ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3166/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reprezentanta intimatei-pârâte solicită respingerea recursului, ca nefondat. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați, sub nr. 5191/2005, reclamanta SC S.C. SRL Călărași a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL Brăila, pentru a fi obligată să îi repare autoturismul marca R.M. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000 Euro echivalentul lipsei de folosință a autoturismului, acordarea unei perioade de garanție de un an și jumătate pentru toate componentele mașinii. În data de 14 octombrie 2004, autoturismul SC S.C. SRL Călărași condus de administratorul societății, M.H., s-a defectat în timpul deplasării către Brăila, în apropierea localității Lacu Sărat.

Autoturismul a fost tractat la cel mai apropiat Service autorizat, Renault și anume la pârâta SC A. SRL Brăila. După demontarea motorului a fost întocmit ordinul de reparație cu nr. 239901 din 14 octombrie 2004 în care au fost menționate defecțiunile autoturismului, respectiv: curea accesorii ruptă, supapele de admisie și supapele de evacuare îndoite, chiulasa fisurată în zona cilindrului 2 admisie. Ulterior s-a constat că și cureaua de distribuție era ruptă. În data de 20 octombrie 2004, i s-a comunicat telefonic de către pârâtă că după spălarea chiulasei s-a constatat că era fisurată. În data de 1 septembrie 2005, s-a făcut o examinare a chiulasei de către un expert tehnic de specialitate, ocazie cu care s-a constatat o dislocare de material de la ghidul supapei de admisie a cilindrului 2. Această defecțiune era vizibilă și în data de 19 octombrie 2004, dar nu a fost consemnată în ordinul de reparație de la acea dată.

Defecțiunea chiulasei a apărut datorită metodelor de lucru necorespunzătoare ale personalului pârâtei, demontarea componentelor chiulasei realizându-se cu scule improprii (dorn tronconic de dimensiuni prea mari). Împrejurarea că din data de 14 octombrie 2004 autoturismul avariat se află în custodia pârâtei generează imposibilitatea de folosire a acestuia în scopul pentru care a fost achiziționat, daunele derivând din lipsirea reclamantei de folosință, fiind de ordinul evidenței. În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ. Prin sentința civilă nr. 158 din 27 iunie 2006 pronunțată în cauză de Tribunalul Brăila s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC S.C.

SRL împotriva pârâtei SC A. SRL, dispunându-se pe cale de consecință, obligarea pârâtei la repararea autoturismului marca R.M. S-a respins capătul de cerere privind plata lipsei echivalentului de folosință, daunele cominatorii și daunele morale. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 5.035,62 RON cheltuieli de judecată (onorariu de avocat, onorariu expert cheltuieli transport și cazare, taxe de timbru). Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt; Reclamanta este proprietara autoturismului în discuție. Conform certificatului de garanție, autoturismul a fost livrat în data de 15 aprilie 2003 și beneficiază de o garanție contractuală de 18 luni de la data livrării.

Această garanție contractuală acoperă defectele de fabricație, de manoperă sau de material. Pentru a beneficia de această garanție, proprietarul trebuie să se prezinte la societățile comerciale de service asigurate de furnizor, în vederea efectuării vizitelor de service, a reviziilor intermediare și a reviziilor generale, după parcurgerea unui număr de kilometri. Reclamanta s-a conformat normelor tehnice impuse și a efectuat toate vizitele și reviziile prevăzute în certificatul de garanție. De vreme ce unitatea service din rețeaua Renault a acceptat efectuarea reviziei generale pentru 60.000 km parcurși în condițiile depășirii acestei limite impuse, nu poate fi primită apărarea pârâtei privind ieșirea din termenul de garanție.

Revizia tehnică intermediară pentru 90.000 km parcurși a fost efectuată la 89.250 km așa cum rezultă din Ordinul de reparație nr. 20.5749 din 17 septembrie 2004. În cadrul vizitelor intermediare și a celor generale unitățile de service sunt obligate să înlocuiască toate piesele și accesoriile impuse de condițiile tehnice ale fabricației lui așa cum s-au obligat prin contractele de distribuție și de service post vânzare. După efectuarea reviziei intermediare pentru limita celor 90.000 km parcurși a avut loc ruperea curelei de distribuție care a angrenat defecțiuni de chiulasă și agravate prin manoperele necorespunzătoare ale angajaților pârâtei (lovire cu un dorn).

Aceasta este o defecțiune din exploatare neimputabilă reclamantei ce a avut loc în 14 octombrie 2004 în cadrul termenului de garanție contractuală de 18 luni (15 aprilie 2003 data livrării - 15 octombrie 2004). Ordinul de reparație nr. 239901 este datat 18 octombrie 2004, dar această dată este modificată așa cum se poate observa pe fotocopiile aflate la filele din dosar. În drept, prima instanță a statuat că obligația pârâtei de reparare a autoturismului derivă din dispozițiile art. 969 C. civ. Cât privește solicitarea echivalentului lipsei de folosință și a daunelor morale, aceeași instanță a apreciat că: Lipsa de folosință evaluată la suma de 34.500 Euro nu este dovedită.

În toată această perioadă (14 octombrie 2004 la zi) reclamanta nu a fost prejudiciată prin lipsa autoturismului, deoarece deplasările au fost făcute cu un alt autoturism aflat în proprietate, iar pe de altă parte nu s-a dovedit o creștere a costurilor de producție sau a unei producții nerealizate în urma nefolosirii autoturismului aflat în reparație. Nici daunele morale nu sunt dovedite, deoarece acestea puteau fi evitate prin închirierea unui alt autoturism. Daunele cominatorii de 300 RON/zi până la îndeplinirea obligației de către pârâtă se impun, de asemenea, a fi respinse, în opinia judecătorilor fondului, din perspectiva împrejurării că în virtutea dispozițiilor art. 720/8 C. proc. civ., sentința de față este executorie, iar pe de altă parte, reclamanta putea efectua reparația autoturismului pe cheltuiala pârâtei.

Prin decizia nr. 159 din 21 decembrie 2006, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul reclamantei și a admis apelul pârâtei modificând sentința în sensul că a respins, ca nefondată, acțiunea în pretenții formulată de reclamantă. Instanța de apel a conchis în sensul că ieșirea din termenul de garanție a autoturismului implică importarea de către reclamantă a cheltuielilor reparațiilor iar împrejurarea că chiulasa prezenta fisuri la data intrării în service reclamă înlocuirea ei, fiind irelevantă producerea și altor fisuri de către angajații pârâtei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamanta SC S.C. SRL Călărași solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii sale în întregime.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 7 și pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ., reclamanta a invocat, în esență, următoarele motive: 1. Instanța de apel nu a analizat motivele sale de apel, respectiv cele privind daunele pentru nefolosința autoturismului și acordarea garanției pentru efectuarea reparației iar instanța de fond a nesocotit prevederile art. 5 și 11 din Decretul nr. 167/1958 care consacră termenul de garanție minim aplicabil garanției de bună credință. 2. S-au încălcat prevederile art. 169 și 201 C. proc. civ., prin aceea că instanța de apel își întemeiază concluziile pe un raport de expertiză extrajudiciară în condițiile în care s-a efectuat o expertiză judiciară tehnică în cauză.

3. În mod nejustificat instanța de apel a înlăturat aplicabilitatea art. 969 C. proc. civ., în cazul obligației de a asigura garanția produsului deși convenția referitoare la acest aspect prevede acoperirea tuturor defectelor de fabricație, de manoperă sau material pe o perioadă de 18 luni. Se mai susține că a înregistrat în termen, prin anunțare telefonică, intervenirea defecțiunii și că instanța de fond a reținut în mod eronat că data intervenirii defecțiunii nu a fost suficient probată deși a fost probată prin depoziție de martor. Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1. Primul motiv de recurs nu este fondat întrucât instanța de apel a examinat, după caz, mai amplu sau mai succint, distinct sau împreună cu alte motive, toate motivele invocate de către recurentă în apelul său, inclusiv cele vizând daunele suferite de societate pentru faptul că nu a putut folosi autoturismul și neacordarea garanției pentru efectuarea reparației de către pârâtă. De altfel, în decizia atacată se arată că „neputându-se dispune obligarea pârâtei la suportarea reparațiilor, celelalte capete rămân practic, fără obiect”. Critica privind nesocotirea prevederilor art. 5 și 11 din Decretul nr. 167/1958 vizează instanța de fond și nu decizia atacată cu recurs. 2. Este nefondat și motivul privind încălcarea prevederilor art. 169 și 201 C. proc.

civ., întrucât instanța de apel, deși face trimitere și la expertiza extrajudiciară efectuată de ing. D.D., își întemeiază soluția pe concluziile expertizei judiciare efectuată de C.D., la care trimite în mod expres. Celelalte aspecte invocare țin de aprecierea probelor administrate în cauză și nu pot fi examinate în recurs. 3. Critica privind înlăturarea aplicabilității art. 969 C. civ., pentru asigurarea garanției produsului este și ea nefondată întrucât instanța de apel a reținut în mod corect faptul că, la data intrării autoturismului în atelierul pârâtei, acesta nu mai era în garanție. Celelalte aspecte invocate privind anunțul telefonic și data intervenirii defecțiunii vizează aprecierea probelor administrate și nu pot face obiectul examinării în calea de atac extraordinară a recursului.

Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.C. SRL Călărași împotriva deciziei nr. 159 din 21 decembrie 2006 a Curții de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17octombrie 2007.