ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1241/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. „A.”SA- Sucursala București împotriva deciziei nr.1246 din 25 septembrie 2001 a Curții de Apel București-Secția a VI-a comercială. La apelul nominal s-au prezentat recurenta pârâtă prin consilier juridic A. I. și intimata reclamantă prin avocat Ș. I.. Procedura de citare legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că recursul este netimbrat. Recurenta prin consilier juridic, depune dovada timbrării recursului. Recurenta depune o cerere de restituire a cauțiunii în valoare de 80 milioane lei achitată cu O.P. nr.403 din 17 aprilie 2002. Curtea constatând cauza în stare de judecată, dă cuvântul părților în fondul cererii. Recurenta prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și admiterea cererii de restituire a cauțiunii.

Intimata, prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat și respingerea cererii de restituire a cauțiunii, fără cheltuieli de judecată. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.7535 din 20 noiembrie 2000 a Tribunalului București-Secția comercială a fost respinsă ca nefondată excepția invocată de pârâtă privind nulitatea contractului de asigurare, fiind admisă în parte acțiunea reclamantului B. S.V., iar pârâta Societatea de Asigurare și Reasigurare” A.” SA Cluj Napoca fiind obligată la plata echivalentului în lei la data executării a sumei de 57.420 DEM cu titlu de daune, plus cheltuieli de judecată.

Prin aceeași sentință s-a luat act de renunțarea la judecata cererii privind daunele moratorii. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.1246 din 25 septembrie 2001 a Curții de Apel București-Secția a VI-a comercială. Cu privire la excepția nulității contractului de asigurare s-a reținut că a fost corect soluționată, deoarece intimatul reclamant a dovedit că este proprietarul autoturismului asigurat, că acest autoturism este inmatriculat, adresa nr.1380113/5 septembrie 2000 invocată de pârâtă dovedind numai că prima înmatriculare a autoturismului a fost nelegală, nu și cea făcută de reclamant. În ceea ce privește fondul pricinii, instanța a reținut că dinamica accidentului a fost corect reținută și ea este conformă atât cu actul constatator al poliției cât și cu expertiza depusă la fond și încuviințată în apel.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirii s-a reținut că el nu depășește prima de asigurare, dispozițiile art.45 din contractul de asigurare depinzând de voința părților și în final de o eventuală acțiune în justiție pe care numai pârâta o poate promova. Nemulțumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru greșita aplicare și interpretare a legii, art.3o4 pct.9 Cod procedură civilă. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta susține că excepția nulității contractului de asigurare a fost greșit respinsă deoarece consimțământul său a fost viciat prin eroarea asupra însușirilor autoturismului ce a format obiectul asigurării, ea neavând posibilitatea ca la data încheierii asigurării să cunoască faptul că actele de înmatriculare erau false.

Pe fondul pricinii, contestă circumstanțele în care s-a produs accidentul, expertul nestabilind dinamica accidentului ci valoarea pagubelor. Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului arătând că el este cumpărător de bună credință al autoturismului, iar asigurarea este perfect legală. La 7 martie 2002 recurenta a solicitat suspendarea executării deciziei recurate, cerere respinsă prin încheierea din camera de consiliu din 25 aprilie 2002 (fila 30 dosar recurs) reținând că a rămas fără obiect, executarea fiind deja făcută la 19 aprilie 2002. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Critica privind soluționarea excepției nulității contractului de asigurare este neîntemeiată în raport cu probele dosarului care demonstrează că reclamantul este proprietarul autoturismului, el fiind al patrulea deținător al acestui bun după cum rezultă din cartea de identitate a autovehiculului (fila 16 dosar fond).

Cele invocate de recurentă în susținerea excepției invocate, respectiv faptul că primul deținător ar fi prezentat date false la poliție cu ocazia înmatriculării nu este de natură să afecteze titlul de proprietate al reclamantului asupra bunului asigurat, acesta fiind- până la proba contrară- dobânditor de bună credință. Recurenta nu poate susține că a fost în eroare asupra obiectului asigurării, eroare creată de neregularitatea primei înmatriculări a autoturismului câtă vreme nu a dovedit că această înmatriculare ar fi fost radiată de organele de poliție, iar prin completarea clauzelor contractului de asigurare la pct.II demonstrează că a verificat actele de proprietate ale reclamantului și datele de identificare ale autoturismului asigurat, așa încât nu poate invoca eroarea asupra bunului asigurat.

Neîntemeiată este și critica privind obiectivul expertizei efectuată în apel, la cererea sa, dar ale cărei obiective au fost stabilite de instanță (fila 29 apel) apreciindu-se ca nepertinente obiectivele propuse de pârâtă referitoare la dinamica accidentului și cauzele acestuia, apreciere corectă în raport cu actul constatator al accidentului încheiat de organele de poliție (fila 63 fond) împotriva căruia pârâta nu s-a înscris în fals. În consecință, curtea apreciază că recursul este neîntemeiat, motiv pentru care îl va respinge, decizia din apel fiind temeinică și legală.

Cererea recurentei de a i se restitui cauțiunea de 80.000.000 lei nu poate fi primită deoarece, din actul aflat la fila 24 recurs, respectiv adresa Băncii de Export Import a României SA- E., rezultă numai indisponibilizarea sumei de 80.000.000 lei la cererea recurentei și nicidecum consemnarea sumei la CEC la dispoziția instanței, simpla dispoziție a debitorului de indisponibilizare a sumei în cont nedovedind plata efectivă, respectiv debitarea contului acesteia, numai într-o asemenea situație putându-se dispune restituirea. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. „A.”SA Sucursala București împotriva deciziei nr.1246 din 25 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Respinge cererea de restituire cauțiune. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2003.