ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4842/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București sub nr. 128 la data de 4 ianuarie 2001, reclamanta C.E. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA București, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 160.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri. În susținerea pretențiilor deduse judecății, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de asigurare, având ca obiect asigurarea imobilului situat în Brăila, pentru producerea eventualelor riscuri enumerate în contract, suma asigurată a fost de 200.000.000 lei, iar, în urma incendiului produs la 27 august 2000, pentru paguba suferită, pârâta a plătit reclamantei o indemnizație de asigurare de 40.000.000 lei, rămânând o diferență de plată în sumă de 160.000.000 lei.

Prin sentința nr. 2169 din 20 martie 2001, Tribunalul București a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta C.E. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că însăși reclamanta a fost de acord cu despăgubirea de asigurare primită de la pârâtă în sumă de 40.000.000 lei, reclamanta semnând fără obiecțiuni procesul - verbal de constatare (dosar fond) și, totodată, încasând, fără obiecțiuni, despăgubirile. Împotriva hotărârii instanța a declarat apel reclamanta invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 1188, pronunțată la data de 13 septembrie 2001 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că imobilul asigurat a fost numai parțial avariat în urma producerii riscului asigurat și că reclamanta a semnat fără obiecțiuni actele de constatare încheiate și a încasat, tot fără obiecțiuni, despăgubirile stabilite.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta C.E., criticile aduse vizând, în esență, încălcarea legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a fondului cauzei. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3746 din 1 octombrie 2003 a admis recursul reclamantei, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a constatat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare și asupra dovezilor care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. În rejudecare, după casare, Curtea de Apel București prin decizia nr. 572 din 27 octombrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei C.E., împotriva sentinței nr. 2169 din 20 martie 2001, pronunțată de Tribunalul București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, în rejudecare, a reținut că reclamanta a fost despăgubită cu suma de 40.000.000 lei, reprezentând contravaloarea daunelor suportate de asigurat, cuantumul despăgubirilor fiind stabilit în acord cu condițiile contractuale și cu legislația în materie. Împotriva deciziei nr. 572 din 27 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta C.E., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond, admiterea cererii așa cum a fost precizată. În concret, recurenta reclamantă a invocat următoarele motive: 1. Decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricini, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.; 2. Decizia atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; 3. Decizia atacată a fost dată în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. Recursul reclamatei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele dosarului, prin prisma criticilor aduse deciziei recurate, analizând în ansamblu motivele de recurs se constată că instanța de apel, în rejudecare, după casare, a reținut în mod corect că suma despăgubirilor a fost solicitată în acord cu condițiile contractuale, cu condițiile speciale în deplină concordanță cu condițiile generale de asigurare și că izvorul raporturilor juridice în materia asigurărilor facultative îl constituie contractul de asigurare încheiat între părți. De asemenea instanța de apel a apreciat just că, în speță, fiind vorba de o pieire parțială a bunului asigurat, astfel cum rezultă din întreg materialul probator, indemnizația de asigurare se va plăti, conform sistemului acoperirii proporționale a pagubei produse de riscul asigurat.

În consecință, constatând că nu pot fi primite criticile aduse deciziei recurate, acestea neavând suport legal și nefiind dovedite, văzând că hotărârea recurată nu cuprinde motive contradictorii naturii pricinii și, deopotrivă, considerând că hotărârea atacată este legală și dată cu aplicarea corectă a legii, instanța de recurs va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.E., împotriva deciziei nr. 572 din 27 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2005.