ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 413/2003

La 28 ianuarie 2003 s-a luat în examinare

recursul declarat de S.C. Asigurare Reasigurare „A.” SA Cluj Napoca împotriva

deciziei civile nr.701/2001 din 14 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj-Secția

Comercială și de Contencios Administrativ.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu

data de 14 ianuarie 2003 iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 28 ianuarie

2003.

C U R T

E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea din 28 decembrie 1999 reclamanta

S.C. Asigurare Reasigurare ”A” SA Cluj Napoca a solicitat ca în contradictoriu

cu pârâta S.C. „R.L.” Cluj să fie obligată la plata sumei de 42.296 USD,

reprezentând despăgubiri și dobânzi.

Tribunalul Cluj-secția comercială, prin sentința

civilă nr.1261 din 28 iunie 2000 a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Pentru a pronunța această sentință ,s-a reținut că,

potrivit art.22 din Legea 136/1995 este condiționată nu numai de momentul

producerii riscului asigurat ci și de faptul ca asiguratorul să fie îndreptățit

să-și recupereze prejudiciul produs lui față de fapta terțului.

Din probele administrate rezultă că între pârâtă

și partenerul extern au existat divergențe, fapt ce a determinat-o pe pârâtă să

nu efectueze plata și prin urmare nici reclamanta nu era ținută la despăgubiri

în locul pârâtei care, nu s-a dovedit să fi fost de rea credință.

Apelul declarat de reclamanta S.C. Asigurare

Reasigurare „A.” SA a fost respins ca nefondat ,prin decizia civilă nr.701/14

iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj-secția comercială.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a

declarat recurs reclamanta,criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală ,ca

urmare a aplicării greșite a legii, ceea ce a dus la concluzia că pârâta nu a

fost de rea credință în refuzul achitării prețului către partenerul extern.

O altă critică se referă la greșita interpretare

a dispozițiilor cap.VII art.VII 6 din Legea 136/1995 cu referire la disputele

dintre asigurat și pârâtă.

Recursul este fondat.

La cererea asiguratului extern OVP „O.” S.R.O.

adresată reclamantei și prin care se arăta că va continua relațiile comerciale

cu pârâta în anul 1998 ca și cu un an în urmă, reclamanta a emis polița de

asigurare RF nr.1574.

La data de 9 aprilie 1998 asiguratul OVP „O”

S.R.O. a livrat pârâtei S.C. „R.L.” SA echipamente electronice emițănd factură

în valoare de 55.270 USD, scadentă la 24 mai 1998.

Din prețul datorat, pârâta a achitat așa cum

recunoaște prin întâmpinare (fila 30 fond), suma de 14.975 USD, iar pentru

diferența de 40.295 USD, asiguratul extern s-a adresat reclamantei, în calitate

de asigurător.

La 16 aprilie 1999, reclamanta a achitat

asiguratului suma pretinsă în baza poliței de asigurare având în vedere că

asiguratul achitase prima de asigurare.

Polița de asigurare (fila 6) prevedea obligația

asigurătorului, în speță a reclamantei de a plăti dauna netă constatată cu

privire la riscurile de neplată ale cumpărătorului.

În baza acestui contract ferm, reclamanta nu a

făcut decât să plătească riscul asigurat, din care chiar pârâta achitase o

parte, ceea ce justifică acțiunea în regres a acesteia.

Împrejurările reținute de către instanțe în

sensul că reclamanta trebuia să nu acorde despăgubirea atâta vreme cât între

părțile contractante existau neînțelegeri și trebuia de asemenea să constate

dacă exista riscul asigurat, sunt neîntemeiate iar dovada existenței riscului

asigurat a fost demonstrată chiar de plata parțială făcută de pârâtă.

În raport cu termenii fermi ai contractului de

asigurare, se constată că în efectuarea despăgubirii au fost avute în vedere

dispozițiile Legii 136/1995 iar cap.VII art.VII 6 din condițiile de asigurare

nu-și găsesc aplicabilitate în cauză.

Prin urmare, se constată că ,acțiunea în regres

formulată de reclamantă este întemeiată în parte și anume cu privire la

despăgubirile solicitate, întrucât reclamanta a renunțat la judecată pentru

dobânzile pretinse.

În consecință, în baza art.312 (2) Cod procedură

civilă se va admite recursul și modifica decizia atacată și admițându-se apelul

se va schimba sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul reclamantei S.C. Asigurare Reasigurare „A.”

SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr.701/14 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj,

pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleiași părți și schimbă în tot

sentința nr.1261din 28 iunie 2000 a Tribunalului Cluj-Secția comercială și de

contencios administrativ și admite acțiunea modificată a reclamantei și obligă

pârâta S.C. „R.L.” SA Cluj Napoca la plata sumei de 40.295 USD în echivalent

lei la cursul din ziua plății, reprezentând despăgubiri, precum și la

54.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie

2003.