ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1241/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de

pârâta S.C. „A.”SA- Sucursala București împotriva deciziei nr.1246 din 25

septembrie 2001 a Curții de Apel București-Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal s-au prezentat recurenta

pârâtă prin consilier juridic A. I. și intimata reclamantă prin avocat Ș. I..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a referit de către magistratul asistent că

recursul este netimbrat.

Recurenta prin consilier juridic, depune

dovada timbrării recursului.

Recurenta depune o cerere de restituire a

cauțiunii în valoare de 80 milioane lei achitată cu O.P. nr.403 din 17 aprilie

2002.

Curtea constatând cauza în stare de judecată,

dă cuvântul părților în fondul cererii.

Recurenta prin consilier juridic, solicită

admiterea recursului astfel cum a fost formulat și admiterea cererii de

restituire a cauțiunii.

Intimata, prin apărător, solicită respingerea

recursului ca nefondat și respingerea cererii de restituire a cauțiunii, fără

cheltuieli de judecată.

C U

R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr.7535 din 20 noiembrie

2000 a Tribunalului București-Secția comercială a fost respinsă ca nefondată

excepția invocată de pârâtă privind nulitatea contractului de asigurare, fiind

admisă în parte acțiunea reclamantului B. S.V., iar pârâta Societatea de

Asigurare și Reasigurare” A.” SA Cluj Napoca fiind obligată la plata

echivalentului în lei la data executării a sumei de 57.420 DEM cu titlu de

daune, plus cheltuieli de judecată.

Prin aceeași sentință s-a luat act de

renunțarea la judecata cererii privind daunele moratorii.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei

sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.1246 din 25

septembrie 2001 a Curții de Apel București-Secția a VI-a comercială.

Cu privire la excepția nulității contractului

de asigurare s-a reținut că a fost corect soluționată, deoarece intimatul

reclamant a dovedit că este proprietarul autoturismului asigurat, că acest

autoturism este inmatriculat, adresa nr.1380113/5 septembrie 2000 invocată de

pârâtă dovedind numai că prima înmatriculare a autoturismului a fost nelegală,

nu și cea făcută de reclamant.

În ceea ce privește fondul pricinii, instanța

a reținut că dinamica accidentului a fost corect reținută și ea este conformă

atât cu actul constatator al poliției cât și cu expertiza depusă la fond și

încuviințată în apel.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirii s-a

reținut că el nu depășește prima de asigurare, dispozițiile art.45 din

contractul de asigurare depinzând de voința părților și în final de o eventuală

acțiune în justiție pe care numai pârâta o poate promova.

Nemulțumită de această decizie pârâta a

declarat recurs solicitând casarea ei pentru greșita aplicare și interpretare a

legii, art.3o4 pct.9 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta

susține că excepția nulității contractului de asigurare a fost greșit respinsă

deoarece consimțământul său a fost viciat prin eroarea asupra însușirilor

autoturismului ce a format obiectul asigurării, ea neavând posibilitatea ca la

data încheierii asigurării să cunoască faptul că actele de înmatriculare erau

false.

Pe fondul pricinii, contestă circumstanțele în

care s-a produs accidentul, expertul nestabilind dinamica accidentului ci

valoarea pagubelor.

Prin întâmpinare, intimatul reclamant a

solicitat respingerea recursului arătând că el este cumpărător de bună credință

al autoturismului, iar asigurarea este perfect legală.

La 7 martie 2002 recurenta a solicitat

suspendarea executării deciziei recurate, cerere respinsă prin încheierea din

camera de consiliu din 25 aprilie 2002 (fila 30 dosar recurs) reținând că a

rămas fără obiect, executarea fiind deja făcută la 19 aprilie 2002.

Recursul este nefondat pentru considerentele

ce se vor arăta:

Critica privind soluționarea excepției

nulității contractului de asigurare este neîntemeiată în raport cu probele

dosarului care demonstrează că reclamantul este proprietarul autoturismului, el

fiind al patrulea deținător al acestui bun după cum rezultă din cartea de

identitate a autovehiculului (fila 16 dosar fond).

Cele invocate de recurentă în susținerea

excepției invocate, respectiv faptul că primul deținător ar fi prezentat date

false la poliție cu ocazia înmatriculării nu este de natură să afecteze titlul

de proprietate al reclamantului asupra bunului asigurat, acesta fiind- până la

proba contrară- dobânditor de bună credință.

Recurenta nu poate susține că a fost în eroare

asupra obiectului asigurării, eroare creată de neregularitatea primei

înmatriculări a autoturismului câtă vreme nu a dovedit că această înmatriculare

ar fi fost radiată de organele de poliție, iar prin completarea clauzelor

contractului de asigurare la pct.II demonstrează că a verificat actele de

proprietate ale reclamantului și datele de identificare ale autoturismului

asigurat, așa încât nu poate invoca eroarea asupra bunului asigurat.

Neîntemeiată este și critica privind

obiectivul expertizei efectuată în apel, la cererea sa, dar ale cărei obiective

au fost stabilite de instanță (fila 29 apel) apreciindu-se ca nepertinente

obiectivele propuse de pârâtă referitoare la dinamica accidentului și cauzele

acestuia, apreciere corectă în raport cu actul constatator al accidentului

încheiat de organele de poliție (fila 63 fond) împotriva căruia pârâta nu s-a

înscris în fals.

În consecință, curtea apreciază că recursul

este neîntemeiat, motiv pentru care îl va respinge, decizia din apel fiind

temeinică și legală.

Cererea recurentei de a i se restitui

cauțiunea de 80.000.000 lei nu poate fi primită deoarece, din actul aflat la

fila 24 recurs, respectiv adresa Băncii de Export Import a României SA- E.,

rezultă  numai indisponibilizarea sumei de 80.000.000 lei la cererea recurentei

și nicidecum consemnarea sumei la CEC la dispoziția instanței, simpla

dispoziție a debitorului de indisponibilizare a sumei în cont nedovedind plata

efectivă, respectiv debitarea contului acesteia, numai într-o asemenea situație

putându-se dispune restituirea.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

S.C. „A.”SA Sucursala București împotriva deciziei nr.1246 din 25 septembrie

2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Respinge cererea de restituire cauțiune.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

februarie 2003.