ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1955/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1955/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin decizia nr. 487 /R din 20 iunie 2002, Curtea de
Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins
acțiunea în anulare formulată de S.I.F. Transilvania împotriva hotărârii nr. 9
din 23 martie 2002 a Tribunalului Arbitral Brașov.
Totodată, a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de
100.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC S.T. SRL Poiana Brașov.
La data de 7 octombrie 2002, reclamanta a solicitat
completarea dispozitivului deciziei instanței de apel motivând că a omis să se
pronunțe asupra cererii de restituire a cauțiunii pe care a depus-o cu ocazia
soluționării cererii de suspendare.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de
contencios administrativ, prin decizia nr. 855/ R din 7 noiembrie 2002 a admis
cererea reclamantei și a dispus completarea dispozitivului deciziei nr. 487 din
20 iunie 2002, ]n sensul că a respins cererea de restituire a cauțiunii cu
motivarea că, acțiunea în anulare fiind respinsă, există temei pentru
utilizarea cauțiunii în vederea acordării de despăgubiri pârâtei, în speță,
fiind aplicabile dispozițiile art. 300 alin. (5) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
reclamanta, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de
lege invocat de instanța de apel, întrucât, prin respingerea acțiunii în
anulare, nu s-a creat nici un prejudiciu pentru ca pârâta să se opună
restituirii cauțiunii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 300 alin. (5) C. proc.
civ., cauțiunea se eliberează recurentului de îndată, dacă intimatul declară în
mod expres că nu urmărește obligarea recurentului la despăgubiri pentru
prejudiciile cauzate în urma exercitării recursului.
În raport cu acest text de lege, în mod corect
instanța a respins cererea formulată de recurent de a i se restitui cauțiunea,
intimatul declarând expres că va solicita despăgubiri pentru prejudiciile
cauzate în urma exercitării recursului.
Susținerea recurentului, cum că ar fi vorba de un
prejudiciu viitor și incert, nu are relevanță în cauză față de dispozițiile
clare ale textului de lege menționat.
Așa fiind, față de considerentele expuse, Curtea
constată că decizia atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în
conformitate cu art. 316 combinat cu art. 296 C. proc. civ., va respinge, ca
nefondat, recursul formula de S.I.F. Transilvania.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. Transilvania
SA Brașov, împotriva deciziei nr. 855/ R din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel
Brașov, secția comercială și de contencios administrativ ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2003.