ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4273/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4273/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 5 septembrie 2003,
reclamanta SC I.I. SA a solicitat obligarea pârâtei SC V.E. SRL Alba Iulia la
echivalentul în lei a sumei de 52.117 euro, reprezentând contravaloarea
mărfurilor încărcate în autoutilitară și transportate la Madrid, de unde în
noaptea de 28 februarie 2003 au fost sustrase de către autori necunoscuți.
Prin concluziile scrise depuse la
dosar în termenul de pronunțare, reclamanta solicită:
- Obligarea pârâtei la plata sumei
de 1.091.053.433 lei, reprezentând contravaloarea a 2800 kg. textile predate
pentru un transport extern în solidar cu SC A. SA Cluj Napoca, sucursala Alba
Iulia;
- Obligarea pârâtei la plata sumei
de 117.073.909 lei cu titlu de dobândă legală aferentă în solidar cu SC A. SA
Cluj Napoca, sucursala Alba Iulia.
Pârâta a chemat în garanție
societatea de asigurare a autoutilitarei SC A. SA Cluj Napoca, SC N.C.A. SRL
Doștat, în calitate de proprietară a utilitarei SC V.C. SRL Doștat, care în
calitate de locatar a autoutilitarei, a subînchiriat pârâtei acest bun.
Prin sentința nr. 1305 din 18
noiembrie 2003, Tribunalul Alba, secția comercială a admis acțiunea reclamantei
față de pârâta SC V.E. SRL Alba Iulia, pe care a obligat-o la 1.091.053.433 lei
cu titlu de despăgubiri și la 117.073.909 lei dobândă aferentă perioadei 20
aprilie 2003 – 17 noiembrie 2003 a admis și cererea de chemare în garanție a
pârâtei SC V.E. SRL și a obligat societatea de asigurare, pârâta SC A. SA Cluj
Napoca la 1.091.053.433 lei daune și 35.193.200 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a luat act că pârâta a
renunțat la judecată și la drept față de chematele în garanție SC N.C.A. SRL și
SC V.C. SA Doștat.
Pentru a pronunța această hotărâre,
prima instanță a reținut în esență, că, prin contractul încheiat cu proprietara
autovehiculului SC N.C.A. SRL, societatea de asigurare a preluat riscul
sustragerii mărfurilor care s-a produs în noaptea de 28 februarie 2003 în
orașul Madrid – Spania, independent de culpa conducătorului auto, astfel că
este ținută să acopere dauna suferită, a cărei întindere s-a calculat conform art.
16 din condițiile de asigurare la nivelul sumei de 1.091.053.433 lei.
S-a motivat de asemenea că,
obligația de plată a societății de asigurare s-a născut în luna aprilie 2003,
iar neonorarea ei atrage curgerea dobânzilor legale în sumă de 117.073.909 lei.
Împotriva sentinței au declarat apel
pârâta SC V.E. SRL și chemata în garanție SC A. SA.
Apelanta SC V.E. SRL a solicitat
modificarea sentinței, întrucât tribunalul nu s-a pronunțat asupra capătului de
cerere privind obligarea chematei în garanție la plata daunelor interese în
sumă de 117.073.909 lei.
Prin apelul formulat, S.A.R. A. SA a
solicitat modificarea sentinței tribunalului și respingerea cererii de chemare
în garanție, întrucât răspunderea pentru pierderea sau furtul mărfurilor revine
cărăușului, care este SC V.E. SRL, iar această societate nu beneficiază de
contractul de asigurare încheiat cu SC N.C.A. SRL. S-a susținut de asemenea că,
prin contractul de închiriere al autoutilitarei, SC N.C.A. SRL nu și-a asumat
obligația de garantare a locatarului pentru furt, neexistând voința de a
stipula că de riscul asigurat să beneficieze SC V.C. SRL.
Prin decizia civilă nr. 29/ A din 9
februarie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ,
admite apelul formulat de pârâta SC V.E. SRL, împotriva sentinței civile nr. 1305,
pronunțată de Tribunalul Alba la 18 noiembrie 2003 și în consecință, schimbă în
parte, sentința atacată, în sensul că obligă chemata în garanție SC A. SA Cluj
Napoca să plătească pârâtei SC V.E. SRL Alba Iulia suma de 117.073.909 lei
dobânda legală, aferentă perioadei 20 aprilie 2003 – 17 noiembrie 2003.
Menține neschimbate celelalte
dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge, ca nefondat, apelul
formulat de pârâta SC A. SA împotriva aceleiași sentințe.
Obligă apelanta SC A. SA să
plătească intimatei SC V.E. SRL suma de 3.974.718 lei cheltuieli de judecată în
apel.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, în termen legal, timbrat și motivat chemata în garanție SC A.
SA, sucursala Alba, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând
motivele din apel sub forma criticilor în recurs, susținând în esență că:
- instanța de apel, în mod greșit a
respins cererea de suspendarea judecății conform art. 244 alin. (1) C. proc.
civ.;
- instanța de apel a nesocotit
principiul înscris în art. 969 C. civ., când afirmă că beneficiara asigurării
este pârâta SC V.E. SRL, deoarece titulara licenței de transport efectuat pe
bază de contract cu intimata reclamantă SC I.I. SRL este SC V.C. SA;
- că din actele depuse la dosarul de
daună nu se pot determina cauzele producerii evenimentului și nici întinderea
pagubei deoarece pârâta nu a putut prezenta un proces verbal de cercetare la
fața locului și nici un alt act din care să rezulte că poliția a efectuat
aceste cercetări;
- a fost obligată greșit la plata
sumei de 1.091.053.433 lei, deoarece conform notei de calcul rezultă că
valoarea eventualei despăgubiri este de 765.818.839 lei, iar suma la care ar
putea fi obligați cu titlu de despăgubire este de 692.239.760 lei.
În consecință, în temeiul art. 304 alin.
(1) pct. 8 C. proc. civ., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat
și motivat în scris, și casarea deciziei atacate.
Recursul este nefondat pentru
următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar
prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei
rezultă că instanța de apel, în mod corect a apreciat actul juridic dedus
judecății și probatoriile administrate în cauză pronunțând o hotărâre temeinică
și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de chemata în
garanție SC A. SA.
Critica recurentei că instanța de
apel i-a respins cererea formulată la data de 2 februarie 2004, pentru
suspendarea judecării apelului conform art. 244 alin. (1) C. proc. civ., este
nefondată întrucât, fiind o normă permisivă, dă putere instanței la aprecierea
acesteia în funcție de conținutul procesului pe baza căruia s-a solicitat
suspendarea.
De asemenea nici critica recurentei
referitoare la faptul că instanța de apel a nesocotit principiul înscris în art.
969 C. proc. civ., când a reținut că beneficiara asigurării este SC V.E. SRL,
este nefondată, instanța de apel, în mod corect a detaliat răspunderea chematei
în garanție S.A.R. A. SA, în raport de prevederile legii și ale contractului de
asigurare, care permit ca asiguratul să nu fie una și aceeași persoană cu
transportatorul și că în schimbul primei de asigurare plătite de asigurat asigurătorul
să preia riscul de răspundere a terțului, ce are calitatea de transportat.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 136/1995
documentul de asigurare este transmisibil în mâinile transportatorului care
poate fi un terț, astfel că invocarea art. 25 din lege nu are incidență asupra
raportului juridic creat.
Nici critica prin care recurenta susține
că pârâta nu a putut face dovada cu acte cu privire la evenimentul produs nu
este întemeiată, întrucât, așa cum rezultă din probatoriile administrate în
cauză, anunțarea evenimentului asigurat s-a făcut în timp util și cu
respectarea condițiilor de asigurare.
Nefondată este și ultima critică
formulată de recurentă prin care susține că a fost obligată în mod greșit la
plata sumei de 1.091.053.433 lei deoarece, cum în mod corect au reținut ambele
instanțe întinderea daunei s-a făcut prin aplicarea întocmai a prevederilor art.
16 din condițiile asigurării.
Pentru considerentele ce preced,
Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul
declarat de chemata în garanție S.A.R. A. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A.
SA, sucursala Alba, împotriva deciziei nr. 29/ A din 9 februarie 2004 a Curții
de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 27 septembrie 2005.