ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4645/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 iunie 2001 reclamanta S.N.P. P. S.A. București, sucursala P. Brașov, a chemat în judecată pe pârâta S.C. B.I. S.N.C. Baia Mare pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 63.544.343 lei cu titlu de pagube aduse societății reclamante prepusul pârâtei, conducătorul auto S.V. Tribunalul Maramureș prin sentința civilă nr. 487 din 7 iunie 2000 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prepusul pârâtei nu se face vinovat pentru evenimentul rutier care s-a soldat cu degradarea autospecialei condusă de numitul R.I., proprietatea reclamantei.

În lipsa vinovăției în sarcina șoferului care a condus mașina pârâtei, care este elementul esențial al răspunderii civile delictuale, obligarea la despăgubiri a pârâtei este lipsită de temei legal. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca tardiv de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 998 din 19 octombrie 2000. Prin decizia nr. 743 din 7 martie 2002 Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, admite recursul declarat de reclamantă, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ prin decizia nr. 1 din 7 ianuarie 2003, admite cererea de repunere în termen de apel și în consecință respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 487/2000 a Tribunalului Mureș.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamanta S.N.P. P. S.A. București, sucursala P. Brașov criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că instanța de apel în pronunțarea hotărârii nu a avut în vedere procesul verbal de constatare a contravenției întocmit cu ocazia accidentului rutier și obiecțiunile pe care le-a formulat la raportul de expertiză și că a avut în vedere doar raportul de expertiză, în mod selectiv, privind dinamica producerii accidentului, ocolind circumstanțele în care s-a petrecut acesta. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei atacate și desființarea sentinței civile nr. 487 din 7 iunie 2000 a Tribunalului Maramureș iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Intimata pârâtă prin întâmpinarea la recurs a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că ambele instanțe au efectuat o apreciere corectă și integrală a actului juridic dedus judecății și a probatoriilor administrate în cauză, pronunțând hotărâri temeinice și legale.

Criticile formulate de recurentă în sensul că instanțele nu au ținut seama de procesul verbal de contravenție și de obiecțiunile formulate de reclamantă, sunt neîntemeiate, întrucât toate probele de la dosar au fost analizate în contextul întregului material probator (expertiza tehnică și probele testimoniale administrate în cauză) din care a rezultat, fără echivoc pe bază de probe științifice culpa prepusului reclamantei care „datorită condițiilor meteo nefavorabile, ploua, carosabilul fiind ud, precum și a condițiilor de trafic”, așa cum specifică și atestă însăși recurenta în motivele de recurs s-a stabilit că prin acționarea bruscă a frânei autospecialei s-a produs balansarea acesteia și răsturnarea, cu consecințe păgubitoare, în condițiile în care între cele două mașini din litigiu exista un spațiu de manevră de 120 m. Recurenta reclamantă deși a susținut atât la fond cât și în apel, că expertiza tehnică este părtinitoare nu a combătut-o cu alte mijloace de probă, iar procesul verbal de contravenție, așa cum corect a reținut și instanța de apel, a fost întocmit sumar și a fost contrazis de expertiza tehnică, care a stabilit în mod științific că răsturnarea platformei cu butelii a autospecialei reclamantei, a fost consecința manevrelor de acționare a frânei și nu faptul că autotrenul pârâtei se afla în depășire pe contrasens.

Pentru considerentele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamant S.N.P. P. S.A. București, sucursala P. Brașov, împotriva deciziei nr. 1 din 7 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2003.