ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 536/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta, SC. E.M. SRL Sibiu, a

solicitat, ca prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligată pârâta, SC. I.R.I.C.

SA, la plata sumei de 180.000.000 lei daune produse ca urmare a nerespectării

contractului de asigurare încheiat de părțile în proces.

Tribunalul București, secția

comercială, prin sentința nr. 7970 din 30 noiembrie 2000, a admis acțiunea

precizată și a obligat-o pe pârâtă la 161.241.891 lei despăgubiri și la

10.195.000 lei cheltuieli de judecată, cu motivarea că aceasta din urmă nu a

respectat condițiile generale prevăzute în contractul de asigurare.

Apelul pârâtei, SC. I.R.I.C. SA,

declarat împotriva sentinței fondului, a fost respins de Curtea de Apel

București, prin decizia nr. 1133 din 3 septembrie 2001.

În lipsa motivelor de apel, Curtea a

examinat cauza în întregul său și a ajuns la concluzia că situația de fapt a

fost corect stabilită, și că fiecare afirmație din considerentele sentinței

și-a găsit corespondent în probele administrate.

În esență, s-a reținut că spațiul

din care s-au sustras bunurile era asigurat, că procesul verbal de constatare

atestă înștiințarea furtului comis, și că procesul verbal de custodie, la care

s-a referit pârâta, a fost înlăturat justificat de instanță, pentru că nu

conținea adresa locului de depozitare a mărfii și nici alte elemente din care

să rezulte că este vorba de aceleași bunuri furate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, pârâta, SC. I.R.I.C. SA, prin care a invocat motivele prevăzute de art.

304 pct. 6-10 C. proc. civ., fără să le dezvolte separat.

Recurenta a susținut că la dosarul

cauzei nu s-au regăsit motivele de apel, că instanța a analizat soluția în

conformitate cu art. 292 alin. (2) C. proc. civ., motiv care o îndreptățește să

solicite rejudecarea în fond a cauzei și respingerea pretențiilor formulate

împotriva sa.

În esență, au fost formulate

următoarele critici:

- Nu a fost respectată clauza de

încunoștiințare, în legătură cu depozitarea bunurilor și volumul acestora, așa

încât asigurătorul nu are obligația de despăgubire.

- Nu au fost respectate prevederile art.

4 din condițiile generale, și nici condițiile speciale din contractul de

asigurare privind dotarea spațiului cu mijloace de protecție contra furtului.

- Nu s-a făcut dovada bunurilor

furate cu documente contabile.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Din examinarea dosarului nr. 1069/2001,

al Curții de Apel București, secția a V-a comercială, se constată că apelul era

nemotivat și că, totuși, instanța a luat în discuție problemele de fapt și de

drept care au fost dezbătute de instanța de fond.

Susținerea recurentei, că apelul a

fost trimis prin poștă dar nu a ajuns la tribunal, nu poate fi primită,

întrucât la dosar nu au fost depuse dovezile (borderoul și recipisa) care să

ateste trimiterea. Mai este de observat că la fila 24 apel se află motivele de

apel, care poartă ca dată a înregistrării 4 septembrie 2001. Această dată este

ulterioară pronunțării deciziei din apel și este cu mult peste termenul de 15

zile socotit de la data primirii motivării, conform dovezii de la fila 122 fond,

care atestă că sentința motivată a fost comunicată la 9 martie 2001.

Așadar, motivele care au fost

formulate în recurs, în condițiile în care această cale de atac nu are caracter

devolutiv, nu se impun a fi examinate, întrucât, nu s-ar putea

omisso medio

să se treacă prin acest procedeu, peste o altă cale de atac (apelul) pusă la

îndemână părții, care este nemulțumită de soluția pronunțată în primă instanță.

De altfel, instanța de apel a

examinat sentința și a constatat, în raport de probele administrate, că

mărfurile a căror contravaloare s-a solicitat cu titlu de despăgubiri se aflau

în spațiul asigurat, și că astfel a fost respectat art. 4 din Condițiile Generale

invocate de recurentă.

De asemenea, s-a dovedit în cauză că

spațiul a fost asigurat conform cerințelor condițiilor speciale (p.v. nr. 7395

din 22 aprilie 1998) și, în fine, că despăgubirea acordată a avut în vedere

inventarul scriptic întocmit de reclamantă. Acest înscris a fost admis ca probă,

în condițiile în care, părțile nu au convenit un mod de calcul pentru eventuale

despăgubiri și nici nu au numit înscrisurile care trebuie să ateste realitatea

și prezența acestor bunuri la momentul constatării pagubei.

Pentru toate aceste motive, urmează

ca recursul, conform art. 312 C. proc. civ., să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta, S.C. I.R.I.C. SA București, împotriva deciziei nr. 1133 din

3 septembrie 2001, a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 11 februarie 2004.