ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4077/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1480 din 29 noiembrie 2000 a Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. 2715/2000, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC T.R. SRL Gârleni, împotriva pârâtei SC C.N.S. SRL București și s-a respins față de pârâta SC S. SA Hemeiuși, fiind obligată cea dintâi pârâtă la plata sumei de 13.308.695 lei, reprezentând contravaloare piese, 9.858.000 lei, cu titlu de daune și 4.588.336 lei cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut potrivit actelor depuse și a concluziilor expertizei tehnice efectuată în cauză că, reclamanta a cumpărat de la pârâta SC C.N.S.

SRL București, un set motor și o garnitură de chiuloasă pentru a fi montate pe un autocamion proprietatea sa. Montarea s-a făcut la sediul pârâtei SC S. SA Hemeiuși, dar în cursul efectuării probelor pe bancul de montare, s-au distrus în totalitate piesele, cauza fiind montarea necorespunzătoare a cămășilor de cilindru de către această pârâtă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta de mai sus, criticând soluția instanței de fond sub aspectul netemeiniciei, deoarece greșit s-a reținut culpa sa pe baza unui raport de expertiză tehnică neconcludent la care a formulat obiecțiuni, deoarece piesele aduse de reclamantă nu erau corespunzătoare tipului de marcă al autocamionului, setul motor nu a putut fi expertizat, nefiind prezentat iar daunele compensatorii pentru perioada de staționare a autocamionului nu puteau fi acordate în aceste condiții, cu atât mai mult cu cât părțile nici nu au stabilit un termen, până la care să se efectueze reparația.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 11 din 5 iunie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1121/2003 a respins apelul ca nefondat. A reținut, în esență, că instanța de fond a apreciat corect cui aparține culpa, în raport de concluziile expertizei tehnice, obiecțiunile formulate nefiind de natură a înlătura constatările unui expert de specialitate, iar susținerile legate de faptul că setul motor nu corespundea și că, montarea s-ar fi făcut, în aceste condiții, pe riscul reclamantei, nu s-au dovedit. În ceea ce privește al doilea capăt de acțiune, s-a apreciat că, în condițiile în care reclamanta nu a putut folosi autocamionul pe perioada cât a durat montarea unui nou set motor, pârâta trebuie să răspundă atât pentru prejudiciul efectiv cât și pentru beneficiul nerealizat.

Pârâta a formulat recurs pe care l-a întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ., susținând în dezvoltarea motivelor scrise că ambele hotărâri s-au bazat pe o expertiză tehnică ale cărei concluzii nu corespund adevărului deoarece, motorul nu a fost expertizat efectiv, iar montarea s-a făcut pe riscul reclamantului în condițiile în care s-a solicitat verbal să se folosească piesele aduse de reclamant și nu unele originale corespunzătoare mărcii autocamionului, încât nu are nici o culpă. Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Motivarea trebuie să fie precisă și clară în sensul de a cuprinde o dezvoltare a fiecărui motiv de recurs, prevăzut de art. 304 C. proc.

civ., indicarea greșită a acestora ne atrăgând nulitatea recursului, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele limitativ, prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii atacate în cadrul nici unui motiv de casare sau modificare din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea, prevăzută de art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Recurenta în cauză, invocă drept temeiuri de drept ale recursului său dispozițiile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea poate fi modificată când instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății respectiv, nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate.

În realitate, prin dezvoltarea acestor motive recurenta critică modul cum instanțele au interpretat probele administrate, expertiza tehnică fiind o probă în sensul art. 201 C. proc. civ. și apărările pârâtei, fiind nemulțumită de soluția pronunțată pe fond, critici care nu se încadrează în drept în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ. și nici în alte dispoziții ale art. 304 C. proc. civ., încât recursul este nul conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta SC S. SA Bacău, împotriva deciziei nr. 11 din 5 iunie 2003 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2004.