ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4645/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4645/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului
de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
La data de 21 iunie 2001 reclamanta S.N.P. P.
S.A. București, sucursala P. Brașov, a chemat în judecată pe pârâta S.C. B.I.
S.N.C. Baia Mare pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la
plata sumei de 63.544.343 lei cu titlu de pagube aduse societății reclamante
prepusul pârâtei, conducătorul auto S.V.
Tribunalul Maramureș prin sentința civilă nr. 487
din 7 iunie 2000 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de
fond a reținut că prepusul pârâtei nu se face vinovat pentru evenimentul rutier
care s-a soldat cu degradarea autospecialei condusă de numitul R.I.,
proprietatea reclamantei.
În lipsa vinovăției în sarcina șoferului care a
condus mașina pârâtei, care este elementul esențial al răspunderii civile
delictuale, obligarea la despăgubiri a pârâtei este lipsită de temei legal.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei
hotărâri a fost respins ca tardiv de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și
de contencios administrativ, prin decizia nr. 998 din 19 octombrie 2000.
Prin decizia nr. 743 din 7 martie 2002 Curtea
Supremă de Justiție, secția comercială, admite recursul declarat de reclamantă,
casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de
apel.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ prin decizia nr. 1 din 7 ianuarie 2003, admite cererea de
repunere în termen de apel și în consecință respinge ca nefondat apelul
declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 487/2000 a Tribunalului
Mureș.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat
recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamanta S.N.P. P. S.A. București,
sucursala P. Brașov criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând,
în esență că instanța de apel în pronunțarea hotărârii nu a avut în vedere
procesul verbal de constatare a contravenției întocmit cu ocazia accidentului
rutier și obiecțiunile pe care le-a formulat la raportul de expertiză și că a
avut în vedere doar raportul de expertiză, în mod selectiv, privind dinamica
producerii accidentului, ocolind circumstanțele în care s-a petrecut acesta.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 10 C.
proc. civ. solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat,
casarea deciziei atacate și desființarea sentinței civile nr. 487 din 7 iunie
2000 a Tribunalului Maramureș iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost
formulată.
Intimata pârâtă prin întâmpinarea la recurs a
solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat pentru următoarele
considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma
motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că
ambele instanțe au efectuat o apreciere corectă și integrală a actului juridic dedus
judecății și a probatoriilor administrate în cauză, pronunțând hotărâri
temeinice și legale.
Criticile formulate de recurentă în sensul că
instanțele nu au ținut seama de procesul verbal de contravenție și de
obiecțiunile formulate de reclamantă, sunt neîntemeiate, întrucât toate probele
de la dosar au fost analizate în contextul întregului material probator
(expertiza tehnică și probele testimoniale administrate în cauză) din care a
rezultat, fără echivoc pe bază de probe științifice culpa prepusului
reclamantei care „datorită condițiilor meteo nefavorabile, ploua, carosabilul
fiind ud, precum și a condițiilor de trafic”, așa cum specifică și atestă
însăși recurenta în motivele de recurs s-a stabilit că prin acționarea bruscă a
frânei autospecialei s-a produs balansarea acesteia și răsturnarea, cu
consecințe păgubitoare, în condițiile în care între cele două mașini din
litigiu exista un spațiu de manevră de 120 m.
Recurenta reclamantă deși a susținut atât la
fond cât și în apel, că expertiza tehnică este părtinitoare nu a combătut-o cu
alte mijloace de probă, iar procesul verbal de contravenție, așa cum corect a
reținut și instanța de apel, a fost întocmit sumar și a fost contrazis de
expertiza tehnică, care a stabilit în mod științific că răsturnarea platformei
cu butelii a autospecialei reclamantei, a fost consecința manevrelor de
acționare a frânei și nu faptul că autotrenul pârâtei se afla în depășire pe
contrasens.
Pentru considerentele ce preced, Curtea, în
temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat recursul declarat de
reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamant S.N.P. P. S.A. București, sucursala P. Brașov, împotriva
deciziei nr. 1 din 7 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 26 noiembrie 2003.