ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2982/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 25 octombrie 1999,

reclamanta SC P.E.T. SRL Sibiu a chemat în judecată pe pârâta SC U.N.I.T. S.A.

Timiș, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata

sumei de 76.729.915 lei cu titlu de despăgubiri reactualizate, în raport cu

rata medie a inflației.

Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă

nr. 864 C din 06 iunie 2000, a admis, ca fondată, acțiunea reclamantei și a

obligat pe pârâtă la plata sumei de 114.696.349 lei cu titlu de pretenții, plus

suma de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, între părți, s-a încheiat contractul de

asigurare nr. 727 din 12 mai 1999, reclamanta fiind asigurată pentru o serie de

riscuri, printre care și acela referitor la furt.

În data de 8 - 9 mai 1999, din autoturismul,

proprietatea reclamantei, a fost sustrasă marfă în valoare de 76.729.915 lei.

Producându-se riscul asigurat, pârâta, în baza contractului de asigurare, este obligată

să o despăgubească pe reclamantă.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei

hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 766/A din 13 octombrie 2000, care

a fost casată prin decizia nr. 1962 din 19 martie 2002 de Curtea Supremă de

Justiție, secția comercială, ca urmare a admiterii recursului declarat de pârâtă

și trimisă cauza, spre rejudecarea apelului, la Curtea de Apel Alba Iulia.

După casare, apelul declarat de pârâta

SC U.N.I.T. SA Timișoara, filiala Brașov, a fost admis de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, care, prin decizia 47/A

din 13 decembrie 2002, schimbă sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea

reclamantei SC P.E.T. SRL Sibiu împotriva pârâtei.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat, reclamanta SC P.E.T. SRL

Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență,

că, în mod greșit, s-a reținut că nu s-a conformat dispozițiilor instanțelor de

a depune dovezi pentru că, însăși, instanța de apel a făcut adrese la Poliția Sibiu

și Parchet, considerând că probatoriul este complet și suficient pentru admiterea

acțiunii (la dosar fiind depuse acte și audiați moratorii).

În consecință, fără a învedera

temeiul de drept, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și

motivat, casarea deciziei atacate și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la dosar, prin

prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei, rezultă că

instanța de apel, rejudecând în apel, după casare, a acordat reclamantei trei termene

pentru completarea probatoriilor în litigiu, întrucât probele existente sunt insuficiente,

așa cum a reținut suprema instanță, pentru a crea convingerea aplicabilității

art. 969 C. civ., în sensul realității producerii evenimentului reclamat și a

întinderii prejudiciului.

Cum reclamanta nu s-a conformat celor

dispuse de instanța și nici prevederilor art. 1169 - 1170 C. civ., nefăcând dovezi

că s-a născut obligația de plată, expusă pârâtei-apelante, în mod corect, a admis

apelul pârâtei și a schimbat sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea reclamantei.

În consecință, Curtea, în baza art. 312

C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC

P.E.T. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC P.E.T. SRL Sibiu, împotriva

deciziei nr. 47 A din 13 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială

și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 10 iunie 2003.