ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5262/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5262/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 25 noiembrie 2002, la Judecătoria Cluj-Napoca, reclamanta S.A.R. A. SA,
sucursala București a chemat în judecată pe pârâta S.M.M., pentru a fi obligată
la plata sumei de 128.488.875 lei cu titlu de despăgubiri, plus dobândă la
nivelul celei practicate de B.N.R., de la data punerii în întârziere a
debitoarei, 29 noiembrie 2001, până la achitarea integrală a sumei, cu
cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a susținut că la 28 septembrie 1999 s-a produs un accident de
circulație din culpa pârâtei, iar autoturismul proprietatea SC N. SRL a fost
avariat, societatea de asigurări achitând despăgubirile prevăzute în contractul
de asigurare pe care le pretinde pârâtei prin subrogare în drepturile
asiguratului, conform art. 22 din Legea nr. 136/1995.
Prin încheierea nr. 304 din
21 ianuarie 2003, Judecătoria Cluj Napoca a declinat competența în favoarea
Tribunalului Cluj unde s-a format dosarul nr. 1790/2003, iar prin sentința
civilă nr. 3506 din 9 septembrie 2003 a acestei instanțe s-a respins acțiunea
S.A.R. A. SA București cu motivarea că în cauză nu a fost îndeplinită procedura
prevăzută de art. 720
1
C. proc. civ., respectiv încercarea de
conciliere cu pârâta.
Hotărârea tribunalului a
rămas definitivă în baza deciziei nr. 93 din 24 februarie 2004 a Curții de Apel
Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin care a fost
respins apelul reclamantei ca nefondat.
Cu actul înregistrat la 8
aprilie 2004, societatea-reclamantă a formulat motive de recurs susținând că,
în realitate, pârâta a fost convocată de două ori la conciliere, ulterior fiind
și pusă în întârziere și solicitând casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre
rejudecare.
Recursul reclamantei este
fondat.
Din considerentele
hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză rezultă că instanțele au respins
acțiunea societății de asigurare cu motivarea că nu s-au respectat prevederile
art. 720
1
C. proc. civ., potrivit cărora, în procesele și cererile
în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de
chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin
conciliere directă cu cealaltă parte.
În realitate, așa cum s-a
dovedit cu actele prezentate de societatea reclamantă, la data de 22 aprilie
2002, cu adresa nr. 33871/2002, aceasta a încercat concilierea directă cu
pârâta S.M.M., care a primit adresa respectivă la 3 mai 2002, ceea ce înseamnă
că în mod greșit instanțele au reținut nerespectarea dispozițiilor procedurale
privind concilierea directă.
Ulterior, prin adresa nr. J
442 din 7 august 2000, S.A.R. A. SA București a comunicat pârâtei și
notificarea pentru despăgubirile ce formează obiectul litigiului, așa încât
critica reclamantei este întemeiată, iar recursul va fi admis conform art. 312
alin. (3), teza a doua C. proc. civ. și vor fi casate ambele hotărâri
pronunțate în cauză, pricina urmând a fi trimisă Judecătoriei Cluj competentă
să o soluționeze conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de reclamanta SC A. SA București împotriva deciziei nr. 93
din 24 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și contencios
administrativ.
Casează decizia atacată și
sentința nr. 3506 din 9 septembrie 2003 a Tribunalului Cluj și trimite cauza la
Judecătoria Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 3 decembrie 2004.