ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4842/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4842/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată
înregistrată la Tribunalul București sub nr. 128 la data de 4 ianuarie 2001,
reclamanta C.E. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA București,
instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei
la plata sumei de 160.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri.
În susținerea pretențiilor deduse
judecății, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de
asigurare, având ca obiect asigurarea imobilului situat în Brăila, pentru
producerea eventualelor riscuri enumerate în contract, suma asigurată a fost de
200.000.000 lei, iar, în urma incendiului produs la 27 august 2000, pentru
paguba suferită, pârâta a plătit reclamantei o indemnizație de asigurare de
40.000.000 lei, rămânând o diferență de plată în sumă de 160.000.000 lei.
Prin sentința nr. 2169 din 20 martie
2001, Tribunalul București a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de
reclamanta C.E.
Pentru a hotărî astfel, prima
instanță a reținut că însăși reclamanta a fost de acord cu despăgubirea de
asigurare primită de la pârâtă în sumă de 40.000.000 lei, reclamanta semnând
fără obiecțiuni procesul - verbal de constatare (dosar fond) și, totodată,
încasând, fără obiecțiuni, despăgubirile.
Împotriva hotărârii instanța a
declarat apel reclamanta invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
Curtea de Apel București, prin
decizia nr. 1188, pronunțată la data de 13 septembrie 2001 a respins, ca
nefondat, apelul reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut că imobilul asigurat a fost numai parțial avariat în urma
producerii riscului asigurat și că reclamanta a semnat fără obiecțiuni actele
de constatare încheiate și a încasat, tot fără obiecțiuni, despăgubirile
stabilite.
Împotriva deciziei pronunțate în
apel a declarat recurs reclamanta C.E., criticile aduse vizând, în esență,
încălcarea legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a fondului cauzei.
Curtea Supremă de Justiție, secția
comercială, prin decizia nr. 3746 din 1 octombrie 2003 a admis recursul
reclamantei, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la
Curtea de Apel București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
recurs a constatat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de
apărare și asupra dovezilor care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
În rejudecare, după casare, Curtea
de Apel București prin decizia nr. 572 din 27 octombrie 2004 a respins, ca
nefondat, apelul reclamantei C.E., împotriva sentinței nr. 2169 din 20 martie
2001, pronunțată de Tribunalul București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel, în rejudecare, a reținut că reclamanta a fost despăgubită cu suma de
40.000.000 lei, reprezentând contravaloarea daunelor suportate de asigurat,
cuantumul despăgubirilor fiind stabilit în acord cu condițiile contractuale și
cu legislația în materie.
Împotriva deciziei nr. 572 din 27
octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs
reclamanta C.E., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C.
proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate,
iar pe fond, admiterea cererii așa cum a fost precizată.
În concret, recurenta reclamantă a
invocat următoarele motive:
Decizia atacată nu cuprinde
motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii ori străine de
natura pricini, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc.
civ.;
Decizia atacată este lipsită de
temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind
pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;
Decizia atacată a fost dată în
condițiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate
care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, fiind dată cu încălcarea
dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.
Recursul reclamatei este nefondat
pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului, prin
prisma criticilor aduse deciziei recurate, analizând în ansamblu motivele de
recurs se constată că instanța de apel, în rejudecare, după casare, a reținut
în mod corect că suma despăgubirilor a fost solicitată în acord cu condițiile
contractuale, cu condițiile speciale în deplină concordanță cu condițiile
generale de asigurare și că izvorul raporturilor juridice în materia
asigurărilor facultative îl constituie contractul de asigurare încheiat între
părți.
De asemenea instanța de apel a
apreciat just că, în speță, fiind vorba de o pieire parțială a bunului
asigurat, astfel cum rezultă din întreg materialul probator, indemnizația de
asigurare se va plăti, conform sistemului acoperirii proporționale a pagubei
produse de riscul asigurat.
În consecință, constatând că nu pot
fi primite criticile aduse deciziei recurate, acestea neavând suport legal și
nefiind dovedite, văzând că hotărârea recurată nu cuprinde motive
contradictorii naturii pricinii și, deopotrivă, considerând că hotărârea
atacată este legală și dată cu aplicarea corectă a legii, instanța de recurs va
respinge, ca nefondat, recursul declarat de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta C.E., împotriva deciziei nr. 572 din 27 octombrie 2004 a Curții de
Apel București, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 19 octombrie 2005.