ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3253/2008

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 719 din 20 iulie 2006

Judecătoria Dej a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.I. SRL Dej împotriva

pârâtei SC A.Ț. SA, sucursala Cluj, a constatat nulitatea absolută a clauzelor cuprinse

în secțiunea A pct. 3 lit. v) din condiții generale ale contractului de

asigurare încheiat cu societatea pârâtă la 25 iulie 2005, cu polița de

asigurare; a obligat pârâta la plata despăgubirilor în cuantum de 13.200 euro,

sau echivalentul în lei la 13 iulie 2006 a acestei sume, 47.122,68 ron în

dosarul de daune nr. 06/225424/AAF deschis la SC A.A. SA, sucursala Cluj,

precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.721 lei.

Pârâta a declarat recurs și

prin decizia comercială nr. 296 din 30 octombrie 2006 Tribunalul Comercial Cluj

a admis recursul, a casat hotărârea și a reținut cauza spre competență

soluționare, în primă instanță, reținând incidența dispozițiilor art. 2 alin.

(1) lit. a) teza a II-a C. proc. civ.

Rejudecând cauza, Tribunalul

Comercial Cluj prin sentința civilă nr. 6299 din 4 decembrie 2006 a respins ca

neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC A.I. SRL împotriva pârâtei SC

A.A. SA, sucursala Cluj.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut în esență că nu se poate considera că sunt nule absolut

clauzele din secțiunea A, capitolul III, lit. v) a condițiilor generale ale

contractului de asigurare din 25 iulie 2005, deoarece prin semnarea

contractului acestea au fost însușite de către ambele părți.

Împotriva hotărârii a

declarat apel reclamanta SC A.I. SRL și prin decizia civilă nr. 85 din 6 aprilie

2007 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a respins apelul.

Instanța de apel a reținut

că prin clauzele din secțiunea A, capitolul III, lit. v) a condițiilor generale

ale contractului de asigurare din 25 iunie 2005 asiguratorul a încercat să se

protejeze împotriva unei eventuale fraude a asiguratului, care să fie

împiedicat a simula eventuale fraude, și să fie împiedicat a simula furtul

autovehicului sau a-l înstrăina succesiv.

Împotriva deciziei pronunțată

în apel, reclamanta a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și

9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a

deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă și în

consecință constatarea nulității absolute a clauzelor cuprinse în secțiunea A pct.

3 lit. v) din condițiile generale ale contractului de asigurare încheiat cu

societatea pârâtă, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de

13.200 euro din dosarul de daune nr. 06/225/429/AAF deschis la SC A.A. SA, sucursala

Cluj, și a cheltuielilor de judecată la instanța de fond, în apel și în recurs.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3440 din 1 noiembrie 2007 a

respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă, cu motivarea în esență că

în cauză nu pot fi considerate abuzive clauzele invocate de reclamantă, astfel

a apreciat că s-a dat o corectă interpretare clauzelor cuprinse în contractul

încheiat de părți.

Împotriva deciziei anterior

menționată reclamanta SC A.I. SRL Dej a formulat contestație în anulare,

solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțate de instanța de

apel în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli

de judecată în toate fazele procesuale.

Prin motivele invocate în

contestația în anulare, contestatoarea a arătat că instanța de recurs nu a

răspuns la motivele de recurs invocate prin prisma art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., mai precis că instanța a răspuns cu trei fraze conținând generalități.

S-a mai arătat că instanța

de recurs nu a răspuns la cererea sa privind admiterea recursului, casarea

hotărârii recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 312 alin.

(5) teza I C. proc. civ.

Contestatoarea a mai

susținut că ultimul motiv de recurs pe care l-a formulat a fost analizat

parțial, în sensul că, deși a invocat greșita aplicare a prevederilor art. 4 alin.

(1) și (2) și art. 6 din Legea nr. 193/2000, a dispozițiilor art. 1202 C. civ.

cât și a prevederilor art. 2, art. 9 și art. 24 din Legea nr. 135/1995, acestea

nu au fost analizate.

În drept contestatoarea și-a

motivat contestația în anulare în temeiul art. 318 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ.

Contestația în anulare nu

este fondată și va fi respinsă pentru următoarele considerente.

Analizând decizia atacată,

prin prisma motivelor contestației în anulare cât și a actelor și înscrisurilor

dosarului Înalta Curte constată că hotărârea este legală, întrucât instanța de

recurs analizând toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă a

reținut că s-a dat o corectă interpretare clauzelor cuprinse în contractul de

asigurare încheiat de părți.

În concluzie art. 318 alin. (1)

C. proc. civ. care prevede că: „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi

atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare

sau de casare”, nu este incident în cauză.

Având în vedere

considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în

anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC A.I. SRL Dej împotriva deciziei nr. 3440

din 1 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 noiembrie 2008.