ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 536/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, SC. E.M. SRL Sibiu, a solicitat, ca prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligată pârâta, SC. I.R.I.C. SA, la plata sumei de 180.000.000 lei daune produse ca urmare a nerespectării contractului de asigurare încheiat de părțile în proces. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 7970 din 30 noiembrie 2000, a admis acțiunea precizată și a obligat-o pe pârâtă la 161.241.891 lei despăgubiri și la 10.195.000 lei cheltuieli de judecată, cu motivarea că aceasta din urmă nu a respectat condițiile generale prevăzute în contractul de asigurare. Apelul pârâtei, SC. I.R.I.C.

SA, declarat împotriva sentinței fondului, a fost respins de Curtea de Apel București, prin decizia nr. 1133 din 3 septembrie 2001. În lipsa motivelor de apel, Curtea a examinat cauza în întregul său și a ajuns la concluzia că situația de fapt a fost corect stabilită, și că fiecare afirmație din considerentele sentinței și-a găsit corespondent în probele administrate. În esență, s-a reținut că spațiul din care s-au sustras bunurile era asigurat, că procesul verbal de constatare atestă înștiințarea furtului comis, și că procesul verbal de custodie, la care s-a referit pârâta, a fost înlăturat justificat de instanță, pentru că nu conținea adresa locului de depozitare a mărfii și nici alte elemente din care să rezulte că este vorba de aceleași bunuri furate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâta, SC. I.R.I.C. SA, prin care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 6-10 C. proc. civ., fără să le dezvolte separat. Recurenta a susținut că la dosarul cauzei nu s-au regăsit motivele de apel, că instanța a analizat soluția în conformitate cu art. 292 alin. (2) C. proc. civ., motiv care o îndreptățește să solicite rejudecarea în fond a cauzei și respingerea pretențiilor formulate împotriva sa. În esență, au fost formulate următoarele critici: - Nu a fost respectată clauza de încunoștiințare, în legătură cu depozitarea bunurilor și volumul acestora, așa încât asigurătorul nu are obligația de despăgubire. - Nu au fost respectate prevederile art. 4 din condițiile generale, și nici condițiile speciale din contractul de asigurare privind dotarea spațiului cu mijloace de protecție contra furtului.

- Nu s-a făcut dovada bunurilor furate cu documente contabile. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Din examinarea dosarului nr. 1069/2001, al Curții de Apel București, secția a V-a comercială, se constată că apelul era nemotivat și că, totuși, instanța a luat în discuție problemele de fapt și de drept care au fost dezbătute de instanța de fond. Susținerea recurentei, că apelul a fost trimis prin poștă dar nu a ajuns la tribunal, nu poate fi primită, întrucât la dosar nu au fost depuse dovezile (borderoul și recipisa) care să ateste trimiterea.

Mai este de observat că la fila 24 apel se află motivele de apel, care poartă ca dată a înregistrării 4 septembrie 2001. Această dată este ulterioară pronunțării deciziei din apel și este cu mult peste termenul de 15 zile socotit de la data primirii motivării, conform dovezii de la fila 122 fond, care atestă că sentința motivată a fost comunicată la 9 martie 2001. Așadar, motivele care au fost formulate în recurs, în condițiile în care această cale de atac nu are caracter devolutiv, nu se impun a fi examinate, întrucât, nu s-ar putea omisso medio să se treacă prin acest procedeu, peste o altă cale de atac (apelul) pusă la îndemână părții, care este nemulțumită de soluția pronunțată în primă instanță.

De altfel, instanța de apel a examinat sentința și a constatat, în raport de probele administrate, că mărfurile a căror contravaloare s-a solicitat cu titlu de despăgubiri se aflau în spațiul asigurat, și că astfel a fost respectat art. 4 din Condițiile Generale invocate de recurentă. De asemenea, s-a dovedit în cauză că spațiul a fost asigurat conform cerințelor condițiilor speciale (p.v. nr. 7395 din 22 aprilie 1998) și, în fine, că despăgubirea acordată a avut în vedere inventarul scriptic întocmit de reclamantă. Acest înscris a fost admis ca probă, în condițiile în care, părțile nu au convenit un mod de calcul pentru eventuale despăgubiri și nici nu au numit înscrisurile care trebuie să ateste realitatea și prezența acestor bunuri la momentul constatării pagubei.

Pentru toate aceste motive, urmează ca recursul, conform art. 312 C. proc. civ., să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, S.C. I.R.I.C. SA București, împotriva deciziei nr. 1133 din 3 septembrie 2001, a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2004.