ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 592/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 mai 2003, reclamanta de SC A.M. SRL Timișoara, a chemat în judecată pe pârâtele SC C. SA Timișoara și SC I.S.G. SRL Timișoara, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei 2 la plata sumei de 8184 euro cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 4227 din 3 decembrie 2003, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta SC I.S.G. SRL Timișoara la plata sumei de 8184 euro cu titlu de bunuri sustrase și 37.356.321 lei cheltuieli de judecată, respingând acțiunea față de pârâta SC C. SA Timișoara. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 99 din 14 aprilie 2004, a admis apelul pârâtei SC I.S.G.

SRL Timișoara, a schimbat sentința civilă de mai sus, în sensul că a respins acțiunea reclamantei față de această pârâtă, menținând restul dispozițiilor, cu 28.290.000 lei cheltuieli de judecată, în sarcina intimatei reclamante. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, întrucât pentru prejudiciul cauzat prin sustragerea bunurilor, răspunderea aparține potrivit contractului, societății care asigura paza. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că între pârâta SC C. SA Timișoara proprietara spațiului în care reclamanta își are sediul și pârâta SC I.S.G.

SRL Timișoara s-a încheiat contractul din 30 octombrie 2002, pentru prestări servicii de pază. Prin încheierea unui act adițional reclamanta a devenit beneficiara contractului de pază, situație în care, având în vedere sustragerea de bunuri din data de 23 decembrie 2002, a formulat acțiunea de față pentru prejudiciul suferit. Procedând la examinarea probatoriilor administrate în cauză, se constată că, în adevăr acestea nu sunt concludente pentru a putea proceda la antrenarea răspunderii juridice contractuale a pârâtei prestatoare a serviciului de pază, nefiind întrunite cumulativ condițiile legale privind existența faptei ilicite, a întinderii prejudiciului și a culpei în condițiile art. 1073, 1082, 1084 și 1086 C. civ., așa cum corect s-a reținut prin hotărârea atacată.

De altfel, este necontestat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale ce-i reveneau privind notificarea schimbării programului de lucru, nu a comunicat prestatorului de pază eventualele încălcări ale obligațiilor agenților de pază, iar actele de constatare nu au fost încheiate în condiții de opozabilitate, potrivit prevederilor contractuale, în lipsa prestatorului. În consecință, corect instanța de apel a înlăturat solicitările reclamantei privind obligarea la daune a pârâtei prestatoare, cât timp aceasta, beneficiară a serviciilor de pază, nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile contractuale asumate, iar în sarcina pârâtei nu s-a putut dovedi culpa contractuală. În această situație, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 304 C. proc.

civ., recursul reclamantei fiind privit ca nefondat, va fi respins ca atare. Având în vedere această soluție, recurenta va fi obligată potrivit art. 274 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată în recurs către intimata SC I.S.G. SRL Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.M. SRL Timișoara, împotriva deciziei nr. 99/ A din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă pe recurentă să plătească intimatei SC I.S.G. SRL Timișoara suma de 10.000 lei noi cheltuieli de judecată. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 februarie 2006.