ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3166/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reprezentanta

intimatei-pârâte solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Galați, sub nr. 5191/2005, reclamanta SC S.C. SRL Călărași a chemat

în judecată pe pârâta SC A. SRL Brăila, pentru a fi obligată să îi repare

autoturismul marca R.M.

Reclamanta a mai solicitat

obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000 Euro echivalentul lipsei de

folosință a autoturismului, acordarea unei perioade de garanție de un an și

jumătate pentru toate componentele mașinii.

În data de 14 octombrie

2004, autoturismul SC S.C. SRL Călărași condus de administratorul societății, M.H.,

s-a defectat în timpul deplasării către Brăila, în apropierea localității Lacu

Sărat. Autoturismul a fost tractat la cel mai apropiat Service autorizat,

Renault și anume la pârâta SC A. SRL Brăila.

După demontarea motorului a

fost întocmit ordinul de reparație cu nr. 239901 din 14 octombrie 2004 în care

au fost menționate defecțiunile autoturismului, respectiv: curea accesorii

ruptă, supapele de admisie și supapele de evacuare îndoite, chiulasa fisurată

în zona cilindrului 2 admisie.

Ulterior s-a constat că și

cureaua de distribuție era ruptă.

În data de 20 octombrie

2004, i s-a comunicat telefonic de către pârâtă că după spălarea chiulasei s-a

constatat că era fisurată.

În data de 1 septembrie

2005, s-a făcut o examinare a chiulasei de către un expert tehnic de

specialitate, ocazie cu care s-a constatat o dislocare de material de la ghidul

supapei de admisie a cilindrului 2. Această defecțiune era vizibilă și în data

de 19 octombrie 2004, dar nu a fost consemnată în ordinul de reparație de la acea

dată.

Defecțiunea chiulasei a

apărut datorită metodelor de lucru necorespunzătoare ale personalului pârâtei,

demontarea componentelor chiulasei realizându-se cu scule improprii (dorn

tronconic de dimensiuni prea mari).

Împrejurarea că din data de

14 octombrie 2004 autoturismul avariat se află în custodia pârâtei generează

imposibilitatea de folosire a acestuia în scopul pentru care a fost

achiziționat, daunele derivând din lipsirea reclamantei de folosință, fiind de

ordinul evidenței.

În drept, reclamanta și-a

întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ.

Prin sentința civilă nr. 158

din 27 iunie 2006 pronunțată în cauză de Tribunalul Brăila s-a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta SC S.C. SRL împotriva pârâtei SC A. SRL,

dispunându-se pe cale de consecință, obligarea pârâtei la repararea

autoturismului marca R.M.

S-a respins capătul de

cerere privind plata lipsei echivalentului de folosință, daunele cominatorii și

daunele morale.

A fost obligată pârâta să

plătească reclamantei 5.035,62 RON cheltuieli de judecată (onorariu de avocat,

onorariu expert cheltuieli transport și cazare, taxe de timbru).

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt;

Reclamanta este proprietara

autoturismului în discuție.

Conform certificatului de

garanție, autoturismul a fost livrat în data de 15 aprilie 2003 și beneficiază

de o garanție contractuală de 18 luni de la data livrării. Această garanție contractuală

acoperă defectele de fabricație, de manoperă sau de material.

Pentru a beneficia de

această garanție, proprietarul trebuie să se prezinte la societățile comerciale

de service asigurate de furnizor, în vederea efectuării vizitelor de service, a

reviziilor intermediare și a reviziilor generale, după parcurgerea unui număr

de kilometri.

Reclamanta s-a conformat

normelor tehnice impuse și a efectuat toate vizitele și reviziile prevăzute în

certificatul de garanție.

De vreme ce unitatea service

din rețeaua Renault a acceptat efectuarea reviziei generale pentru 60.000 km

parcurși în condițiile depășirii acestei limite impuse, nu poate fi primită

apărarea pârâtei privind ieșirea din termenul de garanție.

Revizia tehnică intermediară

pentru 90.000 km parcurși a fost efectuată la 89.250 km așa cum rezultă din

Ordinul de reparație nr. 20.5749 din 17 septembrie 2004.

În cadrul vizitelor

intermediare și a celor generale unitățile de service sunt obligate să

înlocuiască toate piesele și accesoriile impuse de condițiile tehnice ale

fabricației lui așa cum s-au obligat prin contractele de distribuție și de

service post vânzare.

După efectuarea reviziei

intermediare pentru limita celor 90.000 km parcurși a avut loc ruperea curelei

de distribuție care a angrenat defecțiuni de chiulasă și agravate prin

manoperele necorespunzătoare ale angajaților pârâtei (lovire cu un dorn).

Aceasta este o defecțiune din exploatare neimputabilă reclamantei ce a avut loc

în 14 octombrie 2004 în cadrul termenului de garanție contractuală de 18 luni (15

aprilie 2003 data livrării - 15 octombrie 2004).

Ordinul de reparație nr. 239901

este datat 18 octombrie 2004, dar această dată este modificată așa cum se poate

observa pe fotocopiile aflate la filele din dosar.

În drept, prima instanță a

statuat că obligația pârâtei de reparare a autoturismului derivă din

dispozițiile art. 969 C. civ.

Cât privește solicitarea

echivalentului lipsei de folosință și a daunelor morale, aceeași instanță a

apreciat că:

Lipsa de folosință evaluată

la suma de 34.500 Euro nu este dovedită. În toată această perioadă (14

octombrie 2004 la zi) reclamanta nu a fost prejudiciată prin lipsa

autoturismului, deoarece deplasările au fost făcute cu un alt autoturism aflat

în proprietate, iar pe de altă parte nu s-a dovedit o creștere a costurilor de

producție sau a unei producții nerealizate în urma nefolosirii autoturismului

aflat în reparație.

Nici daunele morale nu sunt

dovedite, deoarece acestea puteau fi evitate prin închirierea unui alt

autoturism.

Daunele cominatorii de 300

RON/zi până la îndeplinirea obligației de către pârâtă se impun, de asemenea, a

fi respinse, în opinia judecătorilor fondului, din perspectiva împrejurării că

în virtutea dispozițiilor art. 720/8 C. proc. civ., sentința de față este

executorie, iar pe de altă parte, reclamanta putea efectua reparația

autoturismului pe cheltuiala pârâtei.

Prin decizia nr. 159 din 21

decembrie 2006, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul

reclamantei și a admis apelul pârâtei modificând sentința în sensul că a

respins, ca nefondată, acțiunea în pretenții formulată de reclamantă.

Instanța de apel a conchis

în sensul că ieșirea din termenul de garanție a autoturismului implică

importarea de către reclamantă a cheltuielilor reparațiilor iar împrejurarea că

chiulasa prezenta fisuri la data intrării în service reclamă înlocuirea ei,

fiind irelevantă producerea și altor fisuri de către angajații pârâtei.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs în termen reclamanta SC S.C. SRL Călărași solicitând admiterea

recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii sale în

întregime.

În recursul său, întemeiat

în drept pe prevederile pct. 7 și pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ., reclamanta

a invocat, în esență, următoarele motive:

analizat motivele sale de apel, respectiv cele privind daunele pentru

nefolosința autoturismului și acordarea garanției pentru efectuarea reparației

iar instanța de fond a nesocotit prevederile art. 5 și 11 din Decretul nr. 167/1958

care consacră termenul de garanție minim aplicabil garanției de bună credință.

art. 169 și 201 C. proc. civ., prin aceea că instanța de apel își întemeiază

concluziile pe un raport de expertiză extrajudiciară în condițiile în care s-a

efectuat o expertiză judiciară tehnică în cauză.

instanța de apel a înlăturat aplicabilitatea art. 969 C. proc. civ., în cazul

obligației de a asigura garanția produsului deși convenția referitoare la acest

aspect prevede acoperirea tuturor defectelor de fabricație, de manoperă sau

material pe o perioadă de 18 luni. Se mai susține că a înregistrat în termen,

prin anunțare telefonică, intervenirea defecțiunii și că instanța de fond a

reținut în mod eronat că data intervenirii defecțiunii nu a fost suficient

probată deși a fost probată prin depoziție de martor.

Examinând recursul

reclamantei prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta

este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

este fondat întrucât instanța de apel a examinat, după caz, mai amplu sau mai

succint, distinct sau împreună cu alte motive, toate motivele invocate de către

recurentă în apelul său, inclusiv cele vizând daunele suferite de societate

pentru faptul că nu a putut folosi autoturismul și neacordarea garanției pentru

efectuarea reparației de către pârâtă. De altfel, în decizia atacată se arată

că „neputându-se dispune obligarea pârâtei la suportarea reparațiilor, celelalte

capete rămân practic, fără obiect”.

Critica privind nesocotirea

prevederilor art. 5 și 11 din Decretul nr. 167/1958 vizează instanța de fond și

nu decizia atacată cu recurs.

privind încălcarea prevederilor art. 169 și 201 C. proc. civ., întrucât

instanța de apel, deși face trimitere și la expertiza extrajudiciară efectuată

de ing. D.D., își întemeiază soluția pe concluziile expertizei judiciare

efectuată de C.D., la care trimite în mod expres. Celelalte aspecte invocare

țin de aprecierea probelor administrate în cauză și nu pot fi examinate în

recurs.

înlăturarea aplicabilității art. 969 C. civ., pentru asigurarea garanției

produsului este și ea nefondată întrucât instanța de apel a reținut în mod

corect faptul că, la data intrării autoturismului în atelierul pârâtei, acesta

nu mai era în garanție. Celelalte aspecte invocate privind anunțul telefonic și

data intervenirii defecțiunii vizează aprecierea probelor administrate și nu

pot face obiectul examinării în calea de atac extraordinară a recursului.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă

recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC S.C. SRL Călărași împotriva deciziei nr. 159 din 21 decembrie

2006 a Curții de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17octombrie 2007.