ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 592/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 18 mai 2003, reclamanta

de SC A.M. SRL Timișoara, a chemat în judecată pe pârâtele SC C. SA Timișoara

și SC I.S.G. SRL Timișoara, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună obligarea pârâtei 2 la plata sumei de 8184 euro cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința civilă nr. 4227 din 3

decembrie 2003, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea și a obligat pe

pârâta SC I.S.G. SRL Timișoara la plata sumei de 8184 euro cu titlu de bunuri

sustrase și 37.356.321 lei cheltuieli de judecată, respingând acțiunea față de

pârâta SC C. SA Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 99 din 14 aprilie 2004, a admis apelul pârâtei SC I.S.G. SRL

Timișoara, a schimbat sentința civilă de mai sus, în sensul că a respins

acțiunea reclamantei față de această pârâtă, menținând restul dispozițiilor, cu

28.290.000 lei cheltuieli de judecată, în sarcina intimatei reclamante.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea

acțiunii sale așa cum a fost formulată, întrucât pentru prejudiciul cauzat prin

sustragerea bunurilor, răspunderea aparține potrivit contractului, societății

care asigura paza.

Recursul este nefondat pentru cele

ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor dosarului

se constată că între pârâta SC C. SA Timișoara proprietara spațiului în care

reclamanta își are sediul și pârâta SC I.S.G. SRL Timișoara s-a încheiat

contractul din 30 octombrie 2002, pentru prestări servicii de pază.

Prin încheierea unui act adițional

reclamanta a devenit beneficiara contractului de pază, situație în care, având

în vedere sustragerea de bunuri din data de 23 decembrie 2002, a formulat

acțiunea de față pentru prejudiciul suferit.

Procedând la examinarea

probatoriilor administrate în cauză, se constată că, în adevăr acestea nu sunt

concludente pentru a putea proceda la antrenarea răspunderii juridice

contractuale a pârâtei prestatoare a serviciului de pază, nefiind întrunite

cumulativ condițiile legale privind existența faptei ilicite, a întinderii

prejudiciului și a culpei în condițiile art. 1073, 1082, 1084 și 1086 C. civ.,

așa cum corect s-a reținut prin hotărârea atacată.

De altfel, este necontestat că

reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale ce-i reveneau privind

notificarea schimbării programului de lucru, nu a comunicat prestatorului de

pază eventualele încălcări ale obligațiilor agenților de pază, iar actele de

constatare nu au fost încheiate în condiții de opozabilitate, potrivit

prevederilor contractuale, în lipsa prestatorului.

În consecință, corect instanța de

apel a înlăturat solicitările reclamantei privind obligarea la daune a pârâtei

prestatoare, cât timp aceasta, beneficiară a serviciilor de pază, nu și-a

îndeplinit corespunzător obligațiile contractuale asumate, iar în sarcina

pârâtei nu s-a putut dovedi culpa contractuală.

În această situație, se constată că

nu sunt îndeplinite condițiile art. 304 C. proc. civ., recursul reclamantei

fiind privit ca nefondat, va fi respins ca atare.

Având în vedere această soluție,

recurenta va fi obligată potrivit art. 274 C. proc. civ. la plata cheltuielilor

de judecată în recurs către intimata SC I.S.G. SRL Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC A.M. SRL Timișoara, împotriva deciziei nr. 99/ A din

14 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Obligă pe recurentă să plătească

intimatei SC I.S.G. SRL Timișoara suma de 10.000 lei noi cheltuieli de

judecată.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 14 februarie 2006.