ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3093/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria Timișoara la 21 octombrie 2003, reclamanta SC B. SRL Timișoara, în

contradictoriu cu pârâta SC G.A. SA București a solicitat instanței ca, prin hotărârea

ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 567.000.000

lei actualizată cu data inflației la data punerii în executare reprezentând

prejudiciu cauzat societății reclamante ca urmare spargerii unității SC B. SRL

Timișoara.

Judecătoria Timișoara, prin sentința

civilă nr. 111 din 13 ianuarie 2004, a admis acțiunea reclamantei, obligând

pârâta la plata sumei de 570.000.000 lei reprezentând indemnizații de asigurare

și suma de 108.550.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reținând în

esență că pârâta, societatea de asigurare avea obligația, potrivit clauzelor contractului

de asigurare Poliță privind asigurarea, de incendiu și alte calamități și a

condițiilor de asigurare ce guvernează raporturile dintre părți [(art. 6.3 lit.

d)] să-l despăgubească pe asigurat pentru pagubele materiale cauzate de furtul

prin efracție al bunurilor asigurate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâta SC G.A. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, arătând că instanța de fond a apreciat în mod greșit clauzele

contractuale, probele administrate în cauză și susținerea părților.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia nr. 132 din 5 mai 2004, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot

sentința apelată în sensul că a respins acțiunea reclamantei, cu cheltuieli de

judecată aferente.

În fundamentarea acestei soluții

instanța de apel a reținut în cauză, că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația

contractuală de a furniza corect toate datele cerute de cererea chestionar cu

privire la împrejurările esențiale referitoare la risc, că după producerea

evenimentului asigurat pârâta a constatat că societatea asigurată nu era

proprietara tuturor bunurilor, astfel că reclamanta nu a respectat condițiile

de asigurare.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs reclamanta SC B. SRL Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304.9 C. proc.

civ.

Criticile aduse de recurenta –

reclamantă vizează, în esență, următoarele aspecte:

- în mod greșit instanța de apel a

considerat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 10.5 lit. c) din

contractul de asigurare.

- hotărârea atacată a fost

pronunțată cu neluarea în seamă a acordului părților pentru asigurarea tuturor

bunurilor amplasate la sediul intimatei.

- din probatoriul administrat nu

reiese de ce proprietarul și numai proprietarul unor bunuri le poate asigura

pentru bunuri și calamități, atât timp cât acest interes există și din partea

unui detentor.

- hotărârea recurată a fost

pronunțată fără a se ține seama că pârâta a fost de acord să plătească

reclamatei suma de 61.000.000 lei reprezintă despăgubiri aferente bunurilor

proprietatea reclamantei, efectuând prin O.P. 158 din 9 noiembrie 2004 o plată parțială

în sumă de 28.093.000 lei.

- curtea, analizând legalitatea și

temeinicia deciziei recurate prin prisma criticilor formulate, constată că

recursul este nefondat.

Potrivit art. 1.3. din condițiile

generale de asigurare, dacă interesul asigurat este diferit de dreptul de

proprietate, contractul va trebui să declare acest lucru în scris, înainte de

încheierea asigurării.

Potrivit art. 10.1 din numita

convenție, asiguratul are obligația de a furniza a corect toate informațiile și

datele cerute de cererea chestionar cu privire la împrejurările esențiale de

risc, în caz contrar fiind aplicabile dispozițiile art. 105 din convenție.

În raport de mai sus invocatele

clauze convenite de părți și reglementate de condițiile generale de asigurare

privind Polița de asigurare de incendii și calamități, având în vedere și

celelalte lucrări ale cauzei și probe administrate instanța de apel a reținut

în mod legal și temeinic nerespectarea de către reclamantă a obligației de a

furniza asiguratului informații complete cu privire la împrejurările esențiale

referitoare la risc.

În consecință, instanța a apreciat

în mod corect că în cauză devin aplicabile prevederile art. 10.5 lit. c) din

contractul de asigurare , care conferă asigurătorului dreptul să refuze plata

despăgubirii, sancționând astfel neîndeplinirea cumulativă a celor două

condiții la care au făcut referire mai sus.

Critica pe care o aduce recurenta cu

privire la faptul că din probatoriul administrat nu reiese de ce numai

proprietarul și nu și detentorul precar ar avea interes în asigurarea bunurilor

excede convenției părților care stabiliește fără echivoc condițiile de

asigurare, neputând face obiectul unei analize.

De asemenea, faptul că asigurătorul

a achitat asiguratului o parte din suma datorată, în opinia recurentei, cu

titlu de despăgubiri pentru bunurile asiguratului, nu este de natură să

înlăture caracterul legal și temeinic al deciziei atacate, aceasta fiind o

opțiune a asiguratorului.

În considerarea celor ce preced,

Curtea, constatând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, în temeiul art.

312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC B. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 132 din 5 mai

2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 mai 2005.