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 22 octombrie 2003, reclamanta SC T. SA București a chematb în judecată pârâta, SC P.R.

SRL București, solicitând obligarea la: 1) înlocuirea autoturismului, achiziționat la 30 august 1999 cu un alt autoturism de același tip, sau - restituirea prețului de 62.085,54 euro, la cursul de 38.870 lei /euro valabil la 21 octombrie 2003, cu dobânzi de 6 % pe an, în sumă de 15.431,46 euro, pentru perioada septembrie 1999 – octombrie 2003. În subsidiar a solicitat: 1) remedierea integrală și gratuită a tuturor deficiențelor și disfuncționalelor autoturismului și acordarea unei garanții integrale de 18 luni fără limită de Km; 2) plata contravalorii reparațiilor efectuate la motor, sistemul de frânare, sistemul computerizat reglare volan, în cuantum de 2157 euro, la cursul 38.870 lei /euro din data de 21 octombrie 2003; 3) să seconstate că nu datorează factura din 13 iunie 2003; 4) plata sumei de 4.725 euro, contravaloarea lipsei de folosință pe parioadele 7 mai 2003 – 16 mai 2003 și 22 mai 2003 – 26 septembrie 2003, în care autoturismul a fost imobilizat în service-ul pârâtei, precum și de la 26 septembrie 2003 în continuare, prin imposibilitatea utilizării autoturismului, avându-se în vedere valoarea lunară a daunei de 1050 euro; 5) plata sumei de 100.000 euro, în echivalent lei, daune morale.

Cu precizările din 3 februarie 2004, reclamanta a cerut; 1) înlocuirea autoturismului cu unul nou același tip, iar în subsidiar: - restituirea prețului actualizat de 62.985,54 euro, la cursulde 38.870 lei /euro cu dobânzi de 6 % pe an de 14.171,75 euro, calculate pe perioada septembrie 1999 – mai 2003. Reclamanta a menținut celelalte capete de cerere, mai puțin cererea pentru remedierea gratută a defecțiunilor, la care a înțeles să renunțe. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a achiziționat autoturismul în leasing, achitat integral, la valoarea de 62.985,54 euro. Că, funcționează necorespunzător, cu toate reparațiile efectuate de service-ul pârâtei. Prin cererea de asigurare de dovezi, formulată în temeiul art. 238 C. proc.

civ., expertiza tehnică a concluzionat că autoturismul prezintă defecțiuni ce-l fac beutilizabil. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 10989 din 23 septembrie 2004 a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a respins cererile referitoare la despăgubiri ca prescrise, iar restul cererilor ca nefondate. În pronunțarea acestei hotărâri, pe baza probelor dispuse și a celor două expertize tehnice, în cadrul dosarului de asigurare de dovezi și expertiza judiciară din 5 martie 2004 efectuată în Germania la cererea reclamantei de către T.V.U.T.G. Stutgard, instanța a reținut că: Defecțiunile reclamate nu constituie vicii ascunse pentru a angaja răspunderea vânzătorului și după expirarea termenului de garanție.

Expertizele tehnice au invederat că reclamanta nu a respectat indicațiile din cartea tehnică și manualul de utilizare referitor la viteza de rulare și modul de frânare, că au fost folosiți combustibili de proastă calitate, astfel că nu s-a făcut dovada viciilor ascunse, Ca urmare, vânzătorul răspunde pentru defecțiunile reclamate numai în perioada de garanție de 18 luni, conform H.G. nr. 394/1995 termen ce nu a fost respectat de reclamantă, întrucât față de data predării autoturismului, 25 august 1999, cererea pentru reparații a fost formulată la 22 octombrie 2003, cu mult peste termenul legal de garanție. S-a mai reținut că, răspunderea în temeiul art. 998-999 C. civ., poate fi angajată în sarcina pârâtei, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor acestei răspunderi: prejudiciu, fapta culpabilă, culpa pârâtei și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Împotriva sentinței menționate, reclamanta a declarat apel, prin care, în principal a susținut că greșit instanța a considerat, contrar probei cu expertiza T.U.V. Germania, că viciile nu sunt ascunse, că sunt defecțiuni imputabile cumpărătorului prin folosirea de carburanți necorespunzători, efectuarea de manevre defectuoase, etc., deși aceste susțineri nu au fost dovedite. S-a mai invocat aplicarea greșită a termenului de prescripție prevăzut de art. 11 alin. (1) din decretul nr. 167/1958 și a art. 10 din H.G. nr. 394/1995 și nepronunțarea instabței asupra tuturor capetelor de cerere și anume, cererea subsidiară de restituire a prețului autoturismului, în temeiul art. 1020-1021, 1073, 1075 și 1084 C. civ.

Prin decizia nr. 726 din 4 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială a admis apelul reclamantei, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza aceleași instanțe pentru rejudecarea cauzei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta nu a precizat obiectul cererii cu motivarea în drept, formulând cereri alternative, invocându-se mai multe izvoare ale acelorași pretenții, unele chiar contradictorii, fiind încălcate prevederile art. 720 1 alin. (2) și art. 720 3 alin. (1) C. proc. civ. Ca atare se impunea ca instanța să pună în vedere reclamantei să-și precizeze cererea, fără pretenții alternative sau subsidiare, să pună această chestiune în discuția părților și să procedeze conform art. 155 1 sau art. 133 C. proc.

civ. S-a mai reținut că unele capete de cerere, pretențiile subsidiare întemeiate pe art. 1020-1021 C. civ., nici nu au fost cercetate. Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - instanța de apel s-a pronunțat asupra unor aspecte care nu au fost criticate de apelantă și nici nu au fost invocate din oficiu, pentru a fi puse în discuția prăților; - instanța de fond a pus în vedere reclamantei să-și precizeze cererea și aceasta s-a conformat, principiul disponibilității permițând reclamantei să-și precizeze cadrul procesual. Recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei instanței de apel în sensul respingerii apelului, instanța de fond pronunțatându-se temeinic și legal în sensul respingerii acțiunii.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se rețin următoarele: Una din criticile formulate în apel s-a referit la nepronunțarea instanței de fond asupra cererii subsidiare de restituire a prețului autoturismului, ce a făcut obiectul acțiunii și a precizărilor ulterioare. Întemeiat instanța de apel a reținut că, în adevăr cererea de restituire a prețului nu a fost analizată nici sub aspectul prescripției și nici al temeiniciei. Ca urmare, nu are temei susținerea recurentei în sensul că instanța de apel s-a pronunțat asupra unor aspecte ce nu au format obiectul criticilor apelantei reclamante. Privitor la cererea reclamantei, instanța de apel a reținut întemeiat că obiectul acesteia nu a fost determinat, pentru ca, să se stabilească limita procesuală, probele de administrat, acțiunea nefiind individualizată.

Precizarea de acțiune ulterioară, la cererea instanței, nu a dus la determinarea obiectului cererii, confiorm art. 112 C. proc. civ., reclamanta menținînd aceleași neclarități prin solicitarea unor pretenții alternative, înlocuirea autoturismului sau restituirea prețului, precum și a unor cereri subsidiare privind daune morale. Ori, instanța de fond, în aplicarea art. 114 C. proc. civ., avea obligația să stăruie și să pună în discuție precizarea acțiunii, să oblige reclamanta la determinarea obiectului cererii pentru pronunțarea hotărârii, conform art. 261 pct. 3 C. proc. civ. Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC P.R. SRL, împotriva deciziei nr. 726 din 4 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2006.