ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2225/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2225/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Deliberând asupra recursului de
față,
Reclamanta SC H. SRL Iași a
solicitat obligarea pârâtei SC S.A. SRL Iași la plata sumei de 125.946.911 lei
cu titlu de preț și 36.500.000 lei daune, reprezentând lipsa de folosință a
autoturismului timp de 6 luni.
Ulterior acțiunea a fost modificată
solicitându-se pretenții majorate în valoare de 222.292.229 lei.
Tribunalul Iași, prin sentința nr. 2768
din 17 noiembrie 2003, a respins acțiunea reclamantei reținând că, potrivit
expertizei tehnice, nu s-a dovedit raportul de cauzalitate între ruperea
flanșei blocului motor și ruperea curelei de distribuție, faptul că acestea ar
fi urmarea directă și exclusivă a modului în care prestatorul a realizat
operațiunea de înlocuire a pieselor.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamanta susținând că în mod greșit s-a reținut inexistența
legăturii de cauzalitate dintre fapta intimatei și prejudiciul cauzat față de
faptul că însăși firma constructoare s-a oferit să suporte un procent de 70%
din costul înlocuirii motorului spart.
Curtea de Apel Iași, prin decizia
comercială nr. 86 din 3 mai 2004 a respins ca tardiv apelul declarat de
reclamantă.
S-a reținut că sentința a fost
comunicată la 11 decembrie 2003, iar apelul a fost declarat la 20 ianuarie
2004; apărarea potrivit căreia, din condica de prezență rezulta că un salariat
a fost prezent la sediu la data când se susține că s-a făcut comunicarea
arătându-se că acestea putea părăsi temporar imobilul și de aceea probabil nu a
fost găsit de agentul procedural.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs reclamanta invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.
civ.
Se susține că dovada de comunicare a
hotărârii este nulă conform art. 87 pct. 2 C. proc. civ., întrucât singura
comunicare prin afișare este cea a hotărârii, pe când toate celelalte acte
procedurale s-au realizat prin funcționarul însărcinat cu primirea actelor.
Recursul este nefondat pentru
următoarele considerente:
Este adevărat că potrivit art. 87 pct.
2 C. proc. civ., persoanele juridice de drept privat sunt citate, prin
reprezentanții lor la sediul principal, același principiu aplicându-se și în cazul
comunicării hotărârii conform art. 92 alin. (6) C. proc. civ., însă, în cazul
în care agentul procedural nu găsește persoanele însărcinate cu primirea
corespondenței, acesta va afișa actul procedural pe ușa principală a clădirii
potrivit dispozițiile art. 92 alin. (4) C. proc. civ.
În aceste condiții nu se poate
susține că este nulă dovada de comunicare a hotărârii.
Față de data acestei comunicări, 11
decembrie 2003, apelul a fost corect respins ca tardiv întrucât a fost declarat
la data de 20 ianuarie 2004, după trecerea termenului de 15 zile prevăzut de art.
284 C. proc. civ.
Nefiind întemeiate criticile
formulate de recurentă, recursul acesteia urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta SC H. SRL Iași, împotriva deciziei nr. 86 din 3 mai 2004
a Curții de Apel Iași .
Obligă recurenta la 10.000.000 lei
cheltuieli de judecată către intimata SC S.A. SRL Iași.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi
30 martie 2005.