ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5027/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3793/2004,

reclamanta SC C.I. SRL Vaslui a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A.Ț.A.

SA, sucursala Vaslui, obligarea acesteia la plata sumei de 30.800 euro,

reprezentând despăgubiri, conform poliței de asigurare din 27 februarie 2004 și

2.000 euro, reprezentând contravaloare avans pe care societatea l-a achitat

către SC A. SRL Târgu-Mureș, pentru aducerea unui autoturism din Germania,

avans pe care l-a pierdut.

Prin ordonanța nr. 1424 din 21

octombrie 2004, Tribunalul Vaslui a respins acțiunea formulată de reclamanta SC

C.I. SRL Vaslui în contradictoriu cu pârâta SC A.Ț.A. SA Vaslui.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că din polița de asigurare reiese că franșizele au fost

stabilite doar în caz de furt total sau parțial, nu și pentru avariile totale

sau parțiale, ori, cauza distrugerii fiind incendierea ca urmare a

accidentului, pentru care cel în cauză nu s-a asigurat, acțiunea nu este

întemeiată.

Prin decizia nr. 21 din 3 februarie

2005, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins ca nefondat apelul

formulat de reclamantă, împotriva sentinței tribunalului mai sus menționate, pe

care a menținut-o, apreciind-o ca fiind legală și temeinică, iar criticile

formulate ca neavând suport legal și probatoriu.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că rezultă culpa exclusivă a asiguratului în sensul

termenilor contractului de asigurare, în ceea ce privește producerea

incendiului, motiv pentru care asigurătorul nu are obligația contractuală de a

acorda despăgubiri în baza poliței de asigurare pentru un prejudiciu cauzat de

un eveniment, incendiu, determinat de lipsa de diligență a asiguratului.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și

solicitând admiterea acestuia, casarea celor două hotărâri și, rejudecând

cauza, în fond, să fie admisă acțiunea pe care a formulat-o împotriva pârâtei,

care să fie obligată la plata pagubelor suferite, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta susține astfel că greșit

i-a fost respinsă acțiunea și apoi apelul, reținându-se nereal că autoturismul

nu era asigurat și pentru avarii, întrucât din polița de asigurare rezultă

contrariul, iar din procesul verbal de predare a autoturismului din data de 3

iulie 2004, întocmit de service S., reiese că au fost reparate în totalitate

toate avariile survenite în urma accidentului, împrejurări în care recurenta

consideră că nu poate fi acuzată de favorizarea măririi pagubei și nici de

lipsă de diligență, atât timp cât și-a îndeplinit obligațiile contractuale,

pârâta fiind aceea care le-a încălcat îndeosebi prin nerespectarea modului de

comunicare investit de legislația în materie.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată următoarele:

În conformitate cu prevederile

capitolului II al contractului de asigurare, rezultă că există posibilitatea

asigurării și pentru pagubele produse autovehiculului de incendiu, explozie,

afumare, pătare, carbonizare sau diverse distrugeri, ca urmare a incendiului,

dar la capitolul I alin. (3) s-a stipulat că asigurarea se încheie numai pentru

riscurile prevăzute în condițiile generale, respectiv contract și poliță, cu

franșizele, excluderile, extinderile, clauzele speciale prevăzute expres în

acestea și în suplimentele de asigurare (dosar fond).

Examinând conținutul poliței de

asigurare (dosar fond), reiese însă că franșizele au fost stabilite doar în caz

de furt total sau parțial și nu pentru avarii totale sau parțiale.

Totodată, din actele dosarului

rezultă că după efectuarea unui prim segment de reparații pentru care

asigurătorul a aprobat plata unor despăgubiri în valoare de 83.645.323 lei,

asigurătorul a oferit asiguratului posibilitatea de a finaliza verificările și

pentru partea electrică și de a remedia eventualele defecțiuni la sistemul

electric /electronic, însă asiguratul a solicitat predarea autoturismului de

către unitatea service fără efectuarea celorlalte prestații reparatorii,

asumându-și riscul deplasării cu autoturismul în discuție, chiar pe distanțe

mari.

De asemenea, nu a respectat

obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 32 din contract, efectuând verificări

și reparații sumare pe cont propriu, fără să solicite o reconstatare

tehnologică suplimentară în cadrul căreia unitatea service să confirme

defecțiunile, iar asigurătorul să încuviințeze soluții tehnologice optime.

Față de cele mai sus arătate, se

reține că în mod corect ambele instanțe care s-au pronunțat în cauză au

stabilit că nu poate angajată răspunderea asigurătorului privind plata

despăgubirilor pentru prejudiciul suferit de către recurenta – reclamantă.

În consecință, întrucât recurenta –

reclamantă nu a formulat nici un motiv de recurs întemeiat, care în condițiile art.

304 să conducă la desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi

menținută, ca legală și temeinică și se va respinge recursul declarat în cauză

de reclamată, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC C.I. SRL Vaslui, împotriva deciziei nr. 21 din 3

februarie 2005 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 octombrie 2005.