ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4273/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 septembrie 2003, reclamanta SC I.I. SA a solicitat obligarea pârâtei SC V.E. SRL Alba Iulia la echivalentul în lei a sumei de 52.117 euro, reprezentând contravaloarea mărfurilor încărcate în autoutilitară și transportate la Madrid, de unde în noaptea de 28 februarie 2003 au fost sustrase de către autori necunoscuți. Prin concluziile scrise depuse la dosar în termenul de pronunțare, reclamanta solicită: - Obligarea pârâtei la plata sumei de 1.091.053.433 lei, reprezentând contravaloarea a 2800 kg. textile predate pentru un transport extern în solidar cu SC A. SA Cluj Napoca, sucursala Alba Iulia; - Obligarea pârâtei la plata sumei de 117.073.909 lei cu titlu de dobândă legală aferentă în solidar cu SC A. SA Cluj Napoca, sucursala Alba Iulia.

Pârâta a chemat în garanție societatea de asigurare a autoutilitarei SC A. SA Cluj Napoca, SC N.C.A. SRL Doștat, în calitate de proprietară a utilitarei SC V.C. SRL Doștat, care în calitate de locatar a autoutilitarei, a subînchiriat pârâtei acest bun. Prin sentința nr. 1305 din 18 noiembrie 2003, Tribunalul Alba, secția comercială a admis acțiunea reclamantei față de pârâta SC V.E. SRL Alba Iulia, pe care a obligat-o la 1.091.053.433 lei cu titlu de despăgubiri și la 117.073.909 lei dobândă aferentă perioadei 20 aprilie 2003 – 17 noiembrie 2003 a admis și cererea de chemare în garanție a pârâtei SC V.E. SRL și a obligat societatea de asigurare, pârâta SC A. SA Cluj Napoca la 1.091.053.433 lei daune și 35.193.200 lei cheltuieli de judecată.

Tribunalul a luat act că pârâta a renunțat la judecată și la drept față de chematele în garanție SC N.C.A. SRL și SC V.C. SA Doștat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență, că, prin contractul încheiat cu proprietara autovehiculului SC N.C.A. SRL, societatea de asigurare a preluat riscul sustragerii mărfurilor care s-a produs în noaptea de 28 februarie 2003 în orașul Madrid – Spania, independent de culpa conducătorului auto, astfel că este ținută să acopere dauna suferită, a cărei întindere s-a calculat conform art. 16 din condițiile de asigurare la nivelul sumei de 1.091.053.433 lei. S-a motivat de asemenea că, obligația de plată a societății de asigurare s-a născut în luna aprilie 2003, iar neonorarea ei atrage curgerea dobânzilor legale în sumă de 117.073.909 lei.

Împotriva sentinței au declarat apel pârâta SC V.E. SRL și chemata în garanție SC A. SA. Apelanta SC V.E. SRL a solicitat modificarea sentinței, întrucât tribunalul nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind obligarea chematei în garanție la plata daunelor interese în sumă de 117.073.909 lei. Prin apelul formulat, S.A.R. A. SA a solicitat modificarea sentinței tribunalului și respingerea cererii de chemare în garanție, întrucât răspunderea pentru pierderea sau furtul mărfurilor revine cărăușului, care este SC V.E. SRL, iar această societate nu beneficiază de contractul de asigurare încheiat cu SC N.C.A. SRL. S-a susținut de asemenea că, prin contractul de închiriere al autoutilitarei, SC N.C.A.

SRL nu și-a asumat obligația de garantare a locatarului pentru furt, neexistând voința de a stipula că de riscul asigurat să beneficieze SC V.C. SRL. Prin decizia civilă nr. 29/ A din 9 februarie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, admite apelul formulat de pârâta SC V.E. SRL, împotriva sentinței civile nr. 1305, pronunțată de Tribunalul Alba la 18 noiembrie 2003 și în consecință, schimbă în parte, sentința atacată, în sensul că obligă chemata în garanție SC A. SA Cluj Napoca să plătească pârâtei SC V.E. SRL Alba Iulia suma de 117.073.909 lei dobânda legală, aferentă perioadei 20 aprilie 2003 – 17 noiembrie 2003. Menține neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâta SC A. SA împotriva aceleiași sentințe. Obligă apelanta SC A. SA să plătească intimatei SC V.E. SRL suma de 3.974.718 lei cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, timbrat și motivat chemata în garanție SC A. SA, sucursala Alba, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele din apel sub forma criticilor în recurs, susținând în esență că: - instanța de apel, în mod greșit a respins cererea de suspendarea judecății conform art. 244 alin. (1) C. proc. civ.; - instanța de apel a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., când afirmă că beneficiara asigurării este pârâta SC V.E.

SRL, deoarece titulara licenței de transport efectuat pe bază de contract cu intimata reclamantă SC I.I. SRL este SC V.C. SA; - că din actele depuse la dosarul de daună nu se pot determina cauzele producerii evenimentului și nici întinderea pagubei deoarece pârâta nu a putut prezenta un proces verbal de cercetare la fața locului și nici un alt act din care să rezulte că poliția a efectuat aceste cercetări; - a fost obligată greșit la plata sumei de 1.091.053.433 lei, deoarece conform notei de calcul rezultă că valoarea eventualei despăgubiri este de 765.818.839 lei, iar suma la care ar putea fi obligați cu titlu de despăgubire este de 692.239.760 lei. În consecință, în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, și casarea deciziei atacate. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel, în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză pronunțând o hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de chemata în garanție SC A. SA. Critica recurentei că instanța de apel i-a respins cererea formulată la data de 2 februarie 2004, pentru suspendarea judecării apelului conform art. 244 alin. (1) C. proc. civ., este nefondată întrucât, fiind o normă permisivă, dă putere instanței la aprecierea acesteia în funcție de conținutul procesului pe baza căruia s-a solicitat suspendarea.

De asemenea nici critica recurentei referitoare la faptul că instanța de apel a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. proc. civ., când a reținut că beneficiara asigurării este SC V.E. SRL, este nefondată, instanța de apel, în mod corect a detaliat răspunderea chematei în garanție S.A.R. A. SA, în raport de prevederile legii și ale contractului de asigurare, care permit ca asiguratul să nu fie una și aceeași persoană cu transportatorul și că în schimbul primei de asigurare plătite de asigurat asigurătorul să preia riscul de răspundere a terțului, ce are calitatea de transportat. Potrivit art. 23 din Legea nr. 136/1995 documentul de asigurare este transmisibil în mâinile transportatorului care poate fi un terț, astfel că invocarea art. 25 din lege nu are incidență asupra raportului juridic creat.

Nici critica prin care recurenta susține că pârâta nu a putut face dovada cu acte cu privire la evenimentul produs nu este întemeiată, întrucât, așa cum rezultă din probatoriile administrate în cauză, anunțarea evenimentului asigurat s-a făcut în timp util și cu respectarea condițiilor de asigurare. Nefondată este și ultima critică formulată de recurentă prin care susține că a fost obligată în mod greșit la plata sumei de 1.091.053.433 lei deoarece, cum în mod corect au reținut ambele instanțe întinderea daunei s-a făcut prin aplicarea întocmai a prevederilor art. 16 din condițiile asigurării. Pentru considerentele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de chemata în garanție S.A.R.

A. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. SA, sucursala Alba, împotriva deciziei nr. 29/ A din 9 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2005.